ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3489/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3489/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin acțiunea civilă, astfel cum a fost modificată la data de 23.11.2016, înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2015 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. și C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtele să fie obligate la plata sumei de 1.000 euro pentru prejudiciul cauzat prin faptele lor culpabile, constând în încălcarea dreptului său de autor pentru textul "D." și recunoașterea dreptului său de autor pentru acest text, repararea prejudiciului în cuantum de 300.000 euro, conform art. 1387 alin. (2)-(4) și art. 139 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, anularea înregistrării nr. x din 03.07.2015 emisă de ORDA, având ca obiect dreptul de autor al pârâtei B. pentru lucrarea "B. - D. (Video Liric)".

Prin sentința civilă nr. 3133 din 11 iulie 2017 Tribunalul Prahova, secția I civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C., respingând acțiunea în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins acțiunea modificată în totalitate, ca neîntemeiată, fiind obligat reclamantul la 1.000 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

Împotriva sentinței sus-menționată a declarat apel reclamantul A.

Prin Decizia civilă nr. 316 din 05.02.2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în majoritate, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A.

A obligat apelantul la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimatele-pârâte. Cu opinie separată în sensul că: Admite apelul. Schimbă în parte sentința, în sensul că: Admite în parte acțiunea modificată în contradictoriu cu pârâta B. Constată ca reclamantul A. este autorul operei "D." - text. Constată încălcarea dreptului de autor al reclamantului A. pentru textul "D." de către pârâta B. Dispune anularea înregistrării nr. x din 3.07.2015 din Registrul Național de Opere, administrat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, vizând dreptul de autor al pârâtei B. asupra lucrării "D." - text. Obligă pârâta B. să plătească reclamantului suma de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri. Menține dispozițiile sentinței în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. și respingerea acțiunii față de aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive. Obligă intimata B. să plătească apelantului suma de 1.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.

În dezvoltarea memoriului de recurs, reclamantul susține, în esență, că faptul că el este autorul textului și al artwork-ului (creație muzicală) "D.", ce a stat la baza videoclipului cu același titlu.

Recurentul achiesează în totalitate la motivarea din opinia minoritară formulată de unul dintre membrii completului de judecată de la instanța de apel, opinie pe care o redă integral în motivele de recurs.

În continuare, recurentul reia fiecare paragraf al deciziei recurate, după care combate, prin afirmații și susțineri nestructurate din punct de vedere juridic și nemotivate sub aspectul ipotezelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., făcând referire la dovezile privind crearea de către reclamant a operei "D.", însușirea în mod nelegal, fraudulos a acestei lucrări muzicale de către pârâtă și înregistrarea acesteia la organismele abilitate ale statului pe numele acesteia, proferarea de amenințări, inclusiv cu moartea, de către mama pârâtei la adresa sa și a familiei lui, denigrarea recurentului-reclamant, plângerile penale dintre părți și dosarul penal a cărui soluționare a atras condamnarea recurentului.

Recurentul susține că toate probele de la dosar și, în special, SMS-ui și e-mail-ul din 25.05.2015 și 1.06.2015 dovedesc faptul că el este autorul piesei D., textul fiind creat de el și transmis cu mult înaintea publicării acesteia pe x și site-ul oficial al pârâtei B. Mai mult, aceasta știa, în momentul înregistrării frauduloase la ORDA, E., că textul D., furat de la recurent constituie obiectul Dosarului penal nr. x/2015 și cu toate acestea l-a înregistrat ilegal.

Legea nr. 8/1996 prevede că înregistrările ORDA, E. nu sunt constitutive de drepturi de autor, fiind simple înregistrări la niște ghișee ale unor opere care pot fi și furate în momentul înregistrării.

De asemenea, arată reclamantul că, urmare însușirii textului creației muzicale de către intimata-pârâtă B. și a aproprierii, fără drept, a calității de autor, nu a mai putut înregistra textul la ORDA, E., deoarece ar fi fost un lucru ilegal, fiind necesar ca, mai întâi, instanța să anuleze cele trei înregistrări frauduloase pentru ca el să poată înregistra.

Așa-zisul "proiect" al textului D. datând din 2014, depus de pârâta B. constituie un fals, putând fi foarte ușor editat și tehnoredactat pe calculator, fiind simplu de contrafăcut, la fel obținerea certificatelor ORDA, prin ascunderea față de autorități a furtului textului D. de pe SMS și e-mail transmise de către recurent pârâtei.

Față de cele menționate, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la comunicarea cererii de recurs.

Intimata-pârâtă B. a depus, în termen legal, întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, întâmpinare ce a fost comunicată.

După comunicarea întâmpinării, în termen legal, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor din întâmpinare și admiterea recursului.

La data de 4 iulie 2018, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul a fost declarat în termenul legal, fund motivat și timbrat, dar s-a opinat că, în cauză, criticile concepute de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C7, la data de 9 iulie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La dosar a fost depus punct de vedere la raport și note scrise de către reclamant prin care a solicitat admiterea recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 5 octombrie 2018, fără citarea părților.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului, reținută prin raport și invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă B., față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului, pentru următoarele considerente:

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din aceiași cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire ia soluția pronunțată, astfel că, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare ia decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

Or, în speță, pe lângă faptul ca recurentul-petent nu a indicat vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. pe care și-a întemeiat recursul, criticile din memoriul de recurs nu pot fi încadrate, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, în plus, Înalta Curte neidentificând niciun motiv de casare de ordine publică, în contextul verificării aplicabilității art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci, în esență, se susține că recurentul-reclamant este autorul textului și al artwork-ului creației muzicale D., ce a stat la baza videoclipului "D.", fiind preluată în totalitate motivarea instanței de apel din opinia minoritară, ce este redată integral în motivele de recurs și este combătut fiecare paragraf al deciziei recurate din perspectiva interpretării greșite a înscrisurilor de la dosarul cauzei.

Înalta Curte reține că pentru "a motiva" recursul, recurentul a ignorat hotărârea instanței de apel, deși trebuia sa dezvolte în mod concret motivele de nelegalitate prin raportare la considerentele folosite de către instanța de apel în fundamentarea soluției pronunțate, în atare situație, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurentului privitoare la considerentele deciziei atacate, respectiv în ce au constat, în mod efectiv, greșelile instanței de apei pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Astfel, simpla nemulțumire a reclamantului față de hotărârea recurată, sub aspectul relațiilor tensionate dintre părți și a dosarelor penale dintre acestea, precum și a interpretării greșite a probatoriilor administrate în cauză, fără a se arăta ce prevederi legale au fost aplicate sau interpretate greșit de instanța de apel, iar, pe de altă parte, modalitatea de motivare a recursului, prin reluarea în întregime a opiniei minoritare din apel, nu sunt suficiente pentru a se tinde la casarea hotărârii recurate.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze astfel critici susceptibile de analiză în etapa procesuală a recursului, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ. prin dispoziții speciale, de ordine publică și de strică interpretare.

În acest context, se constată că susținerile recurentului vizând interpretarea greșită a înscrisurilor de la dosarul cauzei sunt formale și nu sunt apte a permite un control de legalitate a deciziei recurate, neputând fi luate în considerare drept critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate.

Prin urmare, criticile din memoriul de recurs nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică prin demersul instanței învestite cu soluționarea recursului.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 316 din 5 februarie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.