ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5609/2002

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120 din 27

mai 2002, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 1793/2002, s-a respins

cererea de revizuire formulată de condamnatul B.R. privind sentința penală nr. 228/1999

a Tribunalului Bihor.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

a fost obligat revizuientul la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Suma de 300.000 lei datorată

Baroului de avocați Bihor s-a dispus a fi recuperată din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, cererea de revizuire este neîntemeiată, cele

arătate de revizuient nefiind motive de revizuire, potrivit art. 394 lit. a) C.

proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen a declarat apel revizuientul B.R., solicitând desființarea sentinței ca

netemeinică și nelegală, rejudecarea cauzei și în urma rejudecării, a se admite

cererea formulată și revizuirea sentinței penale nr. 228/1999 pronunțată de

Tribunalul Bihor și prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În motivarea apelului se arată că în

mod greșit instanța de fond i-a respins cererea de revizuire și nu a ținut cont

de cele arătate, în sensul că nu s-a stabilit o stare de fapt corectă în

legătură cu activitatea desfășurată de către el și în legătură cu modul în care

partea vătămată a fost deposedată de bunurile arătate, în sentința de

condamnare.

Verificând sentința atacată cu apel,

pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, precum și din oficiu, conform

dispozițiilor art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat

că aceasta este temeinică și legală, iar apelul apare ca nefondat și a fost

respins ca atare, potrivit dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Prin cererea de revizuire formulată,

adresată parchetului și comunicată instanței, revizuientul B.R. a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 228 din 15 noiembrie 1999, pronunțată de

Tribunalul Bihor, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni

închisoare, cu privare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., întrucât

instanțele nu au stabilit o stare de fapt reală bazată pe probe, nu au ținut

cont că partea vătămată a dat banii respectivi de bunăvoie, fără a fi

exercitate violențe asupra sa.

Prin decizia penală nr. 175/ A din

12 septembrie 2002, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., a respins apelul, ca nefondat, reținând că aceste susțineri, de

altfel netemeinice, au fost analizare atât de instanța de fond, cât și în căile

de atac exercitate de revizuient.

Nemulțumit și de această hotărâre,

acesta a atacat-o cu recurs, pe care l-a înaintat Curții Supreme de Justiție.

Deși nu motivează recursul, acesta

va fi respins, ca nefondat.

În cauză nu este aplicabil nici unul

din cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și e) C. proc. pen.

De altfel, la judecata în fond și

apoi în căile de atac, condamnatul revizuient nu a solicitat decât reducerea

cuantumului pedepsei aplicate.

Având în vedere că în cauză nu este

aplicabil nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul mai

sus-citat, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, va proceda la respingerea

recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient B.R., împotriva deciziei penale nr. 175/ A

din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.

Obligă pe recurent la plata sumei de

550.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

150.000 lei repezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 decembrie 2002.