ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1100/2012

Asupra recursurilor penale de față constată și reține următoarele:

Prin sentința penală nr.159/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în Dosarul nr. 2815/109/2008, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice cu privire la părțile vătămate A.L.I., D.D.D., din infracțiunea continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. în infracțiunea continuată prevăzută. de art. 329 alin. (1), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. și în consecință:

În baza art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.F., la pedeapsa de:

- 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de trafic de minori și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea. art. 41 alin. (2), 42 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de:

- 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de proxenetism și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. A) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.F. pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani prevăzută. de art. 23 lit. b), c) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 33 lit. a), 34, 35 C. pen. s-a aplicat inculpatului B.F. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară, sporită la 7 ani și 4 luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. a fost condamnată inculpata B.L. la pedeapsa de:

- 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de trafic de minori și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de:

- 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de proxenetism și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata B.L. pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b), c) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 33 lit. a), 34, 35 C. pen. s-a aplicat inculpatei B.L. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară, sporită la 7 ani și 4 luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. au fost deduse din pedepsele aplicate inculpaților duratele reținerii și arestării lor preventive, respectiv perioada 30 iunie 2008 – 22 iunie2009 pentru inculpatul B.F. și perioada 30 iunie 2008 - 27 noiembrie 2008 pentru inculpata B.L.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a constatat și s-a menținut față de fiecare dintre inculpații B. măsura obligării de a nu părăsi țara, până la data rămânerii definitive a sentinței pronunțate.

S-a constatat că părțile vătămate M.A.N., M.M.A., A.I.L., D.D.D., Z.D. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. au fost respinse pretențiile civile formulate de părțile civile C.C.A., B.L.A., S.E.C.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 60.675 lei.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială a apartamentului proprietatea inculpaților B., situat în Pitești, intabulat în cartea funciară Pitești.

În baza art. 353 C. proc. pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Argeș din 2 iulie 2008.

A fost respinsă cererea formulată de Z.D. pentru restituirea sumei de 16.050 euro.

Au fost respinse cererile formulate de martorii M.A., H.A. de restituire a cheltuielilor de transport.

În baza art. 191 alin.(1), (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte lei 2.900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariile avocaților din oficiu s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 15 august 2008, înregistrat la Tribunalul Argeș sub Dosar nr. 2815/109/2008, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Argeș a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților B.F.,  cetățean român, studii 7 clase, stagiul militar satisfăcut, administrator la M.L. 2003 SRL Pitești, căsătorit, fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 lit. b), c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și B.L., cetățean român, studii 10 clase, administrator la M.L. 2003 SRL Pitești, căsătorită, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 lit. b), c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că cei doi inculpați, în perioada aprilie 2007 - ianuarie 2008, au cazat în apartamentul lor proprietate pe părțile vătămate minore M.A., M.M.A., A.L.I., S.E.C., D.D.D., B.L.I., pentru realizarea de foloase materiale de pe urma traficării lor, în scopul practicării prostituției și că aceeași inculpați au îndemnat și au înlesnit practicarea prostituției părților vătămate majore C.C.A., Z.D., D.D.D. (după ce a devenit majoră) precum și a martorilor cu identitate protejată I.R., R.A. și de a trage foloase de pe urma practicării prostituției, în baza unei rezoluții infracționale unice.

De asemenea, în sarcina inculpaților B. s-a mai reținut fapta de a disimula natura provenienței sumei de bani obținute din prostituție prin creditarea clubului de noapte M. și de a dobândi și folosi bunuri (apartamentul dobândit în octombrie 2007 și autoturismul pe care îl folosea inculpatul), cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

Pe parcursul cercetării judecătorești, urmare a încheierii nr. 1092 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 29 mai 2009 prin care s-a admis cererea inculpatului, dosarul a fost strămutat la Tribunalul Sibiu, unde a fost înregistrat la data de 16 iunie 2009 sub Dosar nr. 2815/109/2008.

Au fost audiați inculpații B. iar la dosarul cauzei se găsesc: declarațiile părților vătămate și a părților civile; declarațiile martorilor cu identitate protejată: R.I., I.R., P.C., C.G., S.V., M.A., declarațiile martorilor C.C., R.G.R., D.E., R.I., D.N., T.C.D. și D.E., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și suporturile înregistrărilor, procesele verbale de redare a declarațiilor martorilor cu identitate protejată, a investigatorilor sub acoperire, procesele verbale întocmite de investigatori, procesele verbale de percheziție domiciliară, procesele verbale de confruntare, CD-uri, DVD-uri.

La solicitarea inculpaților au fost audiați martorii H.A., S.C., M.A., S.G., S.I., D.G., G.V.M., F.I., S.I. și s-a efectuat de către Institutul Național de Expertize Criminalistice București un raport de expertiză criminalistică de expertizare a vocilor, s-a întocmit și un raport de expertiză contabilă.

Martora I.R. nu a putut fi audiată de instanță, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

La cererea inculpaților, a fost pusă în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de trafic de minori, prevăzute. de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunile de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1), (3) C. pen.

Părțile vătămate M.A.N., M.M.A., A.I.L., D.D.D., Z.D. nu s-au constituit părți civile în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 15 C. proc. pen. Restul părților vătămate s-au constituit părțile civile cu sumele precizate în faza de urmărire penală, respectiv C.C.A. cu suma de 43.200 RON, B.L.I. cu 48.000 RON, S.E.C. cu suma de 36.000 RON, sume reprezentând câștiguri obținute din prostituție.

Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt.

În data de 14 mai 2008 poliția judiciară din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate Pitești, județul Argeș, s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că soții B.F. și B.L., administratori ai M.L. 2003 SRL, administrează un club de noapte din Pitești, în care lucrează ca dansatoare minorele M.A. și M.M.A. până la orele 2 noaptea, oră după care minorele sunt determinate să practice prostituția, contravaloarea partidei de sex fiind încasată de minore și predată inculpaților (filele 1 - 2 d.u.p. vol. I).

În seara zilei de 15 mai 2008, poliția judiciară (conform procesului verbal aflat la fila 3 d.u.p. vol. I) a constatat că minorele M.M.A., M.A., A.I.L. au sosit la club la orele 22, iar la ora 1:30 noaptea, două dintre minore au plecat împreună cu doi tineri, revenind la club la ora 2:20; la ora 2:10 a plecat și cea de a treia minoră cu un tânăr, aceasta revenind în jurul orei 3, cu un taxi.

Aceeași stare de fapt a fost sesizată de organele judiciare și în seara zilei de 17 mai 2008 (astfel cum reiese din procesul verbal aflat la fila 4 d.u.p. vol. I), când minora M.A. a plecat la ora 1:45 împreună cu un tânăr (tânăr ce are calitatea de martor cu identitate protejată în dosar) și a revenit la ora 3.

În raport de adresa și procesul verbal de control întocmite de Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș în aprilie 2008, de raportul întocmit de Poliția Municipiului Pitești din 19 februarie 2008 (fila 21 d.u.p. vol. I), organele de urmărire penală au solicitat Tribunalului Argeș autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice purtate de soții B.

De asemenea, au fost efectuate supravegheri operative autorizate, cu mijloace electronice, stabilindu-se de pildă, în noaptea de 7/ 8 iunie 2008 (între orele 20 și 7 dimineața conform procesului verbal de la f. 221 și următoarele vol. I d.u.p.) că la ora 00;45 minora M.A. a ieșit din clubul M., împreună cu o fată și alte două persoane de sex masculin (una dintre ele fiind identificată în persoana martorului T.C.D.), care s-au deplasat la mai multe A.T.M.-uri, apoi la un apartament din Pitești, str. Banatului. Ulterior fetele au fost readuse la club, iar la ora 3:50 T. a revenit la local și a plecat cu M.A. la un motel; la ora 5:06 cei doi s-au reîntors la club. La ora 5:15, din bar au ieșit M.A. și A.I.L., împreună cu doi bărbați, s-au deplasat toți, cu un autoturism marca Logan, la un hotel, de unde au plecat la ora 6:20.

În acest context, tribunalul a constatat că din mijloacele de probă administrate în cauză reiese că modalitatea de comitere a infracțiunilor se realiza de următoarea manieră generală: persoanele vătămate lucrau în clubul „M.” din Pitești ca animatoare, programul oficial de muncă fiind de 4 ore, între orele 22:00 și 2:00 a.m., timp în care dansau și consumau împreună cu clienții băuturi alcoolice, pe care le plăteau clienții și din care le revenea un anumit procent. După ora 2 noaptea, fetele plecau cu clienți în vederea întreținerii de relații sexuale, contravaloarea partidei de sex fiind împărțită cu inculpații. Sumele cuvenite drept plată se negociau în club, banii fiind predați de regulă de către animatoare unuia dintre inculpați, înainte de a pleca „pe combinație”. Dimineața, ele primeau de la inculpați banii ce le reveneau din consumații și combinații.

Fetele erau găzduite de inculpații B. în apartamentul proprietatea lor personală, situat vis-a-vis de apartamentul în care ei locuiau, iar acestea aveau telefoane mobile pe care erau sunate de inculpați, în ideea de a le controla, de a ști permanent unde ele se află, de a le putea anunța și trimite cu clienții.

Prin urmare, tribunalul a conchis că din actele dosarului rezultă că în perioada aprilie 2007 - ianuarie 2008, inculpații B. le-au găzduit pe părțile vătămate minore M.A.N., M.M.A., S.E.C., B.L.I. în apartamentul lor din Pitești, în scopul practicării prostituției și pentru realizarea de foloase materiale de pe urma traficării lor.

În aceeași perioadă, în ceea ce le privește pe părțile vătămate minore și majore C.C.A., Z.D., D.D.D. (minoră, dar și după ce a devenit majoră), A.L.I., pe martorele cu identitate protejată „I.R.”, „R.I.”, inculpații B. le-au înlesnit practicarea prostituției și au tras foloase de pe urma practicării prostituției.

Tribunalul a reținut că situația mai sus relevată a rezultat din ansamblul probator administrat în cauză (în principal, declarațiile persoanelor vătămate, declarațiile martorilor și a martorilor cu identitate protejată, transcrierile convorbirilor telefonice, coroborate cu declarațiile inculpaților) și care dovedește pe deplin vinovăția inculpaților la comiterea infracțiunilor de trafic de persoane minore și proxenetism.

Inculpații B. nu au recunoscut comiterea infracțiunilor însă tribunalul a apreciat că elementele constitutive ale infracțiunilor mai sus indicate sunt întrunite, având în vedere următoarele:

Conform art. 13 alin. (1), (3) cu referire la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de minori în formă agravată, recrutarea, transportarea, găzduirea sau primirea unui minor, de către două sau mai multe persoane împreună, în scopul exploatării acestuia.

