ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2892/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 242 din 20

noiembrie 2002 a Tribunalului Sibiu a fost respinsă cererea formulată de

condamnatul B.M., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei

detențiunii pe viață, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 46 din 10

iulie 1991 a Tribunalului Sibiu, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit

de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C.

pen., invocând motive familiale și anume că, mama sa B.R. este lipsită de o

sursă de venit, iar casa în care locuiesc mama și frații condamnatului se află

într-un stadiu avansat de degradare.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 453 lit. c) C. proc.

pen., având în vedere că ancheta socială efectuată la domiciliul condamnatului

a relevat că situația grea a familiei acestuia preexista la data încarcerării

condamnatului, ceea ce nu poate conduce la concluzia că executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia sa.

Împotriva acestei sentințe penale a

declarat apel condamnatul, solicitând prin apărătorul desemnat din oficiu,

desființarea hotărârii atacate și admiterea cererii de întrerupere a executării

pedepsei, pentru motivele invocate la instanța de fond.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 65/ A din 25 februarie 2003, a respins apelul, ca nefondat,

cu motivarea că, deși din ancheta socială întocmită de Primăria municipiului

Sibiu rezultă că mama condamnatului nu este încadrată în muncă, nu are o sursă

proprie de venit și locuiește într-un imobil compus din două încăperi

insalubre, aflat într-un stadiu avansat de degradare, nu se poate reține

existența unei situații excepționale care să impună întreruperea executării

pedepsei și care să poată fi remediată în termenul de 3 luni.

Nemulțumit și de hotărârea instanței

de apel, în termenul legal a declarat recurs condamnatul B.M. reiterând

motivele de netemeinicie analizate și de instanța de apel și a solicitat să se

dispună admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și întreruperea

executării pedepsei detențiunii pe viață, pe termen de 3 luni.

Examinând hotărârea atacată, în

raport de motivele invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

Astfel, conform prevederilor art.

453 lit. c) C. proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din același

cod, executarea detențiunii pe viață poate fi întreruptă când din cauza unor

împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave

pentru condamnat ori familia acestuia.

Or, împrejurarea, confirmată și de

ancheta socială, în sensul că mama sa nu are nici o sursă de venit și locuiește

împreună cu alți frați ai condamnatului, majori, într-o locuință insalubră, nu

prezintă un caracter special, de excepție care să justifice întreruperea

executării pedepsei, deoarece așa cum au reținut instanțele anterioare, această

situație preexistă încarcerării sale, nu poate fi remediată prin prezența

condamnatului într-o perioadă scurtă de timp.

Așa fiind, secția penală a Curții Supreme

de Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.M. și îl va

obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se

include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 65 A din 25

februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent la plata sumei de

650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 iunie 2003.