ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 433/2019

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1926 din data de 2 octombrie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis excepția nulității invocată de intimata S.C. A. S.A. și, pe cale de consecință, a constatat că apelantul este decăzut din dreptul de a invoca alte motive de apel, decât acelea indicate în cererea de apel înregistrată la data de 6 martie 2018 la Tribunalul Prahova.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B. împotriva Sentinței civile nr. 6098 din data de 22 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-chemată în garanție S.C. A. S.A.

A obligat pe apelant la plata sumei de 2.745,97 RON către intimata S.C. A. S.A., reprezentând cheltuieli de judecată.

La data de 29 octombrie 2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiției, secția I civilă, a fost înregistrat recursul declarat de reclamantul B. împotriva Deciziei civile nr. 1926 din data de 2 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluția din data de 6 noiembrie 2018, a dispus comunicarea cererii de recurs, cu mențiunea de a se depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare, precum și întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea formalităților de comunicare menționate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimata-chemată în garanție S.C. A. S.A. (în nume propriu și pentru site-ul C.) și intimata-pârâtă D. au solicitat:

- admiterea excepției inadmisibilității recursului având în vedere că acesta este formulat împotriva unei hotărâri definitive, conform art. 483 alin. (1) coroborat cu art. 425 alin. (3) C. proc. civ. și a mențiunii din dispozitivul Deciziei civile nr. 1926 din data de 2 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești;

- admiterea excepției inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și de împrejurarea că recurentul-reclamant a înțeles să atace hotărârea de fond doar sub aspectul cheltuielilor de judecată în valoare de 8.000 RON;

- respingerea recursului, ca inadmisibil, în baza dispozițiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că recurentul-reclamant a invocat pentru prima dată în această cale de atac noi motive de drept, respectiv "legea pentru protecția datelor mele personale, (...) lege ANSPDCP", fără a indica însă niciun număr de lege sau vreun articol din această lege și nu a existat o cauză care să îl împiedice pe recurentul-reclamant să invoce această lege în apel și, de asemenea, aceste motive nu au fost invocate în termen și nici instanța nu a omis să se pronunțe asupra lor;

- admiterea excepției nulității recursului în baza dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și e) coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că recurentul-reclamant nu a indicat motive de nelegalitate a hotărârii atacate;

- admiterea excepției nulității recursului în baza dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recursul este nemotivat, din analiza aspectelor invocate de recurentul-reclamant nerezultând încadrarea acestora în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în situația în care instanța va trece peste excepțiile invocate.

Cu privire la susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia pârâta D. nu mai lucrează "nici la wowbiz nici la altă societate invocată greșit în această sentință" au arătat că locul de muncă al acesteia nu influențează calitatea sa de parte în dosar atât timp cât cererea de chemare în judecată a fost formulată și împotriva acesteia.

Au considerat că singura critică adusă hotărârii este aceea că intimata-chemate în garanție S.C. A. S.A. nu a fost parte în dosar, însă chiar recurentul-reclamant a înțeles să exercite calea de atac împotriva hotărârii de fond în contradictoriu cu această societate.

Prin e-mail-urile transmise la data de 24 decembrie 2018, 25 decembrie 2018 (înregistrate la data de 27 decembrie 2018) și 28 decembrie 2018, recurentul-reclamant a făcut mențiuni privind depunerea răspunsului la întâmpinare, însă nu a formulat susțineri cu privire la apărările formulate prin întâmpinările depuse la dosar, ci a depus copii de pe plângeri penale și extrase de pe site-ul C. Astfel de înscrisuri au mai fost depuse de recurentul-reclamant și cu alte e-mail-uri transmite succesiv instanței.

La data de 19 decembrie 2018 (și prin e-mail-uri transmise ulterior acestei date), recurentul-reclamant a solicitat suspendarea judecării cauzei, precum și a Dosarului nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă (dosar soluționat la data de la data de 5 octombrie 2018), arătând că situația din dosarele penale PICCJ - SIIJ arată foarte clar și probează perfect furtul operei sale Liberi de către E. și F. împreună cu mai mulți complici.

