ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5027/2003

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1191 din 5 decembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul C.L.I. zis „L.” la pedeapsa de 8 ani închisoare, în baza art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. din același cod și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 174 și art. 176 lit. a) cu aplicarea art. 99 C. pen., în art. 174 cu aplicarea art. 99 C. pen. A fost dedusă din pedeapsă durata arestării preventive începând din 18 decembrie 2001 la zi, menținându-se starea de arest a acestuia.

S-a luat act că partea vătămată B.A., nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a cuțitului corp delict care a servit la săvârșirea infracțiunii. Instanța a reținut că, între inculpatul minor și victima B.D.E., elevă în clasa a XI-a a Liceului Agroindustrial Seicaru au existat relații de prietenie și ulterior de concubinaj. Relațiile lor s-au deteriorat datorită certurilor, ceea ce a determinat despărțirea lor periodică. Astfel, la data de 14 decembrie 2001, nefiind de acord să mai conviețuiască cu inculpatul, victima a plecat de la domiciliul acestuia și al părinților lui. Nemulțumit și neacceptând despărțirea, inculpatul a mers în comuna Ciorogârla, unde a constatat că B.D.E.

nu se afla acasă. În noaptea de 15 decembrie 2001, inculpatul a dormit în locuința concubinei sale unde a încercat să se sinucidă, folosind, în acest sens, partea metalică a brichetei cu care și-a produs leziuni la mâini și la gât. În aceste împrejurări, a sosit și victima în dimineața zilei de 16 decembrie 2001. Inculpatul a reușit s-o determine din nou pe concubina sa să meargă la domiciliul său din București pentru a-și lua lucrurile personale și a pleca definitiv de la el, urmând ca ulterior să-și găsească o altă locuință unde să locuiască. La această discuție a fost prezentă și B.A., sora victimei, care s-a oferit s-o însoțească. Ajungând la locuința inculpatului și a părinților săi, victima a avut unele discuții cu mama inculpatului, căreia i-a spus că nu mai dorește să conviețuiască cu fiul ei, motiv pentru care a venit să-și ia lucrurile și să plece definitiv de la ei.

În timp ce B.D. își strângea lucrurile, inculpatul a ieșit din dormitor, a trecut prin sufrageria unde se aflau părinții săi și sora concubinei sale și a ieșit în balcon de unde a luat un cuțit, reintrând apoi în dormitor. La scurt timp s-au auzit țipetele și gemetele de durere ale numitei B.D.E. B.A. și mama inculpatului au mers imediat în dormitor unde l-au găsit pe inculpat lovind cu un cuțit, cu brutalitate și de mai multe ori, pe concubina sa. Deși ele au intervenit, cerându-i inculpatului să nu o mai lovească, leziunile fiind grave, nu au reușit să-l oprească, inculpatul continuând s-o lovească. Ulterior a urmărit-o pe B.A., sora victimei, care de frica acestuia a fugit pe scările blocului.

Sora victimei s-a prezentat la poliție, în speranța că își va putea salva sora. Deplasându-se la fața locului, un echipaj de poliție format din doi subofițeri a constatat că B.D. decedase, iar lângă cadavrul ei se afla un cuțit plin de sânge. Tribunalul a menținut încadrarea juridică dată faptei inculpatului, prin rechizitor, în art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., reținând că fapta inculpatului a creat un sentiment de groază și oroare mamei inculpatului și sorei victimei, în prezența cărora inculpatul a continuat să lovească victima cu cuțitul. Inculpatul s-a predat organelor de poliție, la data de 18 decembrie 2001 (dată la care fusese emis mandatul de arestare preventivă) și a declarat că recunoaște și regretă fapta.

Prin decizia penală nr. 144/A din 26 mai 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, desființând în parte sentința atacată, în sensul înlăturării aplicării art. 65 C. pen. și a art. 118 lit. d) C. pen. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Curtea de apel a constatat că este nelegală aplicarea pedepsei complementare, în baza art. 109 alin. (3) și (4) C. pen., potrivit cărora, pedepsele complementare nu se aplică minorului. De asemenea, a constatat că este nelegală aplicarea și a art. 118 lit. b) C. pen., deoarece cuțitul nu a aparținut infractorului. Instanța de apel a apreciat că pedeapsa a fost corect individualizată, astfel încât a menținut sub acest aspect sentința atacată cu apel de parchet și de către inculpat.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul. Cu privire la recursul inculpatului: În ședința de judecată din 6 noiembrie 2003, recurentul inculpat a solicitat să se ia act de retragerea recursului. Potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) teza a doua, părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen. Curtea, constatând că au fost respectate condițiile prevăzute în art. 369 C. proc. pen., aplicate în mod corespunzător, întrucât retragerea recursului s-a făcut personal până la închiderea dezbaterilor, urmează a lua act de retragerea solicitată de recurentul inculpat. Cu privire la recursul declarat de parchet, care vizează individualizarea greșită a pedepsei (art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen.): Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată recurentului inculpat a fost bine individualizată, avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, ambele instanțe au ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de art. 176 și art. 109 alin. (1) C. pen., inculpatul fiind minor la data săvârșirii faptei. De asemenea, s-a apreciat corect și gradul de pericol social al faptei, al persoanei infractorului (care nu are antecedente penale și care, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, prezintă tulburări de personalitate de tip instabil impulsiv), precum și sinceritatea manifestată a doua zi de la data săvârșirii faptei, când s-a și predat organelor de poliție, regretând fapta comisă.

În consecință, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet. Conform art. 88 C. pen., se va scade din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 18 decembrie 2001 la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.400.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe inculpatul C.L.I. împotriva deciziei penale nr. 144 din 11 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Ia act că inculpatul C.L.I. și-a retras recursul declarat împotriva aceleiași decizii. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 18 decembrie 2001, la zi. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2003.