ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4444/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4444/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Reclamanta S.C. S. S.A. Râmnicu Vâlcea a acționat
în judecată pe pârâții Z.C. și E.N. în calitatea lor de administratori ai S.C.
Z. SRL Râmnicu Vâlcea pentru ca aceștia să fie obligați prin hotărâre
judecătorească la plata sumei de 85.409.484 lei chirie, bunuri lipsă și
penalități de întârziere.
Prin sentința nr. 417/C din 3 aprilie 2001
Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ, a respins
ca neîntemeiată această acțiune.
La pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond
a reținut că nu pot fi formulate pretenții în temeiul art. 124 lit. c) din
Legea nr. 64/1994 republicată, deși societății comerciale i s-a declanșat
procedura de faliment prevăzută de acest act normativ, reținându-se că nu s-a
făcut dovada că pârâții au continuat activitatea societății în interes personal,
iar această activitate nu s-a dovedit a fi păgubitoare pentru societate.
Reclamanta a declarat apel împotriva sentinței
de mai sus susținând că printr-o înțelegere încheiată la 22 ianuarie 1998
pârâții s-au angajat să-i plătească reclamantei datoriile iar în caz contrar au
declarat că sunt de acord să evacueze spațiul comercial, situație ce nu a fost
însă finalizată de aceștia. Pe cale de consecință a susținut reclamanta,
pârâții au desfășurat o activitate care a condus la încetarea de plăți a
societății comerciale pe care au prejudiciat-o și deci sunt aplicabile
prevederile art. 124 lit. c) din Legea nr. 64/1995 republicată.
Prin decizia nr. 501/A-C din 17 septembrie 2001,
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis
apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința instanței de fond în sensul că
i-a obligat pe pârâții Z.C., E.N. și S.C. Z. SRL Râmnicu Vâlcea la plata sumei
de 85.409.484 lei reținând că sunt întrunite cerințele art. 124 lit. c) din
Legea nr. 64/1995 modificată. Această sumă s-a dispus să intre în patrimoniul
S.C. Z. SRL Râmnicu Vâlcea pentru plata datoriilor societății (societate
falimentară).
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat
recurs pârâtul Z.C., care ulterior a fost susținut de Z.S.A. soție
supraviețuitoare iar acest recurs a fost motivat în drept pe prevederile art.
304 pct. 7, 9 și 11 C. proc. civ. S-a invocat faptul că soluția pronunțată de
instanța de apel este în contradicție cu probele administrate în cauză și cu
dispozițiile legale ce reglementează antrenarea răspunderii personale a
administratorilor. S-a susținut că răspunderea instituită prin art. 124 din
Legea nr. 64/1995 este o răspundere delictuală, între fapta administratorului
și prejudiciul produs trebuind să existe un raport de cauzalitate, culpa
administratorului urmând a fi dovedită de reclamantă iar nu prezumată.
Instanța de apel nu a luat în considerare faptul
că la data la care s-a formulat cererea reclamantei societatea pârâtă era deja
lichidată și radiată.
Recursul este nefondat și se va respinge cu
această mențiune.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului
rezultă că într-adevăr societatea pârâtă își încetase plățile către S.C. S.
S.A. Râmnicu Vâlcea. Potrivit art. 125 din Legea nr. 64/1995 sumele de bani obținute
prin angajarea răspunderii patrimoniale a administratorilor intră în
patrimoniul S.C. Z. SRL Râmnicu Vâlcea și vor fi destinate acoperirii
datoriilor.
Așadar, instanța de apel în mod corect prin
hotărârea pronunțată în cauză a dispus obligarea la plată a pârâților, persoane
fizice, împreună cu societatea pârâtă debitoare dispunând ca suma respectivă să
se constituie la dispoziția debitorului pentru plata datoriilor în ordinea de
preferință prevăzută de art. 108 din legea menționată.
Întrucât criticile din recurs nu justifică
măsura modificării hotărârii recurate în temeiul art. 304 pct. 7 și 8 C. proc.
civ. și cum din textul acestui articol a fost abrogat pct. 11, acest recurs
este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de pârâta Z.S.A., împotriva deciziei nr. 501 A-C din 17 septembrie
2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios
administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi
18 noiembrie 2003.