Prin e-mail-urile înregistrate la 3 ianuarie 2019 și 8 ianuarie 2018, recurentul-reclamant a reiterat cererea de suspendare anterior formulată, învederând că a început urmărirea penală "împotriva inculpaților în principal E. parte pârâtă în cele două procese civile".

La data de 17 ianuarie 2019, s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia, raportorul reținând că recursul este formulat în termen legal, este legal timbrat și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., iar părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate.

În ceea ce privește criticile formulate de recurentul-reclamant, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că unele dintre aspectele invocate sunt formulate omisso medio, iar altele nu vizează argumentele instanței de apel, partea neformulând susțineri care să poată fi circumscrise în motivele de casare limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

A mai reținut și că, în cauză, au fost invocate excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, precum și că recurentul-reclamant a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților pentru formularea unui punct de vedere cu privire la conținutul acestuia.

Prin punctul de vedere depus cu privire la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, intimata-chemată în garanție S.C. A. S.A. (în nume propriu și pentru site-ul C.) a apreciat că recursul nu este admisibil în principiu și a susținut excepțiile inadmisibilității căii de atac în raport de dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ. și excepția nulității recursului în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și e) coroborate cu cele ale art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant B., ulterior comunicării raportului privind admisibilitatea în principiu, a transmis instanței mai multe e-mail-uri, din cuprinsul acestora neputându-se reține că a fost formulat în concret un punct de vedere la conținutul raportului întocmit în cauză.

Preliminar, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 460 alin. (2) C. proc. civ., "Dacă prin aceeași hotărâre au fost soluționate și cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

Astfel, având în vedere că obiectul cauzei de față nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, constată că părțile au deschisă calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârii atacate, contrar celor susținute în sensul inadmisibilității acesteia față de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și de împrejurarea că recurentul-reclamant a înțeles să atace hotărârea de fond doar sub aspectul cheltuielilor de judecată în valoare de 8.000 RON.

Pe de altă parte, art. 457 alin. (2) C. proc. civ. statuează că "Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege."

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale anterior enunțate, nu este fondată nici excepția inadmisibilității recursului invocată în raport de dispozițiile art. 483 alin. (1) coroborat cu art. 425 alin. (3) C. proc. civ. și a mențiunii din dispozitivul Deciziei civile nr. 1926 din data de 2 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Totodată, nu se poate reține nulitatea recursului pentru lipsa mențiunii prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., întrucât cererea de recurs (aflată la dosar) poartă semnătura recurentului-reclamant, iar în cuprinsul acesteia se face trimitere la comentariile formulate direct pe textul hotărârii atacate.

Examinând recursul, prin prisma excepției nulității recursului, reținută prin raport și invocată în cauză, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, la data de 3 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul B. a chemat în judecată pe pârâții C. D. - Director, E. și F. pentru grave prejudicii materiale și de imagine asupra invenției sale inginerești și artistice pe suport G. H. și I., aflată în curs de brevetare la O.S.I.M. pentru partea inginerească și O.R.D.A. pentru partea artistică și care va avea un impact major asupra economiei și tehnologiei mobile și fixe de comunicații mondiale, dar și a aplicațiilor ce vor decurge din aceasta, inclusiv în domeniul gestiunii și înregistrării drepturilor de autor artistice, dar, de asemenea, și pentru grave prejudicii morale și materiale aduse reclamantului și familiei sale prin faptele penale deosebit de grave de care acestea sunt acuzate în prezent în mai multe dosare penale.

Pentru toate prejudiciile aduse, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la despăgubiri: de 600.000 euro net pentru C. D. - Director, de 300.000 euro net pentru E. și de 300.000 euro net pentru F.

În total, reclamantul a solicitat ca instanța să dispună lui C. D. - Director și E. și F. a-i plăti suma de 1.200.000 euro net.

La data de 24 martie 2017, reclamantul a formulat o cerere de modificare a cererii introductive de instanță, în sensul extinderii și completării cadrului procesual, petitul acțiunii, motivarea și probele propuse spre administrare.

