ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2529/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1237 din 11 septembrie 2000, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de reclamanta R.A.J.A.C. Iași, în contradictoriu cu pârâtul, Spitalul Clinic nr. 2 Iași. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în baza înscrisurilor de la dosar și a actelor normative incidente cauzei, că, în perioada 1997 – 1999, reclamanta i-a furnizat pârâtei, în baza contractului nr. 18501 din 1995, servicii de alimentare cu apă și de evacuare a apelor uzate. Că, deși reclamanta a emis facturile pentru plata acestora, pârâta nu le-a achitat, dat fiind că nu a primit alocațiile corespunzătoare de la buget.

Cum, în lipsa resurselor care trebuiau asigurate de către ordonatorul de credite, nu s-au achitat contravaloarea facturilor, pârâta nu se află în culpă pentru a putea fi obligată la penalități. Apelul declarat de către reclamantă a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 40 din 12 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 4947/2000. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, se susține că, în mod greșit, instanțele au respins acțiunea, respectiv, apelul său, pentru că, atâta vreme, cât, prin contractul încheiat de părți, s-au stipulat, conform art. 15 alin. (1), plata de penalități, în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, este greșită motivarea instanței pe lipsa culpei, întemeiată pe dispozițiile art. 1082 C. civ.

Astfel, clauza penală este convenția accesorie, prin care părțile determină anticipat prejudiciul suferit de creditor, ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său și, ca atare, reprezintă sancțiunea contractuală prestabilită, ce implică răspunderea debitului încercat de neexecutarea obligației asumate. Cum, în cauză, părțile au încheiat un contract valabil, în care au stabilit clauză penală pentru neplata la timp a contravalorii serviciilor prestate, este greșită motivarea instanțelor că, din moment ce pârâta, unitate bugetară, nu a primit la timp alocațiile nu se află în culpă câtă vreme aceasta a semnat contractul prin care culpa sa a fost prestabilită.

Față de considerentele ce preced, soluțiile pronunțate în cauză, sunt nelegale și netemeinice, iar Curtea, PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta R.A.J.A.C. Iași, împotriva deciziei nr. 40/A din 12 februarie 2001 a Curții de Apel Iași, pe care o modifică. Admite apelul aceleiași reclamante, împotriva sentinței nr. 1237 din 11 septembrie 2000 a Tribunalului Iași, pe care o modifică, în sensul că obligă pârâtul, Spitalul Clinic nr. 2 Iași, la plata sumei de 444.060.354 lei, reprezentând penalități și 18.576.207 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 9 mai 2003.