ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3677/2003

Deliberând asupra recursului de față, Prin cererea înregistrată sub nr. 2013/2000 la Judecătoria Câmpeni și reînregistrată la Tribunalul Alba, ca urmare a declinării de competență sub nr. 4266/2000, reclamanta SC R. SA Alba Iulia a solicitat evacuarea pârâtei SC E.P. SRL Bistrița din spațiile de producție ale S.E.P.L. Câmpeni din Baia de Arieș, Bistra, Gîrda, Avram Iancu și Câmpeni, cât și obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 3.000.000 lei pe fiecare zi de întârziere.

Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a încheiat cu pârâta în 1999 un contract de asociere în participațiune pe perioada 1 octombrie 1999 – 30 iunie 2000. Pârâta a preluat, la 1 octombrie 1999, mijloacele fixe ale reclamantei, structurile de producție, materii prime, materiale, în valoare totală de 600.000.000 lei, dar a refuzat să mai semneze contractul de asociere, astfel că reclamanta a fost nevoită să încheie un contract de închiriere nr. 625 din 1 octombrie 1999 și care a fost ulterior reziliat prin acordul ambelor părți. Cu toate acestea, pârâta refuză eliberarea spațiilor și cauzează reclamantei prejudicii prin blocarea activității. Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr. 1014 din 13 decembrie 2000, a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active, reținând că sediul și toate spațiile de producție în litigiu sunt proprietatea SC A. SA Sibiu și doar aceasta poate introduce acțiunea, conform art. 480 C. civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, susținând că, în mod greșit, instanța a respins cererea de introducere în cauză, în calitate de reclamantă a SC A. SA Sibiu, deoarece aceasta este succesoarea în drepturi a reclamantei. Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, pronunțând decizia civilă nr. 378 din 11 mai 2001. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că reclamanta se prevalează de propria sa culpă, invocând predarea mijloacelor fixe către o altă persoană, pentru a cere evacuarea și a întrerupe contractul de asociere. Se mai arată că, în cauză, SC A. SA Sibiu nu a intervenit în proces și nu a invocat calitatea de proprietar asupra spațiilor.

Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă, care susține critici ce se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se arată că trebuia aplicat art. 35 din Legea 64/1995, republicată, și dosarul trebuia suspendat, întrucât, prin încheierea din 15 mai 2001, Tribunalul Alba a dispus deschiderea procedurii de faliment. Și art. 256 C. com. este considerat ca fiind greșit aplicat, deoarece nu puteau coexista două contracte atât cel de asociere în participațiune, cât și cel de închiriere. Recurenta reiterează, ca motiv de recurs, excepția care a determinat respingerea acțiunii, aceea a lipsei calității procesuale active, solicitând introducerea în cauză a noului proprietar, susținând că această cerere îndeplinește condițiile prevăzute de art. 132 C. proc.

civ. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În ceea ce privește incidența art. 35 din Legea nr. 64/1995, republicată, se constată că, în speță, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de acest text. Obiectul cauzei îl reprezintă evacuarea, iar art. 35 din Legea nr. 64/1995 se referă la acțiunile de realizare a creanțelor împotriva debitorului, astfel că nu se impune suspendarea dosarului. Referitor la greșita aplicare a art. 256 C. com., se reține că soluția de respingere a acțiunii s-a bazat pe lipsa calității procesuale active a reclamantei și această soluție a fost menținută de instanța de apel, care a motivat în exces menținerea soluției și pe considerente de fond, sigur în încercarea de a răspunde la toate motivele de apel, dar acest lucru nu era necesar.

Față de excepția lipsei calității procesuale active este nejustificată critica aplicării greșite a art. 256 C. com., întrucât nu pe aplicarea sau neaplicarea acestui text s-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii. Cu privire la, însăși, această excepție, recurenta susține ipoteza, dar pretinde că trebuia introdus în cauză adevăratul proprietar. În cauză, adevăratul proprietar trebuia să formuleze acțiunea și nici o instituție de drept procesual civil și nici o instanță de judecată nu poate introduce într-o cauză o parte, în calitate de reclamant, dacă aceasta nu-și manifestă expres voința. Cel mult, instanța poate constata lipsa calității procesuale active a celui care a formulat acțiunea, deși nu era proprietarul spațiilor, ceea ce s-a și întâmplat în cauză și soluția instanțelor este corectă.

Singura împrejurare, în care titularul dreptului poate fi chemat în judecată, este cea prevăzută de art. 64 - 66 C. proc. civ., dar această împrejurare privește doar pe pârâtul dintr-un proces civil și nu și pe reclamant. Negăsindu-se întemeiate criticile recurentei, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SA Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 378/A/2001 din 11 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 25 septembrie 2003.