Reclamantul a precizat cadrul procesual pasiv, în sensul că părțile pârâte sunt site-ul și redacția C., D. - director, E. și F., iar sub aspectul obiectului acțiunii, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor C. și D. la plata unor daune morale în cuantum de 600.000 euro net și penalități legale, la cursul BNR din ziua plății, în favoarea părții reclamante, în cote - părți, obligarea pârâtelor E. și F. la plata unor daune morale în cuantum de 600.000 euro și penalități legale, la cursul BNR din ziua plății, în cote-părți pentru încălcarea cu rea-credință a dreptului la demnitate a reclamantului prevăzut de art. 72 C. civ., încălcarea dreptului la propria imagine a reclamantului prevăzut de art. 73 C. civ. și atingeri aduse vieții private a reclamantului prevăzut de art. 74 C. civ., obligarea pârâților la a publica, pe cheltuiala acestora, hotărârea judecătorească din dosarul prezentei cauze, în ziarele tipărite din online C. și J., obligarea pârâților de a șterge materiale video și scrise din ziarul editat și de pe site-ul online C., referitoare la reclamant, obligarea pârâților de a plăti daune cominatorii de 1.000 RON, pentru fiecare zi întârziere, până la publicarea hotărârii instanței, din momentul pronunțării hotărârii instanței, obligarea părților pârâte la cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a învederat instanței că în calitate de inventator, creator, autor și deținător al tuturor drepturilor de proprietate intelectuală și copyright ce decurg din acestea, dar și în calitate de persoană fizică, a fost prejudiciat și vătămat grav de părțile pârâte.

În drept, a invocat prevederile art. 69 - 75, art. 252 - 255, art. 1349, art. 1351 - 1362, art. 1369 - 1374, art. 1381 - 1395 din noul C. civ. Legii nr. 3/1974, art. 1 alin. (3), art. 20 - 21, art. 26, art. 30 alin. (6) și (8) și art. 31 din Constituția României.

La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2017, reclamantul a formulat cerere de chemare în garanție a S.C. A. S.A., prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri/daune morale către reclamant în solidar cu părțile pârâte C. și D. pentru încălcarea cu rea-credință a dreptului la demnitate a reclamantului, prevăzut de art. 72 C. civ., încălcarea dreptului la propria imagine a reclamantului, prevăzut de art. 73 C. civ., atingeri aduse vieții private a reclamantului, prevăzut de art. 74 C. civ., obligarea chematului în garanție și a pârâților la a publica, pe cheltuiala acestora, hotărârea judecătoreasca din dosarul prezentei cauze, în ziarele tipărite și online C. și J., obligarea chematului în garanție și părților pârâte de a șterge materiale video și scrise din ziarul editat și de pe site-ul online C., referitoare la reclamant, obligarea chematului în garanție și părților pârâte de a plăti daune cominatorii de 1.000 RON, pentru fiecare zi întârziere, până la publicarea hotărârii instanței, din momentul pronunțării hotărârii instanței și obligarea chematului în garanție și părților pârâte la cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 6098 din data de 22 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.

A admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C., invocată de aceasta prin întâmpinare.

A respins acțiunea formulată de reclamant împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

A respins cererea de chemare în garanție a S.C. A. S.A., ca neîntemeiată.

A respins acțiunea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtele E. și F. și D., ca neîntemeiată.

A admis în parte cererea privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată și a obligat pe reclamant să plătească pârâtei A. S.A. suma de 8.000 RON cu acest titlu, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B., care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 1926 din data de 2 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I în dosarul cu același număr.

Instanța de apel, referitor la cadrul procesual al căii de atac cu a cărei judecare a fost învestită, a constatat că apelantul a criticat Sentința civilă nr. 6098 din data de 22 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Prahova numai în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON către S.C. A. S.A. București. Cum nu au fost criticate de către apelant celelalte dispoziții luate de instanța de fond privind pe intimatele-pârâte din prezenta cauză, a dispus rectificarea citativului în sensul că în apel au calitatea de apelant B. și de intimată S.C. A. S.A. București.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.

În cuprinsul cererii semnate de recurs acesta a menționat că solicită anularea hotărârilor pronunțate în cauză pentru motivele care se regăsesc în cadrul comentariilor sale formulate direct pe textul hotărârii atașate cererii.