În speța de față, din actele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că inculpații au comis fapta de mai sus cel puțin în modalitatea alternativă a găzduirii minorelor M.A., M.M., S.E.C., B.L.I., în apartamentul proprietatea inculpaților (după cum rezultă din cartea funciară Pitești - f. 23, 24 d.u.p. vol. III).

În același timp, din lucrările cauzei (în primul rând declarațiile date de părțile vătămate) rezultă că A.L.I., D.D.D. nu au fost niciodată găzduite în apartamentul inculpaților, nu au fost recrutate de inculpați și nu s-a realizat nici unul din celelalte mijloace alternative impuse de dispozițiile art. 13 ale Legii nr. 678/2001, motiv pentru care, în raport de aceste două părți vătămate, se impune a se admite (parțial) în temeiul art. 334 C. proc. pen. cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea continuată de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. în infracțiunea continuată de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen.

Pe de altă parte, contrar criticilor inculpaților, s-a subliniat că pentru existența infracțiunii incriminate de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 nu este necesar ca modalitățile alternative să se realizeze prin amenințare, constrângere, înșelăciune, condiții pretinse doar de prevederile art. 13 alin. (2) din aceeași lege.

De asemenea, pentru realizarea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) C. pen. legiuitorul nu a impus nici ca minorele să fi fost lipsite de libertate, caz în care în sarcina inculpaților, prin rechizitoriu s-ar fi reținut și comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 189 C. pen., ceea ce nu s-a întâmplat. Nici susținerile inculpaților că părțile vătămate au fost de acord să se prostitueze nu au putut fi primite, în raport de prevederile exprese și imperative ale articolului 16 din Legea nr. 678/2001: consimțământul persoanei - victimă a traficului nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului!

Totodată, tribunalul a apreciat că infracțiunea există și sub aspectul urmării imediate, care constă în starea de pericol creată pentru relațiile sociale referitoare la dezvoltarea fizică și psihică armonioasă a minorului, la asigurarea libertății și dreptului acestuia de a alege și a presta o activitate corespunzătoare intereselor și nevoilor devenirii sale. De remarcat că pentru existența infracțiunii nu este necesară exploatarea minorului, legiuitorul impunând doar ca făptuitorul să acționeze în acest scop, nu să îl și realizeze efectiv.

În speța de față, însă, exploatarea minorelor s-a realizat, aspect ce trebuie analizat prin raportare la prevederile art. 2 din Legea nr. 678/2001 alin. (2) lit. a), e) care stabilesc că prin „exploatarea de persoane” se înțelege executarea unei munci în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, dar și efectuarea oricăror activități prin care se încălcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Or în cauză, din perspectiva acestui text legal, s-a constatat că minorele au îndeplinit activități ca dansatoare erotice, animatoare, ce purtau îmbrăcăminte sumară, provocatoare (a se vedea declarațiile martorilor F.I. - 284, R.I. - f. 621 ș.a.m.d. ), într-un local de noapte, pe timp de noapte (intervalul orar fiind menționat chiar în contractele de muncă și recunoscut de inculpați: între orele 22:00 și 2:00 a.m.) contrar dispozițiilor imperative ale Hotărârii Guvernului nr. 600/2007 (care prin art. 12 interzice tinerilor să presteze munci de noapte, tinerii fiind, conform art. 3, orice persoane de cel mult 18 ani) dar și ale Legii nr. 203/2000 pentru ratificarea Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 182 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor (care stabilesc că tinerii sub 18 ani nu pot presta activități inclusiv în baruri, la „spectacole” de orice natură, chiar dacă nu sunt „pornografice” în sensul strict al noțiunii), ale art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 196/2003 privind prevenirea și combaterea pornografiei, ale Legii nr. 18/1990 pentru notificarea Convenției cu privire la drepturile copilului (art. 19, 32 - 36 ), ale Legii nr. 470/2001 pentru rectificarea protocolului facultativ la Convenția cu privire la drepturile copilului - art. 2, 3), etc.

Instanța de fond a reținut că apărarea inculpaților în sensul că nici una dintre instituțiile statului nu le-au adus la cunoștință dispozițiile legale nu poate fi primită, având în vedere prevederile art. 51 alin. (4) C. pen., conform cărora necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei; mai mult, inculpații fiind asociați și administratori benevoli ai unei societăți aveau obligația ca în prealabil să se informeze, să cunoască prevederile legale aplicabile.

