ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 455/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată la data de 1 septembrie 2000, reclamanta, S.C. E.L. SA București, Sucursala

de Distribuție Deva, a solicitat obligarea pârâtei, C.N.H.-E.M. Paroșeni Vulcan,

la plata sumei de 155.466.737 lei, reprezentând majorări tarifare de 0,2% pe zi

întârziere, calculate la facturile de energie achitate cu întârziere, și la

cheltuieli de judecată în valoare de 9.913.669 lei.

Tribunalul Hunedoara, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 85/CA, din 17 ianuarie 2001,

a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 155.466.747

lei majorări tarifare și 9.913.669 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că obligația de plată s-a stins prin compensare, dar, pentru unele

facturi, compensarea s-a făcut cu întârziere.

Tribunalul a mai reținut că termenul

până la care se calculează majorările nu poate fi data acceptării compensării

doar de pârâtă, ci data la care toți participanții la procesul de compensare

și-au exprimat acordul de voință pentru stingerea obligației. Aceasta, deoarece

obligațiile s-au stins prin compensație convențională și nu printr-o compensație

legală sau judecătorească.

Împotriva sentinței, pronunțată de

instanța de fond, pârâta, C.N.H.-E.M. Paroșeni Vulcan, a declarat apel

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că instanța greșit a

respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, deoarece

sucursala nu are calitate de persoană juridică, și deci nici nu poate sta în justiție

ca subiect de drept.

Astfel, potrivit art. 20 pct. 13 alin.

(2) lit. k) din statutul S.C. de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice E.L.

SA, directorul general poate să împuternicească orice persoană să execute

atribuții din sfera sa de activitate. Potrivit acestor prevederi, menționează

apelanta, precum și data la care s-a depus la dosarul cauzei împuternicirea

expresă (20 decembrie 2001), consideră că numai de la această dată reclamanta

și-a dovedit calitatea procesuală activă.

În această situație, arată apelanta,

prețurile de plată a majorărilor tarifare pentru facturile din 1 septembrie, 30

noiembrie și 1 decembrie 1997, solicitate prin cererea de chemare în judecată,

nu pot fi luate în discuție, ele fiind prescrise potrivit prevederilor Decretului

nr. 167/1958, rămânând în discuție doar factura din data de 31 decembrie 1997.

Pentru motivele arătate, pârâta a

solicitat admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței nr. 85/CA/2001

pronunțată de Tribunalul Hunedoara, Deva, respingând acțiunea reclamantei

pentru lipsa calității procesuale active.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 446/A, din 30 mai 2001, a

respins ca nefondat apelul pârâtei, cu motivarea că numai o parte din datoriile

pârâtei s-au stins, prin compensare, și că aceasta nu a făcut dovezi din care

să rezulte că toate datoriile sale au fost preluate de S.C. E.L. SA, și că nu

ar mai avea nici un debit față de reclamantă.

Cu petiția înregistrată la data de

16 octombrie 2004, pârâta, C.N.H.-E.M. Paroșeni Vulcan, a declarat, în termen

legal, recurs împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel.

Prin motivele de recurs formulate,

pârâta arată că nici instanța de apel și nici instanța de fond nu a acordat

atenție dovezilor depuse la dosar, referitoare la modalitatea emiterii

facturilor de către S.C. E.L. SA, datele de prezentare a acestora la

beneficiar, respectiv E.M. Paroșeni, dată de la care se calculează majorările

tarifare solicitate.

Printr-un alt motiv, recurenta arată

că ambele instanțe au minimalizat argumentele referitoare la excepția lipsei

calității procesuale active a S.D.E.E. Deva, sucursală a S.C. E.L. SA

București, excepție ridicată chiar la începutul judecării procesului, respectiv

luna septembrie 2000. Recurenta precizează că, din actele prezentate la

instanța de fond de către reclamantă, calitatea procesuală activă a fost

dovedită numai la termenul din 20 decembrie 2000, dată la care un număr de trei

facturi (factura 714069 din 1 septembrie 1997, factura nr. 7140612 din 1

decembrie 1997 și factura nr. 7140611 din 30 noiembrie 1997) erau deja

prescrise, și în aceste condiții instanța ar fi trebuit să solicite reclamantei

recalcularea pretențiilor numai pentru factura nr. 71406122 din 31 decembrie

1997.

În drept, pârâta și-a întemeiat

recursul pe prevederile art. 304 pct. 7 și 10 C. proc. civ.

Analizând hotărârile pronunțate în

cauză, în raport de criticile invocate prin recurs, se apreciază că acestea

sunt netemeinice și nelegale, întrucât excepțiile invocate de pârâtă nu au fost

analizate.

Așadar, având în vedere că

excepțiile de ordine publică pe care recurenta pârâtă le-a invocat încă de la

judecata fondului nu au fost analizate de către tribunal și de instanța de

apel, Curtea va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza

spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta, C.N.H.-E.M.

Paroșeni Vulcan, împotriva deciziei nr. 446/A, din 30 mai 2001, a Curții de

Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 5 februarie 2004.