Criticând reținerile instanței de apel referitoare la cadrul procesual, a susținut că nu a fost admisă cererea de chemare în garanție a S.C. A. S.A., astfel cum rezultă din hotărârea instanței de fond, iar această societate nu a fost niciodată dată în judecată.

Totodată, a învederat că în mod expres a comunicat în cererea de apel și în documentele ulterioare depuse la dosar că E. și F. să nu fie chemate în apel la Curtea de Apel Ploiești și nici pe D. nu a chemat-o în apel, aceasta fiind chemată în judecată numai la fond.

A mai arătat că intimata-pârâtă C. a publicat un articol ilegal din punct de vedere al protecției datelor sale personale, iar instanțele de fond și de apel au judecat greșit, deși trebuiau să identifice ilegalitatea nerespectării legii ANSPDCP România prin publicarea articolului delirant, calomnios și mincinos.

Recurentul-reclamant a apreciat că este o victimă a nerespectării legii protecției datelor personale, lege pe care judecătorii de la fond și apel și nici avocații nu au cunoscut-o.

O altă critică formulată vizează reținerea instanței de apel potrivit căreia procedura a fost legal îndeplinită, recurentul-reclamant considerând că, față de cele anterior arătate, nu a fost îndeplinită nicio procedură și a solicitat constatarea nulității tuturor hotărârilor pronunțate în acest proces.

În ceea ce privește mențiunea din cuprinsul hotărârii atacate potrivit căreia apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, a susținut că a solicitat să se constate că apelul este scutit de taxă, iar instanța i-a admis această cerere, însă procesul este nul pentru cele arătate prin motivele de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din același cod, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Art. 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe lângă condiția încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., acestea trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În plus, potrivit art. 488 alin. (2) C. proc. civ., motivele de casare limitativ prevăzute de alin. (1) al aceluiași text de lege nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În speță, recurentul-reclamant a susținut că S.C. A. S.R.L. nu avea calitatea de parte în proces întrucât nu a fost admisă cererea de chemare în garanție, însă aceste critici nu pot fi primite întrucât sunt formulate omisso medio, prin motivele de apel depuse în termen legal partea neformulând astfel de susțineri și nici nu s-a invocat incidența vreuneia dintre împrejurările de excepție prevăzute de art. 488 alin. (2) C. proc. civ. Prin cererea de apel recurentul-reclamant a criticat cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat în favoarea intimatei-chemată în garanție S.C. A. S.R.L.

Totodată, cele arătate de către recurentul-reclamant privind nerespectarea legii protecției datelor personale, precum și cele conform cărora E., F. și D. nu aveau calitatea de părți în faza apelului sunt aspecte care nu vizează argumentele instanței de apel, căreia i-a fost supusă spre analiză sentința pronunțată de tribunal doar cu privire la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea chematului în garanție și care a constatat că părțile în respectiva fază procesuală sunt apelantul B. și intimata S.C. A. S.A.

Astfel, recurentul-reclamant nu a adus hotărârii atacate critici de nelegalitate concrete care să poată fi circumscrise în motivele de casare limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și care să poată fi primite în raport de dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, față de cele anterior constatate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. motive de ordine publică, Înalta Curte, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din același cod și va constata nulitatea recursului.

În ceea ce privește cererea de suspendare a judecării prezentului recurs, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a apreciat că măsura suspendării se impune ca urmare a existenței mai multor dosarele penale în care s-a făcut dovada furtului operei sale Liberi de către E. și F. împreună cu mai mulți complici.

Ulterior a precizat că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui E.

Înalta Curte constată că în cauză nu s-a reținut admisibilitatea în principiu a căii de atac și, prin urmare, nu se va dispune acordarea unui termen pentru judecata pe fond a recursului.

Or, motivele invocate de către recurentul-reclamant în susținerea cererii de suspendare vizează judecata fondului recursului, astfel încât aceasta nu poate fi supusă analizei instanței în procedura de filtru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul B. împotriva Deciziei civile nr. 1926 din data de 2 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN