ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2326/2020

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea, astfel cum a fost modificată la data de 23.11.2016, înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2015 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Visarion Mingopol C. și D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtele să fie obligate la plata sumei de 1000 euro pentru prejudiciul cauzat prin faptele lor culpabile, constând în încălcarea dreptului său de autor pentru textul "Liberi" și recunoașterea dreptului său de autor pentru acest text, repararea prejudiciului în cuantum de 300.000 euro, conform art. 1387 alin. (2)-(4) și art. 139 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, anularea înregistrării nr. 5419/03.07.2015 emisă de ORD A, având ca obiect dreptul de autor al pârâtei C. petru lucrarea "E.".

Prin sentința civilă nr. 3133/11 iulie 2017 Tribunalul Prahova, secția 1 civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D., respingând acțiunea în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins acțiunea modificată în totalitate, ca neîntemeiată, fiind obligat reclamantul la 1.000 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

Prin decizia civilă nr. 316 din 05.02.2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A..

A obligat apelantul la 1000 RON cheltuieli de judecată către intimatele-pârâte.

Prin decizia civilă nr. 3489 din 5 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 316 din 5 februarie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 316 din 5 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a fost înregistrată o nouă cerere de recurs formulată de reclamantul A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

În raport s-a reținut și aspectul că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, arătându-se că se pune problema nulității recursului, în raport de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în situația în care nu se va face dovada achitării sumei de 100 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată pentru recurs.

În procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Nu au fost depuse puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate aspectul referitor la netimbrarea cererii de recurs, întrucât acesta privește legalitatea învestirii instanței, astfel că nu se pot analiza alte probleme legate de judecarea litigiului dedus spre soluționare înainte de satisfacerea cerinței de achitare a taxei de timbru.

Prin rezoluția din data de 26 noiembrie 2019, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

Recurentul nu a atașat la cererea de recurs o dovadă din care să rezulte achitarea taxei judiciare de timbru.

Conform actelor de procedură aflate la fila nr. x și 98 din dosarul de recurs, comunicate la data de 5 decembrie 2019 (potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele nr. x și 102 din dosarul de recurs), s-a pus în vedere recurentului, prin comunicări efectuate la adresa de domiciliu, să depună la dosar dovada achitării sumei de 100 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii.

Față de împrejurarea că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, în raport de prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 316 din 5 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 noiembrie 2020.