ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.11.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4444/2003

HOTĂRÂRE
18.11.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4444/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Reclamanta S.C. S. S.A. Râmnicu Vâlcea a acționat

în judecată pe pârâții Z.C. și E.N. în calitatea lor de administratori ai S.C.

judecătorească la plata sumei de 85.409.484 lei chirie, bunuri lipsă și

penalități de întârziere.

Prin sentința nr. 417/C din 3 aprilie 2001

Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

ca neîntemeiată această acțiune.

La pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond

a reținut că nu pot fi formulate pretenții în temeiul art. 124 lit. c) din

Legea nr. 64/1994 republicată, deși societății comerciale i s-a declanșat

procedura de faliment prevăzută de acest act normativ, reținându-se că nu s-a

făcut dovada că pârâții au continuat activitatea societății în interes personal,

iar această activitate nu s-a dovedit a fi păgubitoare pentru societate.

Reclamanta a declarat apel împotriva sentinței

de mai sus susținând că printr-o înțelegere încheiată la 22 ianuarie 1998

pârâții s-au angajat să-i plătească reclamantei datoriile iar în caz contrar au

declarat că sunt de acord să evacueze spațiul comercial, situație ce nu a fost

însă finalizată de aceștia. Pe cale de consecință a susținut reclamanta,

pârâții au desfășurat o activitate care a condus la încetarea de plăți a

societății comerciale pe care au prejudiciat-o și deci sunt aplicabile

prevederile art. 124 lit. c) din Legea nr. 64/1995 republicată.

Prin decizia nr. 501/A-C din 17 septembrie 2001,

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința instanței de fond în sensul că

i-a obligat pe pârâții Z.C., E.N. și S.C. Z. SRL Râmnicu Vâlcea la plata sumei

de 85.409.484 lei reținând că sunt întrunite cerințele art. 124 lit. c) din

Legea nr. 64/1995 modificată. Această sumă s-a dispus să intre în patrimoniul

S.C. Z. SRL Râmnicu Vâlcea pentru plata datoriilor societății (societate

falimentară).

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat

recurs pârâtul Z.C., care ulterior a fost susținut de Z.S.A. soție

supraviețuitoare iar acest recurs a fost motivat în drept pe prevederile art.

304 pct. 7, 9 și 11 C. proc. civ. S-a invocat faptul că soluția pronunțată de

instanța de apel este în contradicție cu probele administrate în cauză și cu

dispozițiile legale ce reglementează antrenarea răspunderii personale a

administratorilor. S-a susținut că răspunderea instituită prin art. 124 din

Legea nr. 64/1995 este o răspundere delictuală, între fapta administratorului

și prejudiciul produs trebuind să existe un raport de cauzalitate, culpa

administratorului urmând a fi dovedită de reclamantă iar nu prezumată.

Instanța de apel nu a luat în considerare faptul

că la data la care s-a formulat cererea reclamantei societatea pârâtă era deja

lichidată și radiată.

Recursul este nefondat și se va respinge cu

această mențiune.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului

rezultă că într-adevăr societatea pârâtă își încetase plățile către S.C. S.

S.A. Râmnicu Vâlcea. Potrivit art. 125 din Legea nr. 64/1995 sumele de bani obținute

prin angajarea răspunderii patrimoniale a administratorilor intră în

patrimoniul S.C. Z. SRL Râmnicu Vâlcea și vor fi destinate acoperirii

datoriilor.

Așadar, instanța de apel în mod corect prin

hotărârea pronunțată în cauză a dispus obligarea la plată a pârâților, persoane

fizice, împreună cu societatea pârâtă debitoare dispunând ca suma respectivă să

se constituie la dispoziția debitorului pentru plata datoriilor în ordinea de

preferință prevăzută de art. 108 din legea menționată.

Întrucât criticile din recurs nu justifică

măsura modificării hotărârii recurate în temeiul art. 304 pct. 7 și 8 C. proc.

civ. și cum din textul acestui articol a fost abrogat pct. 11, acest recurs

este nefondat și urmează a fi respins.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Z.S.A., împotriva deciziei nr. 501 A-C din 17 septembrie

2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

18 noiembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-03
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 406/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.P. Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta S.C. C.G.O.R. S.R.L. pentru a fi obligată la plata sumei de 165.245.215 lei, reprezentând de
ÎCCJ 2001-04-23
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3126/2005
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Vâlcea, prin sentința nr. 99/ C pronunțată la 5 februarie 2001, a admis acțiunea reclamantului P.M.R.V., cu sediul în
ÎCCJ 2003-04-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2414/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr.542 A-C din 15 octombrie 2001 a Curții de Apel Pitești - Secția Comercială. La apelul nominal s-a prezentat recurentul prin consilier ju
ÎCCJ 2003-10-30
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4141/2003
a ținut contabilitatea societății în conformitate cu legea, situație în care conform art. 124 lit. d) din Legea nr. 65/1995 se impune ca pârâtul T.M. să fie obligat la plata sumei de 3.076.321.801 lei, sumă ce va servi la plata datoriilor S
ÎCCJ 2003-03-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1410/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele V. M. C. și SC” C.” SRL Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr.332/A-C din 28 mai 2001 a Curții de Apel Pitești-Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-au preze
Sursă