ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 284/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 august 2002, reclamantul C.M. a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, solicitând obligarea pârâtului la reintegrarea în funcție. În motivarea acțiunii reclamantul arată că prin Ordinul nr. 596168 din 15 iulie 2002 s-a dispus mutarea sa în interesul serviciului din funcția de ofițer specialist I în compartimentul coordonare misiuni și operații din Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași, în cadrul aceleiași direcții la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați, în timp ce se afla în concediu medical și fără a i se cere acordul, încălcând prevederile art. 76 din Legea nr. 80/1995.

Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 1436 din 17 octombrie 2002 a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Iași, întrucât actul administrativ contestat a fost emis de un organ central. Curtea de Apel Iași prin sentința civilă nr. 117 din 9 decembrie 2002 a respins acțiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect, reținând că în raport cu dispozițiile Legii nr. 80/1995 mutarea acestuia a fost dispusă în conformitate cu imperativele legii, iar la data de 30 noiembrie 2002 a fost încadrat în gradul II de invaliditate. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul C.M., criticând-o pentru nelegalitate, întrucât mutarea sa a fost dispusă pentru a doua oară în același an, cu încălcarea prevederilor art. 76 din Legea nr. 80/1995.

Se mai arată că ordinul în cauză nu i-a fost comunicat, iar intimatul nu a respectat prevederile legislației specifice și ale codului muncii . Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiile art. 76 din Legea nr. 80 din 11 iulie 1995, mutarea cadrelor militare în activitate dintr-o unitate în alta, precum și schimbarea din funcție în cadrul aceleași unități, se efectuează o singură dată pe an, cu excepția situațiilor deosebite stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale. Articolul 109 al Legii precizează că, dispozițiile acesteia se aplică în mod corespunzător și ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor Ministerului de Interne. Prin ordinul atacat recurentul-reclamant a fost mutat în interesul serviciului la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați în conformitate cu prevederile art. 76 din Legea nr. 80/1995, pentru mutarea în interesul serviciului potrivit prevederilor acestei legi nefiind necesar acordul militarului în cauză.

Legea nr. 80/1995 este actul normativ în baza căruia a fost emis ordinul de mutare al recurentului și nu dispozițiile Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului, care a intrat în vigoare abia la 24 august 2002. Funcția în care recurentul a fost numit la data de 15 iulie 2002 prin ordinul atacat este tot de ofițer specialist I, cu același grad de colonel. Locul de muncă al militarului este stabilit de conducătorul instituției militare, potrivit competenței acestuia, consacrată prin ordin al ministrului de interne, în funcție de nevoile instituției. Locul de muncă în cadrul instituției militare, reprezintă o obligație profesională potrivit prevederilor Legii nr. 80/1995.

Susținerile recurentului–reclamant potrivit cărora polițistului de frontieră îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici nu pot fi reținute, întrucât polițiștilor de frontieră până la data de 24 august 2002 le-au fost aplicate prevederile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare. Începând cu această dată a intrat în vigoare Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, care la art. 78 alin (2) precizează că dispozițiile acesteia se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici. În ce privește critica referitoare la nulitatea mutării întrucât la data emiterii ordinului, recurentul se află în incapacitate temporară de muncă, actul normativ incident în materie nu conține reglementări care să interzică mutarea unui militar în această situație.

Mai mult decât atât, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 trecerea în rezervă (măsură mult mai severă decât mutarea) poate fi făcută, în anumite condiții chiar și în cazul în care militarul se afla în incapacitate temporară de muncă. De altfel, prevederile art. 185 C. muncii, în vigoare la acea dată stipulau că, drepturile și obligațiile militarilor sunt prevăzute prin acte normative speciale, rezultând că personalul militar nu are calitatea de salariat care își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă. Hotărârea instanței de fond de respingere a acțiunii reclamantului este legală și temeinică, cu precizarea că aceasta nu a rămas fără obiect, ca urmare a pensionării pentru invaliditate a acestuia.

Acțiunea reclamantului a avut două capete de cerere, cel principal privitor la anularea măsurii dispusă și al doilea privind reintegrarea în postul avut anterior. Așa fiind, recursul declarat se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva sentinței civile nr. 117/CA din 9 decembrie 2002 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 ianuarie 2004.