ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3630/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3630/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 441 din 26
martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul
nr. 525/2004, s-a luat act de retragerea cererii de întrerupere a executării
pedepsei formulată de petentul condamnat C.M., cu obligarea acestuia la 300.000
lei cheltuieli judiciare statului, din care 200.000 lei onorariul avocatului
din oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel,
tribunalul a reținut, prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 5
București sub nr. 13483/2003 la data de 17 noiembrie 2003, că petentul
condamnat a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se
dispună întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare la care a fost
condamnat prin sentința penală nr. 585 din 11 iunie 2002, pronunțată de
Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia
penală nr. 2732 din 6 iunie 2003 a CSJ.
În susținerea cererii, petentul
condamnat a invocat motive de ordin medical, respectiv, faptul că din pricina
stării grave de sănătate nu poate suporta regimul de deținere, cererea fiind
întemeiată pe dispozițiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 alin.
(1) lit. a) C. proc. pen.
Prin sentința penală nr. 197 din 20
ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București a fost admisă
excepția de necompetență materială invocată de instanță din oficiu și pe cale
de consecință, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului București, ca instanță de executare a hotărârii de
condamnare în executarea căreia este deținut petentul condamnat.
Urmare declinării de competență,
cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub
nr. 525/2004 la data de 28 ianuarie 2004.
La dosarul cauzei a fost atașat un
referat întocmit de către biroul executări penale din cadrul Tribunalului
București, secția I penală, cu privire la data și modalitatea rămânerii
definitive a sentinței penale nr. 585 din 11 iunie 2002 și la situația
executării pedepsei, precum și raportul de expertiză medico-legală nr.
A.1/13483/2003 întocmit de I.N.M.L.
Prezent în fața instanței, la
termenul de judecată din 26 martie 2004, deținutul C.M. a învederat faptul că,
din motive personale înțelege să își retragă cererea de întrerupere a
executării pedepsei ce formează obiectul prezentei cauze.
Împotriva sentinței penale nr. 441
din 26 martie 2004 a declarat apel condamnatul C.M., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 326 din 27
aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca
nefondat, apelul declarat de condamnat.
Împotriva deciziei penale
sus-menționate, inculpatul a declarat recurs.
Examinând recursul condamnatului,
potrivit dispozițiilor procesual penale în vigoare se constată că la data de 9
aprilie 2004, condamnatul a revenit asupra cererii de renunțare reținută prin
sentința penală nr. 441 din 26 martie 2004 a Tribunalului București, secția I
penală.
Curtea de Apel București, prin
decizia penală nr. 3630 din 30 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul
condamnatului, reținând că acesta nu a contestat declarația de retragere a
cererii introductive, apelul acestuia neputând fi primit, întrucât nu a
formulat nici un motiv.
Prin calea de atac, condamnatul
vizează fondul cererii de întrerupere a executării pedepsei, instanța de recurs
neputându-se subroga în drepturile instanțelor de fond și de apel.
Ca atare, în cauză, neexistând nici
unul din cazurile prevăzute în art. 385
9
C. proc. pen.;
Văzând și dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de condamnatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 326 din 27 aprilie
2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească
statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
30 iunie 2004.