Tribunalul a mai reținut că infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) subzistă și sub aspectul laturii subiective, având în vedere că inculpații B. au acționat cu intenție, în scopul exploatării victimelor, și nu dezinteresat, filantropic. Aceasta reieșind indubitabil din declarațiile persoanelor vătămate complinite cu declarațiile martorilor C.C., T.C.D., R.G.R., R.I., D.E., ale martorilor cu identitate protejată, cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Din această perspectivă, instanța de fond a considerat extrem de relevante interceptările convorbirilor telefonice din care reiese controlul exercitat în mod constant de inculpați asupra victimelor (de exemplu, f. 104 d.u.p. vol. I - „Când ajungi acolo, mă suni și-mi spui unde ești”; „Din momentul ăsta, o oră!; f.113 vol. I d.u.p. - „Mă întreabă cineva de tine. În cât timp ești?; f. 114 - „Păi, tu unde ești acum? ”; f. 129 vol. I d.u.p.; - „Ai ajuns acasă ?, - Da, - De ce nu mi-ai dat beep? (…)”; „comenzile” pentru combinații solicitate inculpaților (spre ex., la fila 124 vol. I d.u.p.; „Vine fata (…) - În cât timp ajungi fă?, - Zece minute, (…).- Zi să vină, frati-mio. S-apese 3 pe interfon (…)” ; f. 51-52 vol. I d.u.p. „(…) Dă-i te rog frumos (…).Îți plătește 2 milioane. E bine?”; f. 94 vol. I d.u.p.: „- Mai vreau și eu o sticlă blondă! - Bine, tot acolo? - Zece minute!” (…) etc.); îngrijorarea de a nu le fi ascultate telefoanele și, de aici, dispoziția de a vorbi codificat la telefon (spre pildă: la f. 51 vol. I d.u.p. -„(…) Vedeți că vorbiți cam mult prin telefon și prost (…) poimâine ăștia de la D.N.A. de-abia m-așteaptă și m-ascultă. Cică de-aia vând femei (…)”, f. 56 vol. I d.u.p.: „O mai ai pe L. aia acolo? Pe balerină? (…) Mâine (…) vreau să i-o dau lui ăla, lui secretaru΄ (…) - Mă! Vorbim, Doctore prin telefon, ăstea? (…) Păi, ne întâlnim și vorbim dacă vrei (…)”, f. 72 vol. I d.u.p. „(…) ne-a zis că ne dă o sută pe câte o apă și jumătate (…)”; f. 41 vol. I: „A început ploaia tată. Poți să vii până la mine (…) Cât de repede poți (…)”; f. 43 vol. I „Mai beau o apă”; f. 84 vol. I d.u.p. „- Șefuța (…) io mi-am terminat apa. Ce fac? - Vino repede la bar! - Andreea nu și-a terminat-o! - Vino la bar am zis. Și vorbim prin telefon?! (…); f. 126 vol. II d.u.p.: „- O sticlă de vin alb? - Este posibil (…) În cât timp trebuie să ajungă? - 10 minute (…)”.

Tribunalul a luat în considerare interceptările telefonice din cauză, având în vedere că acestea se coroborează cu susținerile persoanelor vătămate, cu declarațiile martorilor (de pildă, martorul R. personal în fața instanței a confirmat conținutul convorbirii telefonice redată la dosar - f. 54 - 55 vol. I d.u.p.). și ale investigatorilor sub acoperire, cu procesele verbale întocmite de aceștia.

În ceea ce privește raportul de expertiză criminalistică întocmit, instanța a reținut concluziile expertului că există o probabilitate ridicată ca vocile să aparțină inculpaților B.; de asemenea a constatat că mențiunile expertului conform cărora literatura de specialitate nu conține referiri la metodologii sau standarde prin intermediul cărora să se stabilească cu certitudine că o înregistrare este autentică se complinesc cu adresa nr. 868/2010 a I.N.E.C. (f. 439 vol. II dos. Trib.) și cu concluzia 1 din raportul de expertiză I.N.E.C. nr. 147/2009 (f. 400).

Tribunalul a reținut că esențial este faptul că mijloacele de probă mai sus enunțate se coroborează cu procesele-verbale și încheierile Tribunalului Argeș (f.32 - 34, 97 - 98, 168 vol. I d.u.p., f. 57, 63 d.u.p. vol. II, f. 302 dosar Tribunal Argeș), conform cărora inculpații B. erau titularii telefoanelor mobile interceptate. Susținerile inculpaților că la cele două telefoane au avut acces mai multe persoane (f. 310 verso dosar Trib. Argeș) nu sunt credibile (greu de crezut că telefoanele mobile ale patronilor erau la dispoziția angajaților sau terților), dar nici nu au fost dovedite cu nici o probă și - nu în ultimul rând - contrazic actele din dosar.

În ceea ce privește infracțiunile de proxenetism din mijloacele de probă de la dosar, s-a constatat că și elementele constitutive ale acestei infracțiuni sunt întrunite având în vedere că inculpații B. au înlesnit părților vătămate C.C.A., Z.D., D.D.D., A.L.I. și martorelor cu identitate protejată R.I., I.R., să practice prostituția prin localul lor, cu clienții ce veneau acolo sau aduși de inculpați și că inculpații au tras foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către părțile vătămate. S-au reținut ca relevante în acest sens declarațiile martorilor D., R., T.C.D. care au recunoscut persoanele vătămate cu care au întreținut relații sexuale, au relatat că au dat bani inculpaților, că fetele au fost racolate din clubul M.

Instanța de fond a mai arătat că în ceea ce privește depozițiile martorilor propuși în apărare de inculpați, chiar dacă se doresc a fi favorabile acestora, ele trebuie analizate și din perspectiva altor circumstanțe: a raporturilor cu inculpații (de pildă soții D. - f. 285, 291 - au lucrat pentru inculpați însă atitudinea lor subiectivă rezultă din faptul că nu au putut da răspunsuri tocmai despre aspectele importante, relevante cauzei: aceștia au susținut că nu au discutat cu fetele despre vârsta lor, despre activitățile desfășurate, despre familiile acestora etc. ), ori a faptului că nu cunoșteau împrejurări concrete, că nu au dialogat cu părțile vătămate (de exemplu martorii F. - f. 254, S - f. 287). În mod similar, schimbările intervenite în declarațiile date în faza de cercetare judecătorească se constată că aparțin celor apropiați inculpaților (a se vedea, de pildă depoziția părții vătămate Z.D. - f. 157 dosar Trib. Argeș, care, chiar aflându-se în Italia, a purtat convorbiri amicale cu inculpata) și prin urmare poziția sa subiectivă este pe deplin explicabilă. Drept consecință, toate aceste depoziții au fost avute în vedere de instanță doar în măsura coroborării cu celelalte mijloace de probă de la dosar, în concordanță cu dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

