ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 284/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 5 august 2002, reclamantul C.M. a chemat în judecată

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, solicitând obligarea pârâtului

la reintegrarea în funcție.

În

motivarea acțiunii reclamantul arată că prin Ordinul nr. 596168 din 15 iulie

2002 s-a dispus mutarea sa în interesul serviciului din funcția de ofițer

specialist I în compartimentul coordonare misiuni și operații din Inspectoratul

Județean al Poliției de Frontieră Iași, în cadrul aceleiași direcții la

Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați, în timp ce se afla în

concediu medical și fără a i se cere acordul, încălcând prevederile art. 76 din

Legea nr. 80/1995.

Tribunalul

Iași  prin sentința civilă nr. 1436 din 17 octombrie 2002 a declinat competența

de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Iași, întrucât actul

administrativ contestat a fost emis de un organ central.

Curtea

de Apel Iași prin sentința civilă nr. 117 din 9 decembrie 2002 a respins

acțiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect,  reținând că în raport cu

dispozițiile Legii nr. 80/1995  mutarea acestuia a fost dispusă în conformitate

cu imperativele legii, iar la data de 30 noiembrie 2002 a fost încadrat în

gradul II de invaliditate.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs reclamantul C.M., criticând-o pentru

nelegalitate, întrucât mutarea sa a fost dispusă pentru a doua oară în același

an, cu încălcarea prevederilor art. 76 din Legea nr. 80/1995.

Se mai

arată că ordinul în cauză nu i-a fost comunicat, iar intimatul nu a respectat

prevederile legislației specifice și ale codului muncii .

Recursul

este nefondat.

Potrivit

dispozițiile art. 76 din Legea nr. 80 din 11 iulie 1995, mutarea cadrelor

militare în activitate dintr-o unitate în alta, precum și schimbarea din

funcție în cadrul aceleași unități, se efectuează o singură dată pe an, cu

excepția situațiilor deosebite stabilite prin ordin al ministrului apărării

naționale.

Articolul

109 al Legii precizează că, dispozițiile acesteia se aplică în mod

corespunzător și ofițerilor,  maiștrilor militari și subofițerilor Ministerului

de Interne.

Prin

ordinul atacat recurentul-reclamant a fost mutat în interesul serviciului la

Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați în conformitate cu

prevederile art. 76 din Legea nr. 80/1995, pentru mutarea în interesul

serviciului potrivit prevederilor acestei legi nefiind necesar acordul

militarului în cauză. Legea nr. 80/1995 este actul normativ în baza căruia a

fost emis ordinul de mutare al recurentului și nu dispozițiile Legii nr. 360/2002

privind statutul polițistului, care a intrat în vigoare abia la 24 august 2002.

Funcția

în care recurentul a fost numit la data de 15 iulie 2002 prin ordinul atacat

este tot de ofițer specialist I, cu același grad de colonel. Locul de muncă al

militarului este stabilit de conducătorul instituției militare, potrivit

competenței acestuia, consacrată prin  ordin al ministrului de interne, în

funcție de nevoile instituției. Locul de muncă în cadrul instituției  militare,

reprezintă o obligație profesională potrivit prevederilor Legii nr. 80/1995.

Susținerile

recurentului–reclamant potrivit cărora polițistului de frontieră îi sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici nu pot

fi reținute, întrucât polițiștilor de frontieră până la data de 24 august 2002

le-au fost aplicate prevederile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor

militare.

Începând

cu această dată a intrat în vigoare Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului, care la art. 78 alin (2) precizează că dispozițiile acesteia se

completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, privind Statutul  funcționarilor

publici.

În ce

privește critica referitoare la nulitatea mutării întrucât la data emiterii

ordinului, recurentul se află în incapacitate temporară de muncă, actul

normativ incident în materie nu conține reglementări care să interzică mutarea

unui militar în această situație.

Mai

mult decât atât, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 trecerea în

rezervă (măsură mult mai severă decât mutarea) poate fi făcută, în anumite

condiții chiar și în cazul în care militarul se afla în incapacitate temporară

de muncă.

De

altfel, prevederile art. 185 C. muncii, în vigoare la acea dată stipulau că,

drepturile și obligațiile militarilor sunt prevăzute prin acte normative

speciale, rezultând că  personalul militar nu are calitatea de salariat care

își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă.

Hotărârea

instanței de fond de respingere a acțiunii reclamantului este legală și

temeinică, cu precizarea că aceasta nu a rămas fără obiect, ca urmare a

pensionării pentru invaliditate a acestuia.

Acțiunea

reclamantului a avut două capete de cerere, cel principal privitor la anularea

măsurii dispusă și al doilea privind reintegrarea în postul avut anterior.

Așa

fiind, recursul declarat se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul

declarat de reclamantul C.M. împotriva sentinței civile nr. 117/CA din 9

decembrie 2002 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 27 ianuarie 2004.