ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1605/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Călărași, prin decizia

penală nr. 80 din 3 iulie 2002, a condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 2

ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (1) și (2) lit. e) cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive cu

începere de la 28 februarie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la

10.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.R.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 600.000 lei.

S-a reținut, pe baza probelor

administrate, că, în ziua de 16 august 2001, partea vătămată M.R. s-a deplasat

în satul Gălbinași pentru a face o pană la căruță. Aici l-a cunoscut pe

inculpat și împreună au consumat băuturi alcoolice la mai multe baruri din

localitate.

Seara, în jurul orei 20,00,

inculpatul T.M. l-a rugat pe partea vătămată M.R. să-l ducă cu căruța până

acasă. Pe drum, M.R. i-a cerut inculpatului să coboare și să-și continue drumul

pe jos. Inculpatul l-a lovit pe M.R. cu pumnul în zona feței și l-a doborât din

căruță, fugind apoi cu calul și căruța acasă la el. A doua zi, inculpatul a

mers în comuna Glina, unde a vândut calul, hamul și căruța, după care a stat

ascuns în satul Cățelu și în municipiul Ploiești timp de 4 luni de zile.

Apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Călărași și inculpat au fost respinse de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 722/ A din 5 noiembrie 2002.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul,

fiecare reiterând motivele de apel. Astfel, parchetul a solicitat înlăturarea

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și aplicarea unei

pedepse corespunzătoare gradului de pericol social al faptei comise, La rândul

său, inculpatul a solicitat să se schimbe încadrarea juridică dată faptei din

infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.

208, art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. și aplicarea unei pedepse a cărei

executare să fie suspendată condiționat.

Recursul declarat de parchet este

întemeiat.

În concordanță cu probele

administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de

acesta.

Din moment ce deposedarea victimei

s-a făcut prin mijloace violente, într-un loc public, iar inculpatul a acționat

în scopul de a-și însuși pe nedrept, în condiții ilicite, bunul sustras

(atelajul), toate elementele infracțiunii de tâlhărie în încadrarea dată de

instanța de fond sunt întrunite.

Referitor la pedeapsă, se constată

că deși se justifică reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe

atenuante personale, cum ar fi comportarea bună anterior comiterii faptei, cât

și în timpul procesului, lipsa antecedentelor penale, regretul manifestat

instanței au dat prea multă eficiență acestora, ignorând semnificativ gradul de

pericol social ridicat al acestui gen de infracțiuni.

Ca atare, coborârea pedepsei cu mult

sub limita minimă (5 ani închisoare) prevăzută de dispoziția legală

incriminatoare nu se justifică în cauză, astfel că, sub acest aspect recursul

declarat de procuror este întemeiat și va fi admis, cu consecința majorării

pedepsei de la 2 ani și 6 luni la 4 ani închisoare, menținându-se astfel

circumstanțele atenuante recunoscute în favoarea inculpatului.

Pentru motivele deja expuse,

recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Din pedeapsă se va deduce la zi

timpul arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

722/ A din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

privind pe inculpatul T.M.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 80 din 3 iulie 2002 a Tribunalului Călărași, numai cu privire la

cuantumul pedepsei.

Modifică pedeapsa aplicată

inculpatului T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 și art. 13

C. pen., în sensul că o majorează de la 2 ani și 6 luni închisoare la 4 ani

închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor pronunțate.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei sus-menționate.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 28 februarie 2002, la 28 martie

2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 martie 2003.