În apărare inculpații au mai învederat că agenții sub acoperire au determinat părțile vătămate să întrețină relații sexuale contra cost, profitând de situația lor precară, că provocarea venită din partea agentului judiciar constituie un mijloc ilegal de obținere a unei probe, motiv pentru care se impune a fi înlăturat din ansamblul de probe (f. 563). Din acest punct de vedere s-a constatat însă că activitatea investigatorilor sub acoperire s-a realizat după luna mai 2008 în timp ce perioada reținută în actul de sesizare și de către instanță este până în ianuarie 2008 și prin urmare, acțiunile infracționale imputate inculpaților s-au desfășurat anterior pretinselor provocări, motiv pentru care cererea inculpaților este total neîntemeiată și nu poate fi primită. De fapt, declarațiile investigatorilor și procesele verbale întocmite de aceștia confirmă situația de fapt reținută în cauză și se coroborează cu celelalte probe ale cauzei (spre exemplu sumele de bani - în bancnote înseriate - date părților vătămate de către investigatorii sub acoperire, cu ocazia perchezițiilor efectuate au fost descoperite la inculpați și nu la părțile vătămate (f.152 - 153, 207 - 209, 247 d.u.p. vol. I).

S-a constatat de către instanța fondului că, în drept, faptele inculpaților B. care în perioada aprilie 2007 - ianuarie 2008 au cazat în apartamentul proprietatea lor personală pe părțile vătămate minore M.M.A., M.A., S.E.C., B.L.I., pentru realizarea de beneficii materiale de pe urma traficării lor, în scopul exploatării lor, a practicării prostituției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minor, prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001.

Faptele acelorași inculpați care în aceeași perioadă au înlesnit practicarea prostituției de către C.C.A., Z.D., D.D.D., A.L.I., „I.R.”, „R.I.” și de a trage foloase de pe urma practicării prostituției, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 321 alin. (1), (3) C. pen. ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor.

Luând în considerare dispozițiile deciziei nr. XLIX/2007 asupra recursului în interesul legii, ținând cont de rezoluția infracțională unică ce a stat la baza comiterii infracțiunilor împotriva mai multor subiecți pasivi, dar în aceleași condiții de loc și timp, de împrejurări și procedee, tribunalul a reținut în sarcina inculpaților și dispozițiile art. 41 alin. (2), 42 C. pen. privind forma continuată a infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism.

Referitor însă la infracțiunile de spălare de bani imputate inculpaților B., tribunalul a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni. Astfel potrivit dispozițiilor art. 23 lit. b), c) din Legea nr. 656/2002, constituie infracțiunea de spălare a banilor ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni, respectiv, dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

Din modul de redactare a textului legal, prin folosirea sintagmei „cunoscând că bunurile provin din săvârșirea unor infracțiuni” reiese că legiuitorul a dorit să excludă din sfera subiecților activi persoanele care au săvârșit infracțiunile din care provin bunurile spălate, întrucât în mod clar aceste persoane cunosc împrejurarea că fapta săvârșită e infracțiune.

Drept consecință, din punctul de vedere a subiectului activ și al laturii obiective, s-a constatat că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunilor de spălare de bani, inculpații B. fiind cei care au comis infracțiunile de trafic și proxenetism iar banii de care se susține că au dispus proveneau din aceste activități. Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., tribunalul a dispus achitarea celor doi inculpați B. pentru comiterea infracțiunilor de spălare de bani.

Pentru infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat instanța, a aplicat pedepse - principale și complementare conform art. 64, 65 C. pen. - la a căror individualizare a luat în considerare prevederile art. 72, 52 C. pen. și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 7 la 18 ani închisoare, respectiv de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi), modalitatea concretă de săvârșire a faptelor (prin obținerea de foloase materiale ca urmare a exploatării unor persoane, inclusiv minore); gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de inculpați (generat de natura și gravitatea faptelor săvârșite, ce vizează persoana și încălcări ale drepturilor sale fundamentale; pericolul social crescut al unor asemenea fapte este determinat - în prezent când fenomenul traficului de persoane a cunoscut o constantă extindere și agravare - și de împrejurarea că exploatarea unor persoane a ajuns să fie o formă periculoasă de parazitism social, o sursă ilegală de câștiguri și chiar un model de urmat pentru proprii membrii ai familiei dar și ai colectivității); persoana inculpaților (care au manifestat o atitudine nesinceră pe perioada procesului, de nerecunoaștere a caracterului ilegal și periculos al faptelor comise, de neasumare a răspunderii pentru actele comise, pentru consecințele dăunătoare produse asupra sănătății, dezvoltării fizice, psihice, morale a persoanelor vătămate, motivațiile pecuniare ce i-au determinat la comiterea faptelor).

Având în vedere că inculpații au comis faptele înainte de a fi fost condamnați definitiv pentru vreuna dintre ele, tribunalul a reținut în sarcina acestora și dispozițiile art. 33, 34, 35 C. pen. privitoare la concursul de infracțiuni.

