ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2892/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 242 din 20 noiembrie 2002 a Tribunalului Sibiu a fost respinsă cererea formulată de condamnatul B.M., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei detențiunii pe viață, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 46 din 10 iulie 1991 a Tribunalului Sibiu, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen., invocând motive familiale și anume că, mama sa B.R. este lipsită de o sursă de venit, iar casa în care locuiesc mama și frații condamnatului se află într-un stadiu avansat de degradare. Hotărând astfel, prima instanță a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 453 lit. c) C. proc.

pen., având în vedere că ancheta socială efectuată la domiciliul condamnatului a relevat că situația grea a familiei acestuia preexista la data încarcerării condamnatului, ceea ce nu poate conduce la concluzia că executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia sa. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel condamnatul, solicitând prin apărătorul desemnat din oficiu, desființarea hotărârii atacate și admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, pentru motivele invocate la instanța de fond.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 65/ A din 25 februarie 2003, a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că, deși din ancheta socială întocmită de Primăria municipiului Sibiu rezultă că mama condamnatului nu este încadrată în muncă, nu are o sursă proprie de venit și locuiește într-un imobil compus din două încăperi insalubre, aflat într-un stadiu avansat de degradare, nu se poate reține existența unei situații excepționale care să impună întreruperea executării pedepsei și care să poată fi remediată în termenul de 3 luni. Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, în termenul legal a declarat recurs condamnatul B.M. reiterând motivele de netemeinicie analizate și de instanța de apel și a solicitat să se dispună admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și întreruperea executării pedepsei detențiunii pe viață, pe termen de 3 luni.

Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins. Astfel, conform prevederilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din același cod, executarea detențiunii pe viață poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat ori familia acestuia. Or, împrejurarea, confirmată și de ancheta socială, în sensul că mama sa nu are nici o sursă de venit și locuiește împreună cu alți frați ai condamnatului, majori, într-o locuință insalubră, nu prezintă un caracter special, de excepție care să justifice întreruperea executării pedepsei, deoarece așa cum au reținut instanțele anterioare, această situație preexistă încarcerării sale, nu poate fi remediată prin prezența condamnatului într-o perioadă scurtă de timp.

Așa fiind, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.M. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 65 A din 25 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2003.