ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3046/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 226 din 29

octombrie 2002 a Tribunalului Bistrița Năsăud, inculpatul M.I.G. a fost

condamnat la câte un an închisoare (3 pedepse) și 6 luni închisoare (o

pedeapsă), pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin.

(1) și (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și a dispus, în baza art. 81

C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de un an

închisoare pe un termen de încercare de 3 ani.

Totodată, tribunalul a constatat că

inculpatul a restituit contravaloarea produselor primite prin săvârșirea

infracțiunilor și l-a obligat la 3.100.000 lei cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut în fapt că inculpatul,

în calitate de inspector la Oficiul pentru protecția consumatorilor Bistrița

Năsăud, în vara și toamna anului 2000, a constatat că în Piața Agroalimentară

Năsăud, mai mulți comercianți din Republica Moldova ofereau spre vânzare bunuri

fără a avea acte de garanție. Pentru a nu le aplica amenzi contravenționale, a

primit de la patru comercianți diferite bunuri (un flex, două discuri abrazive

și un filtru foto în valoare de 500.000 lei, de la R.A., un radio-ceas în

valoare de 400.000 lei, de la P.A., trei filme color în valoare de 165.000 lei,

de la P.O. un aparat foto, un clește patent și baterii în valoare de 500.000

lei de la P.O.).

În cursul urmăririi penale,

inculpatul a plătit contravaloarea bunurilor.

Prin decizia penală nr. 39 din 25

februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, a desființat, în parte, sentința, în

sensul că a înlăturat prevederile art. 81 C. pen. și în baza art. 254 alin. (3)

C. pen., a confiscat de la inculpat bunurile primite drept folos al

infracțiunii, găsite asupra sa.

Împotriva deciziei penale

menționate, inculpatul a declarat recurs, solicitând a se restitui cauza la

organul de urmărire penală, în vederea refacerii actelor de cercetare, deoarece

nu a fost asistat de un apărător și în subsidiar, a se reduce pedeapsa cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, temeiuri de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 6 și 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele,

întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de

fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea, au dat o corespunzătoare

încadrare juridică faptei penale comise.

În declarațiile date în cursul

urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că în baza delegațiilor primite, s-a

deplasat în piața din Năsăud unde vindeau produse comercianți străini, pentru a

stabili dacă pentru mărfurile vândute ofereau garanții, împrejurări în care a

primit bunurile ce fac obiectul rechizitoriului fără a achita contravaloarea

lor și că a afirmat că pentru lipsa garanțiilor, comercianții sunt pasibili de

amenzi între 500.000 și câteva milioane lei.

Declarațiile sale se coroborează cu

declarațiile persoanelor de la care inculpatul a primit bunurile respective și

care l-au denunțat la organul de poliție.

Pe de altă parte, inculpatul a fost

cercetat în stare de libertate, astfel că susținerea sa, că nu a fost asistat

de un apărător, nu constituie motive de casare câtă vreme asistența juridică nu

era obligatorie, conform art. 171 alin. (2) C. proc. pen.

Referitor la pedeapsă, aceasta a

fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

în care sens, s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al

infracțiunii comise, cât și al persoanei inculpatului (pretinderea unor bunuri

de valori reduse, în calitate însă de organ de control, cât și împrejurarea că

are studii superioare și este la prima abatere penală), astfel că pedeapsa

stabilită, sub limita minimă prevăzută de lege este necesară atât pentru

reeducarea sa, cât și pentru prevenirea comiterii altor infracțiuni.

În consecință, se va respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.I.G. împotriva deciziei penale nr. 38/ A din 25

februarie 2003 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 25

iunie 2003.