Analizând prevederile art. 74 C. pen. prin prisma conduitei manifestate de inculpați pe parcursul procesului, față de vârsta victimelor împotriva cărora au acționat, instanța a apreciat că nu se impune reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea lor. Raportat la gravitatea faptelor comise și la atitudinea manifestată, lipsa antecedentelor penale nu echivalează automat cu reținerea circumstanței reglementate de art. 74 lit. a) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 71 C. pen., luând în considerare natura și gravitatea faptelor comise, împotriva și a unor minori, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cu referire la cauzele Hirst contra Marii Britanii, Cumpănă și Mazăre, Sabău și Pârcălab contra României), a interzis inculpaților B. exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate fiecărui inculpat, duratele reținerilor și arestărilor preventive, respectiv perioada 30 iunie 2008 - 22 iunie 2009 pentru inculpatul B.F. și perioada 30 iunie 2008 - 27 noiembrie 2008 pentru inculpata B.L.

În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., instanța a constatat că față de fiecare dintre inculpații B. s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara și având în vedere gravitatea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, a menținut măsura preventivă luată până la data rămânerii definitive a hotărârii.

Sub aspectul laturii civile, instanța a mai constatat că părțile vătămate M.A.N., M.M.A., A.I.L., D.D.D., Z.D. nu s-au mai constituit părți civile în cauză.

În ceea ce privește pretențiile civile formulate de părțile civile C.C.A., B.L.I., S.E.C., în conformitate cu dispozițiile art. 14, 346 C. proc. pen. au fost respinse având în vedere că acestea reprezintă sume de bani obținute din practicarea prostituției și prin urmare nu au un caracter licit.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, tribunalul a dispus confiscarea specială a apartamentului proprietatea inculpaților B., situat în Pitești, intabulat în cartea funciară Pitești, având în vedere că acesta a servit la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților (respectiv la găzduirea persoanelor vătămate).

În temeiul dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpați a sumei de câte 60.675 lei, banii fiind dobândiți prin săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor. La stabilirea cuantumului total de 121.350 lei, instanța a avut în vedere declarațiile persoanelor vătămate complinite cu declarațiile martorilor, celelalte mijloace de probă, luând în calcul un cuantum și număr cert minim dovedit de 300 lei/ partida sexuală, 2 clienți/ zi, 4 zile/ săptămână și anume: 4.800 lei -. M.A.; 3.750 lei – M.M.; 28.800 lei – D.; 28.800 lei – C.; 24.000 lei – B.; 14.400 lei – S.; 9.600 lei – Z.; 7.200 lei - R. De asemenea s-a precizat faptul că sumele anterior relevate, reprezintă partea din bani revenită inculpaților, respectiv jumătate din sumele totale obținute de fete, astfel cum rezultă din actele dosarului.

Față de sumele dispuse a fi confiscate, în conformitate și cu dispozițiile art. 353 C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Argeș la data de 2 iulie 2008.

Referitor la cererea formulată de partea vătămată Z.D. de restituire a sumei de 16.050 euro, instanța a respins-o ca neîntemeiată, ținând cont că nu există nici o probă la dosar care să dovedească cu certitudine că banii primiți de inculpați prin intermediul serviciilor de transfer W.U., T., M.G. (conform adreselor de la dosar), se aflau la aceștia acasă la momentul efectuării perchezițiilor, că banii ridicați de la inculpați sunt parte din banii pretinși de partea vătămată. Dacă parte vătămată deținea bani la inculpați, urmează ca aceasta să își rezolve problema direct cu ei, pe cale amiabilă sau judecătorească.

În raport de prevederile art. 189 C. proc. pen., tribunalul a respins ca nedovedite și cererile formulate de martorii M.A., H.A. (f. 246, 247) de restituire a cheltuielilor de transport, având în vedere că aceștia nu au probat cuantumul cert al acestor cheltuieli cu nici un mijloc de probă, deși li s-a pus în vedere expres acest aspect iar ei s-au și obligat în acest sens.

Consecință a condamnării inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 191 C. proc. pen., tribunalul a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Onorariile avocaților din oficiu au fost suportate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Împotriva sentinței penale nr. 159/2010 a Tribunalului Sibiu, secția penală, au declarat apel în termen inculpații B.L. și B.F. solicitând, în principal, desființarea sentinței atacate și în rejudecare:

- pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina lor;

- înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.;

- înlăturarea măsurii confiscării speciale dispusă de către instanță.

În subsidiar, s-a solicitat ca la individualizarea pedepsei să fie avute în vedere dispozițiile art. 52 alin. (2) C. pen., apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi realizat și fără executarea acesteia în regim de detenție. Astfel, se solicită a fi reținute în favoarea apelanților circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 74 lit. c) C. pen., cu consecința pronunțării unor pedepse orientate sub minimul special și suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate, conform art. 86 alin. (1) și urm. C. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că probele administrate în faza de cercetare judecătorească nu dovedesc că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care au fost condamnați.

Instanța de fond în mod nelegal a înlăturat toate probele aduse în apărare, hotărârea de condamnare bazându-se pe declarațiile date de victime în cursul urmăririi penale, fără a se observa că în fața instanței acestea și-au modificat poziția. În acest sens sunt menționate declarațiile părților vătămate M.A.M., A.I.L., D.D.D., S.E., C.C.A. și B.L.I.

