ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5027/2003

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1191 din 5

decembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul C.L.I. zis „L.” la pedeapsa de 8 ani închisoare, în baza art. 174 și

art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. din același cod și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A fost respinsă cererea formulată de

inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 174 și art.

176 lit. a) cu aplicarea art. 99 C. pen., în art. 174 cu aplicarea art. 99 C.

pen.

A fost dedusă din pedeapsă durata

arestării preventive începând din 18 decembrie 2001 la zi, menținându-se starea

de arest a acestuia.

S-a luat act că partea vătămată

B.A., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea în folosul statului a cuțitului corp delict care a

servit la săvârșirea infracțiunii.

Instanța a reținut că, între

inculpatul minor și victima B.D.E., elevă în clasa a XI-a a Liceului

Agroindustrial Seicaru au existat relații de prietenie și ulterior de

concubinaj. Relațiile lor s-au deteriorat datorită certurilor, ceea ce a

determinat despărțirea lor periodică.

Astfel, la data de 14 decembrie

2001, nefiind de acord să mai conviețuiască cu inculpatul, victima a plecat de

la domiciliul acestuia și al părinților lui.

Nemulțumit și neacceptând

despărțirea, inculpatul a mers în comuna Ciorogârla, unde a constatat că B.D.E.

nu se afla acasă.

În noaptea de 15 decembrie 2001,

inculpatul a dormit în locuința concubinei sale unde a încercat să se sinucidă,

folosind, în acest sens, partea metalică a brichetei cu care și-a produs

leziuni la mâini și la gât. În aceste împrejurări, a sosit și victima în

dimineața zilei de 16 decembrie 2001.

Inculpatul a reușit s-o determine

din nou pe concubina sa să meargă la domiciliul său din București pentru a-și

lua lucrurile personale și a pleca definitiv de la el, urmând ca ulterior să-și

găsească o altă locuință unde să locuiască. La această discuție a fost prezentă

și B.A., sora victimei, care s-a oferit s-o însoțească. Ajungând la locuința

inculpatului și a părinților săi, victima a avut unele discuții cu mama

inculpatului, căreia i-a spus că nu mai dorește să conviețuiască cu fiul ei, motiv

pentru care a venit să-și ia lucrurile și să plece definitiv de la ei. În timp

ce B.D. își strângea lucrurile, inculpatul a ieșit din dormitor, a trecut prin

sufrageria unde se aflau părinții săi și sora concubinei sale și a ieșit în

balcon de unde a luat un cuțit, reintrând apoi în dormitor.

La scurt timp s-au auzit țipetele și

gemetele de durere ale numitei B.D.E. B.A. și mama inculpatului au mers imediat

în dormitor unde l-au găsit pe inculpat lovind cu un cuțit, cu brutalitate și

de mai multe ori, pe concubina sa. Deși ele au intervenit, cerându-i

inculpatului să nu o mai lovească, leziunile fiind grave, nu au reușit să-l

oprească, inculpatul continuând s-o lovească. Ulterior a urmărit-o pe B.A.,

sora victimei, care de frica acestuia a fugit pe scările blocului. Sora

victimei s-a prezentat la poliție, în speranța că își va putea salva sora.

Deplasându-se la fața locului, un echipaj de poliție format din doi subofițeri

a constatat că B.D. decedase, iar lângă cadavrul ei se afla un cuțit plin de

sânge.

Tribunalul a menținut încadrarea

juridică dată faptei inculpatului, prin rechizitor, în art. 174 și art. 176

lit. a) C. pen., reținând că fapta inculpatului a creat un sentiment de groază

și oroare mamei inculpatului și sorei victimei, în prezența cărora inculpatul a

continuat să lovească victima cu cuțitul.

Inculpatul s-a predat organelor de

poliție, la data de 18 decembrie 2001 (dată la care fusese emis mandatul de

arestare preventivă) și a declarat că recunoaște și regretă fapta.

Prin decizia penală nr. 144/A din 26

mai 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, desființând în parte

sentința atacată, în sensul înlăturării aplicării art. 65 C. pen. și a art. 118

lit. d) C. pen. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Curtea de apel a constatat că este

nelegală aplicarea pedepsei complementare, în baza art. 109 alin. (3) și (4) C.

pen., potrivit cărora, pedepsele complementare nu se aplică minorului.

De asemenea, a constatat că este

nelegală aplicarea și a art. 118 lit. b) C. pen., deoarece cuțitul nu a

aparținut infractorului. Instanța de apel a apreciat că pedeapsa a fost corect

individualizată, astfel încât a menținut sub acest aspect sentința atacată cu

apel de parchet și de către inculpat.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul.

Cu privire la recursul inculpatului:

În ședința de judecată din 6

noiembrie 2003, recurentul inculpat a solicitat să se ia act de retragerea

recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) teza a doua, părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369

C. proc. pen.

Curtea, constatând că au fost

respectate condițiile prevăzute în art. 369 C. proc. pen., aplicate în mod

corespunzător, întrucât retragerea recursului s-a făcut personal până la

închiderea dezbaterilor, urmează a lua act de retragerea solicitată de

recurentul inculpat.

Cu privire la recursul declarat de

parchet, care vizează individualizarea greșită a pedepsei (art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.):

Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Pedeapsa de 8 ani închisoare

aplicată recurentului inculpat a fost bine individualizată, avându-se în vedere

toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, ambele instanțe au ținut

seama de limitele de pedeapsă stabilite de art. 176 și art. 109 alin. (1) C.

pen., inculpatul fiind minor la data săvârșirii faptei. De asemenea, s-a

apreciat corect și gradul de pericol social al faptei, al persoanei

infractorului (care nu are antecedente penale și care, potrivit raportului de

expertiză medico-legală psihiatrică, prezintă tulburări de personalitate de tip

instabil impulsiv), precum și sinceritatea manifestată a doua zi de la data

săvârșirii faptei, când s-a și predat organelor de poliție, regretând fapta

comisă.

În consecință, Curtea va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de parchet.

Conform art. 88 C. pen., se va scade

din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 18 decembrie 2001

la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 1.400.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în

sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe inculpatul C.L.I.

împotriva deciziei penale nr. 144 din 11 martie 2003 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Ia act că inculpatul C.L.I. și-a

retras recursul declarat împotriva aceleiași decizii.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 18 decembrie 2001, la zi.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

noiembrie 2003.