ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3677/2003

Deliberând asupra recursului de

față,

Prin cererea înregistrată sub nr. 2013/2000

la Judecătoria Câmpeni și reînregistrată la Tribunalul Alba, ca urmare a

declinării de competență sub nr. 4266/2000, reclamanta SC R. SA Alba Iulia a

solicitat evacuarea pârâtei SC E.P. SRL Bistrița din spațiile de producție ale

S.E.P.L. Câmpeni din Baia de Arieș, Bistra, Gîrda, Avram Iancu și Câmpeni, cât

și obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 3.000.000 lei pe fiecare

zi de întârziere.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că a încheiat cu pârâta în 1999 un contract de asociere în participațiune

pe perioada 1 octombrie 1999 – 30 iunie 2000.

Pârâta a preluat, la 1 octombrie

1999, mijloacele fixe ale reclamantei, structurile de producție, materii prime,

materiale, în valoare totală de 600.000.000 lei, dar a refuzat să mai semneze

contractul de asociere, astfel că reclamanta a fost nevoită să încheie un

contract de închiriere nr. 625 din 1 octombrie 1999 și care a fost ulterior

reziliat prin acordul ambelor părți. Cu toate acestea, pârâta refuză eliberarea

spațiilor și cauzează reclamantei prejudicii prin blocarea activității.

Tribunalul Alba, prin sentința

civilă nr. 1014 din 13 decembrie 2000, a respins acțiunea pentru lipsa

calității procesuale active, reținând că sediul și toate spațiile de producție

în litigiu sunt proprietatea SC A. SA Sibiu și doar aceasta poate introduce

acțiunea, conform art. 480 C. civ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, susținând că, în mod greșit, instanța a respins

cererea de introducere în cauză, în calitate de reclamantă a SC A. SA Sibiu,

deoarece aceasta este succesoarea în drepturi a reclamantei.

Curtea de Apel Alba Iulia a respins,

ca nefondat, apelul reclamantei, pronunțând decizia civilă nr. 378 din 11 mai

2001.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a reținut că reclamanta se prevalează de propria sa culpă,

invocând predarea mijloacelor fixe către o altă persoană, pentru a cere

evacuarea și a întrerupe contractul de asociere.

Se mai arată că, în cauză, SC A. SA

Sibiu nu a intervenit în proces și nu a invocat calitatea de proprietar asupra

spațiilor.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către reclamantă, care susține critici ce se încadrează în motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se arată că trebuia aplicat art. 35

din Legea 64/1995, republicată, și dosarul trebuia suspendat, întrucât, prin

încheierea din 15 mai 2001, Tribunalul Alba a dispus deschiderea procedurii de

faliment.

Și art. 256 C. com. este considerat

ca fiind greșit aplicat, deoarece nu puteau coexista două contracte atât cel de

asociere în participațiune, cât și cel de închiriere.

Recurenta reiterează, ca motiv de

recurs, excepția care a determinat respingerea acțiunii, aceea a lipsei

calității procesuale active, solicitând introducerea în cauză a noului

proprietar, susținând că această cerere îndeplinește condițiile prevăzute de art.

132 C. proc. civ.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

În ceea ce privește incidența art. 35

din Legea nr. 64/1995, republicată, se constată că, în speță, nu ne aflăm în

ipoteza prevăzută de acest text. Obiectul cauzei îl reprezintă evacuarea, iar art.

35 din Legea nr. 64/1995 se referă la acțiunile de realizare a creanțelor

împotriva debitorului, astfel că nu se impune suspendarea dosarului.

Referitor la greșita aplicare a art.

256 C. com., se reține că soluția de respingere a acțiunii s-a bazat pe lipsa

calității procesuale active a reclamantei și această soluție a fost menținută

de instanța de apel, care a motivat în exces menținerea soluției și pe

considerente de fond, sigur în încercarea de a răspunde la toate motivele de

apel, dar acest lucru nu era necesar.

Față de excepția lipsei calității

procesuale active este nejustificată critica aplicării greșite a art. 256 C.

com., întrucât nu pe aplicarea sau neaplicarea acestui text s-a întemeiat

soluția de respingere a acțiunii.

Cu privire la, însăși, această

excepție, recurenta susține ipoteza, dar pretinde că trebuia introdus în cauză

adevăratul proprietar.

În cauză, adevăratul proprietar

trebuia să formuleze acțiunea și nici o instituție de drept procesual civil și

nici o instanță de judecată nu poate introduce într-o cauză o parte, în

calitate de reclamant, dacă aceasta nu-și manifestă expres voința.

Cel mult, instanța poate constata

lipsa calității procesuale active a celui care a formulat acțiunea, deși nu era

proprietarul spațiilor, ceea ce s-a și întâmplat în cauză și soluția

instanțelor este corectă.

Singura împrejurare, în care

titularul dreptului poate fi chemat în judecată, este cea prevăzută de art. 64 -

66 C. proc. civ., dar această împrejurare privește doar pe pârâtul dintr-un

proces civil și nu și pe reclamant.

Negăsindu-se întemeiate criticile

recurentei, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC R. SA Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 378/A/2001 din 11 mai

2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 25 septembrie 2003.