Din declarațiile martorilor cu identitate protejată S.V., M.A., R.G.R., G.C., R.I., I.R., a celorlalți martori: S.I., D.E., F.I. și D.G. rezultă că angajatele negociau personal întreținerea de relații sexuale după terminarea programului de muncă, iar sumele de bani, chiar cele marcate, găsite în geanta inculpatei, reprezentau de fapt contravaloarea consumației făcute de cei în cauză la bar.

Din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpații nu au constrâns, prin nici una din modalitățile prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, părțile vătămate, iar activitățile prestate după sfârșitul orelor de program nu constituiau rezultatul vreunui îndemn sau constrângeri din partea șefilor, care ar fi condiționat astfel plata victimelor.

Sub un alt aspect se solicită ca din ansamblul probator să fie înlăturate mijloacele de probă obținute de investigatorii sub acoperire, a căror activitate este apreciată ca fiind un act de instigare la săvârșirea infracțiunilor.

Provocarea agentului judiciar este apreciată ca un demers nelegal ce nu poate constitui probă în procesul penal.

În legătură cu presupusa racolare a părților vătămate de către inculpați se susține că acestea și-au dorit să fie angajate ca animatoare, au fost plătite pentru serviciul prestat și au ascuns vârsta lor reală.

În ceea ce privește raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză se arată că nu pot fi primite concluziile acestuia odată ce sunt contrazise de opiniile expuse de același expert în alte cauze.

Referitor la inculpata B.L. se solicită a se constata că instanța de fond nu face vreo referire concretă la vreo probă prin care poate fi reținută vinovăția acesteia. Nici declarațiile martorilor cu identitate protejată, nici investigatorii sub acoperire nu sunt în măsură să dovedească participarea inculpatei B.L. la săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism. Cât privește interceptările telefonice, caracterul lor cert nu a fost stabilit prin expertiza criminalistică de voce și, mai mult, nici părțile vătămate nu o acuză de săvârșirea vreunei fapte penale. Chiar procurorul de caz invocă o contribuție mult diminuată a inculpatei față de cea a soțului.

Criticabil este în opinia apelanților și modul de determinare a sumei ce ar fi obținut-o din practicarea prostituției de către părțile vătămate, modul de abordare al stabilirii cuantumului foloaselor necuvenite este total eronat și nu are la bază nici un temei de drept.

Distinct de acestea se susține că măsura confiscării speciale a fost dispusă în considerarea săvârșirii infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. b), c) din Legea nr. 656/2002 pentru care a fost pronunțată o soluție de achitare.

Sub aspectul individualizării pedepselor se arată că instanța de fond nu a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., datele ce caracterizează persoana inculpaților, lipsa antecedentelor penale și buna conduită anterioară care ar fi îndreptățit reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea unor pedepse fără executarea în regim de detenție.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 8/ A din21 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus respingerea ca nefondate a apelurilor formulate de inculpații B.F. și B.L. împotriva sentinței penale nr. 159 din 16 august 2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu, secția penală în Dosarul nr. 2815/109/2008.

S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații B.F. și B.L. prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală la data de 07 octombrie 2009 în Dosarul nr. 2815/109/2008, respectiv prin decizia penală nr. 87 din 22 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia.

A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 700 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 300 lei pentru fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului de Avocați Alba.

Pentru a pronunța această soluție Curtea a constatat următoarele:

Neîntemeiat s-a susținut de către inculpați că în sarcina lor nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond a evaluat în mod corespunzător materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică dată faptelor și vinovăția inculpaților.

Potrivit art. 13 alin. (1), (3) cu referire la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de minori în formă agravată recrutarea, transportarea, găzduirea sau primirea unui minor, de către două sau mai multe persoane împreună, în scopul exploatării acestuia.

Instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă atunci când a concluzionat că inculpații au găzduit în perioada aprilie 2007 - ianuarie 2008 părțile vătămate minore M.A.N., M.M.A., S.E.C., B.L.I. în apartamentul lor situat în Pitești, în scopul exploatării acestora.

Scopul special este cu prisosință relevat de probele administrate în cauză, din care rezultă că exploatarea minorelor s-a realizat atât prin exercitarea unor munci în cadrul barului, patronat de inculpați cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, în înțelesul art. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cât și prin exploatarea lor sexuală.

Apărarea inculpaților potrivit cărora minorele s-au prostituat de bunăvoie nu este de natură să înlăture răspunderea lor penală, conform art. 6 din Legea nr. 678/2001.

Scopul special al exploatării sexuale a minorelor și beneficiile obținute din această activitate rezultă din declarațiile date de victimele minore în cursul urmăririi penale și al judecății (filele 95 - 100 vol.I Trib. Argeș), declarații care relevă că inculpații au profitat de starea lor materială și socială precară, iar prin verificarea permanentă realizată personal și telefonic de inculpatul B.F., găsirea unor locații, aprobarea tarifelor pentru întreținerea raporturilor sexuale și a plecării lor din local în acest scop, controlul și împărțirea sumelor de bani date de clienți în vederea realizării raporturilor sexuale, conduita uneori violentă a inculpatului B.F. au realizat elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori.

