ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2363/2011

Ședința publică de la 16 iunie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Harghita prin sentința nr. 2333 din 30 iunie 2010 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC G. SA Miercurea Ciuc în contradictoriu cu pârâta SC G.D. C.A. SRL Miercurea Ciuc și cererea de intervenție, în interes propriu formulată de Municipiul Miercurea Ciuc.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în baza contractului de închiriere nr. 1068 din 18 martie 2002, reclamanta i-a închiriat pârâtei un spațiu comercial în suprafață de 87,07 mp din imobilul situat în Miercurea Ciuc, județul Harghita, pe perioada 1 aprilie 2002 – 31 mai 2003, termen care a fost prelungit ulterior printr-un act adițional până la 31 mai 2008. S-a mai arătat că prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Miercurea Ciuc nr. 156/2009, imobilul a fost preluat de la reclamantă și dat în administrarea Municipiului Miercurea Ciuc. Ca urmare, chiar dacă reclamanta a avut calitatea de locator, potrivit contractului de închiriere încheiat inițial cu pârâta, în prezent nu mai are această calitate, nefiind titulara dreptului de proprietate sau de administrare asupra imobilului, astfel că nu poate invoca nici un temei legal pentru a solicita evacuarea pârâtei din imobil, în sensul dispozițiilor art. 1410 C. civ.

Referitor la cererea de intervenție în interes propriu formulată de către Municipiul Miercurea Ciuc, s-a reținut că acțiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locațiune, iar între intervenient și pârâtă nu a fost încheiat un astfel de raport care să-i justifice cererea de intervenție, astfel că în vederea restituirii imobilului în cauză, calea de urmat a intervenientului era acțiunea în revendicare, ca acțiunea reală a proprietarului, neposesor împotriva posesorului neproprietar. Curtea de Apel Tg.Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3/A din 17 ianuarie 2011 a respins apelul declarat de intervenientul Municipiul Miercurea Ciuc, împotriva sentinței civile nr. 2333 din 30 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 2289/96/2008.

A respins ca tardiv apelul declarat de reclamanta SC G. SA, Miercurea Ciuc împotriva aceleiași sentințe. Instanța a reținut cu privire la legalitatea cererii de apel formulată de reclamanta SC G. SA, că potrivit dispozițiilor art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă prin lege nu se dispune altfel, acest termen fiind un termen imperativ și absolut, astfel că nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii. Verificând data la care i s-a comunicat reclamantei hotărârea apelată, din procesul verbal de comunicare a sentinței civile – fila 86 – a rezultat că hotărârea i-a fost comunicată la data de 10 septembrie 2010, iar cererea de apel a fost înregistrată la data de 29 septembrie 2010, deci peste termenul de 15 zile prevăzut de textul legal menționat.

În ceea ce privește apelul formulat de către intervenientul Municipiul Miercurea Ciuc, curtea a reținut că în raport de dispozițiile art. 1410 C. civ. acțiunea în evacuare presupune ca între părți să fie stabilit anterior un raport privitor la folosința bunului, indiferent dacă este vorba de un acord cu titlu oneros sau titlu gratuit. În condițiile în care între intervenient și pârâtă nu s-a încheiat un astfel de acord, iar prin disputa dintre părți se urmărește recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, instanța de control a apreciat că în mod temeinic și legal prima instanță a statuat că modul specific de apărare a dreptului de proprietate este acțiunea în revendicare și nu cea în evacuare, bazată pe dispozițiile art. 1410 C. civ.

Împotriva menționatei decizii, reclamanta SC G. SA Miercurea Ciuc a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului. În criticile formulate, recurenta reclamantă a susținut în esență, că greșit a reținut instanța de apel, tardivitatea apelului său în condițiile în care sentința instanței de fond i-a fost comunicată la data de 13 septembrie 2010, data înregistrării sentinței menționate la societatea sa și nu la 10 septembrie 2010, cum eronat a reținut instanța.

SC G. SA prin cererea de recurs formulată a solicitat schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii precum și a cererii de intervenție în interes propriu, susținând că imobilul din litigiu face parte din domeniul privat al Municipiului Miercurea Ciuc, că acest imobil i-a fost dat în administrare în baza HCL nr. 145/1997, privind transformarea RA G. în societate comercială și în baza contractului de concesiune nr. 2764/1998 încheiat între societate și Consiliul Local al Municipiului Miercurea Ciuc. În această calitate societatea sa a încheiat contractul de locațiune pentru administrarea imobilelor predate prin concesiune încheind în acest sens și contract de închiriere. La data la care s-a introdus acțiunea, termenul de închiriere era expirat, astfel că pârâta ocupa spațiul în mod abuziv și fără forme legale.

A menționat că motivarea instanței, cum că societatea sa nu poate să invoce dispozițiile art. 1410 și urm. C. civ., ca temei legal pentru a solicita evacuarea, avându-se în vedere faptul că nu este titulara dreptului de proprietate sau de administrare a imobilului, este neîntemeiată, deoarece contractul de concesiune oferă concesionarului dreptul de administrare asupra imobilului preluat în acest mod, iar dreptul de administrare îi conferă titularului posesia, folosința și dispoziția asupra bunului și formularea unei acțiuni la instanța de judecată.

A precizat că societatea avea calitatea și capacitatea legală de a porni acțiunea în condițiile în care la data formulării acesteia contractul de concesiune dintre societate și Consiliul Local Miercurea Ciuc era în derulare și că, în urma preluării imobilului din administrarea societății sale, Municipiul Miercurea Ciuc a preluat și toate drepturile asupra imobilului, preluând toate contractele încheiate cu diverși locatari, situație în care instanța putea să respingă cererea de intervenție, dar nu și acțiunea principală. Intimata pârâtă SC G.D.C.A. SRL Miercurea Ciuc prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul reclamantei este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că sentința i-a fost comunicată reclamantei la data de 10 septembrie 2010, conform dovezii de comunicare aflată în dosarul de fond la fila 86, iar cererea de apel a fost înregistrată la 29 septembrie 2010, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. Susținerea recurentei reclamante, că hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată la 13 septembrie 2010 când aceasta a fost înregistrată la registratura societății sale, conform înscrisului aflat la fila 7 dosar recurs, este irelevantă, data corectă a comunicării fiind 10 septembrie 2010, astfel cum rezultă din dovada de comunicare a procesului verbal. Când legea procesuală stabilește un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar partea lasă să expire acest termen fără a beneficia de el, intervine decădea potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc.

civ. Înalta Curte constatând că apelul a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., că partea nu a invocat și nu a probat că a fost împiedicată în exercitarea în termen a dreptului de a ataca cu apel hotărârea pronunțată la fond, printr-o împrejurare mai sus de voința sa, urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat. Avându-se în vedere soluționarea apelului pe excepția tardivității declarării acestuia, nu se justifică analiza celorlalte critici formulate de recurenta reclamantă în recurs, care privesc fondul cauzei. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G. SA MIERCUREA CIUC împotriva deciziei nr. 3/A din din 17 ianuarie 2011 a Curții de Apel Tărgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2011.