Susținerile victimelor minore au fost confirmate de celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile părților civile C.C.A. (fila 94 vol. I Trib. Argeș), B.L.I. (filele 95 - 96 vol I Trib. Argeș), declarațiile martorilor D.N. (fila 155 vol I Trib. Argeș), D.E. (fila 159 vol. I Trib. Argeș), R.G.R. (fila 161 vol. I Trib Argeș), C.C. (fila 162 vol. I Trib. Argeș), T.C.D. (fila 276 vol. I Trib. Argeș, fila 382 vol. II Trib. Sibiu), R.I. (fila 277 vol. I Trib. Argeș, fila 382 vol. II Trib. Sibiu), D.G. (fila 307 vol. I Trib. Argeș, fila 291 Trib. Sibiu), F.I. (fila 308 vol. I Trib. Argeș, fila 284 Trib. Sibiu), ale martorilor cu identitate protejată C.G. (fila 341 vol. I Trib. Argeș, fila 244 Trib. Sibiu), M.A. (fila 342 vol. I Trib. Argeș, fila 235 Trib. Sibiu), R.I. (fila 621 vol. II Trib. Sibiu), S.V. (fila 124 vol. I Trib. Sibiu), P.C. (fila 187 vol. I Trib. Sibiu), ale investigatorilor sub acoperire H.A. (fila 343 vol. I Trib. Argeș, fila 237 Trib. Sibiu), S.C. (fila 345 Trib. Argeș, fila 241 Trib. Sibiu), M.A. (fila 347 Trib. Argeș, fila 239 Trib. Sibiu).

Extrem de relevante în ansamblul probator au fost, așa cum în mod corect a reținut judecătorul fondului, interceptările convorbirilor telefonice din care rezultă controlul exercitat în mod constant asupra victimelor, comenzile pentru fete solicitate inculpaților atât într-un limbaj obișnuit, cât și codificat, dar și conștientizarea caracterului ilicit al acțiunilor întreprinse relevată de încercările de codificare și teama de a nu le fi ascultate convorbirile.

Susținerile inculpaților privitoare la caracterul incert al interceptărilor convorbirilor telefonice sunt nefondate odată ce expertul criminalist a concluzionat că este o probabilitate ridicată ca vocile din înregistrările audio puse la dispoziție să aparțină inculpaților.

Existența unor multiple posibilități tehnice de modificare a unei înregistrări audio-video datorită tehnicii de calcul nu înlătură concludența unei atare probe. Pe de altă parte, inculpații nu au contestat autenticitatea, veridicitatea convorbirilor înregistrate, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Nici susținerile apelanților privitoare la pertinența probelor testimoniale administrate în apărare nu au putut fi primite odată ce prin declarațiile date, martorii D.E., S.I., G.V.M., D.G. și F.I. nu au fost în măsură să infirme starea de fapt care rezultă din coroborarea celorlalte probe administrate în cauză, în mod corect analizate de către judecătorul fondului.

Tot sub aspect probator, Curtea a apreciat că nu se poate reține încălcarea principiului loialității administrării probelor cu consecința excluderii acestora în privința mijloacelor de probă obținute de investigatorii sub acoperire. Prin manoperele utilizate aceștia nu au determinat inculpații sau victimele traficate să deruleze activitățile ilicite, pe care le desfășurau cu mult timp înainte.

În jurisprudența sa Curtea Europeană a făcut distincție între acțiunea agenților provocatori ce au creat intenția infracțională care anterior nu exista și cazurile în care acuzații aveau predispoziția de a săvârși activități ilicite (Teixeira de Castro c. Portugalia, hotărârea din 09 iunie 1998).

Nici susținerile apelantei B.L. privitoare la neindicarea probelor care îi dovedesc nevinovăția nu pot fi primite, acestea fiind comune cu cele care vizează activitatea infracțională a soțului său.

A arătat Curtea că relevante sunt declarațiile martorilor C.G., R.R. și H.A. care evidențiază contribuția inculpatei în săvârșirea ambelor infracțiuni pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată, cât și interceptările convorbirilor telefonice (filele 72, 84, 95, 104, 119, vol. I urmărire penală). Toate acestea vin să confirme susținerile părților vătămate, conform cărora activitatea infracțională era derulată în comun de către cei doi inculpați, banii reprezentând prețul „combinațiilor” fiind predați ambilor.

Semnificativ este și faptul că din cele 48 bancnote de 50 RON predate celor trei investigatori sub acoperire s-au găsit în geanta aparținând inculpatei un număr de 41 de bancnote (fila 247 urmărire penală).

Ansamblul probelor administrate în cauză, anterior amintite au dovedit că faptele inculpaților B. de a înlesni părților vătămate majore C.C.A., Z.D. și minore D.D.D., A.L.I. și martorilor cu identitate protejată R.E., I.R., practicarea prostituției prin localul lor și de a trage foloase în urma practicării prostituției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1), (3) C. pen.

Nici critica privitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților de instanța de fond nu este întemeiată, deoarece prin cuantumurile stabilite, acestea răspund scopului cerut de art. 52 C. pen., fiind avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din același cod.

Reținerea în sarcina inculpaților a unor fapte privind traficul de minori și proxenetism în formă continuată, atitudinea preponderent nesinceră a acestora în fața organelor judiciare sunt suficiente motive pentru a nu se dispune aplicarea circumstanțelor atenuante, iar lipsa antecedentelor penale și conduita bună avută anterior săvârșirii faptelor au fost avute în vedere de instanță la individualizarea pedepselor.

S-a apreciat că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus nu este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul pedepsei în contextul în care infracțiunile au fost săvârșite și al caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp.

Aplicarea de către instanța de fond a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. s-a făcut în mod corect, având în vedere că pentru infracțiunea de trafic de minori instanța de judecată este obligată ca alături de pedeapsa p