ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3350/2004

Asupra cauzei

civile de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă următoarele :

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Prahova la 28 septembrie 2001 M.A. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor

Publice solicitând obligarea acestuia la restituirea în natură a terenului în

suprafață de 1 ha situat în Ploiești Vest, ce a aparținut bunicului său M.N. fiind

cumpărat de acesta conform actului autentificat sub nr. 8771 din 23 februarie

1935.

Reclamanta și-a completat acțiunea în

sensul chemării în judecată și a Consiliului Local Ploiești, arătând că a

adresat o notificare Primăriei Municipiului Ploiești pentru restituirea

terenului, asupra căreia cea în cauză nu s-a pronunțat în termenul legal de 60

zile, fiind introdusă și aceasta în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 104 din 6 martie

2002 a Tribunalului Prahova, secția civilă, a fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor reprezentat de

D.G.F.P.C.F.S. Prahova. A fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă în raport de

două împrejurări, ce rezultă din adresa nr. 32263/2001 emisă de Primăria

Ploiești.

Astfel s-a avut în vedere în primul rând

că adresa menționată reprezintă numai un răspuns al Primăriei Municipiului

Ploiești la notificare și nu o decizie, împotriva căreia se poate îndrepta

contestația, conform prevederilor Legii nr. 10/2001.

Apoi, din conținutul adresei s-a reținut

că parte din teren a fost reconstituit numitului M.C., unchiul reclamantei în

temeiul Legii nr. 18/1991 și că restul de 0,50 ha la care petenta face referire

în notificare nu figurează în evidențele Primăriei Ploiești și nici în

evidențele Primăriei Bărcănești conform adeverinței nr. 184/2002.

În consecință, s-a hotărât că terenul

care a aparținut autorului petentei face obiectul Legii nr. 18/2001 și nu al

Legii nr. 10/2001, invocată de cea în cauză.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 56 din 6 iunie

2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

S-a avut în vedere că în mod corect

instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, față de faptul că probele

administrate atestă că imobilul solicitat, cumpărat ca teren agricol, este

amplasat în comuna Bărcănești, și ca atare nu poate face obiectul Legii nr.

10/2001.

Prin recursul de față, reclamanta

solicită casarea acestei hotărâri și admiterea cererii, întrucât în mod greșit

a reținut instanța că terenul solicitat se află pe raza comunei Bărcănești,

câtă vreme adresa nr. 184 din 11 ianuarie 2002 a Primăriei comunei Bărcănești

atestă o altă stare de fapt.

Se susține în recurs că Primăria

Municipiului Ploiești nu s-a conformat dispozițiilor art. 26 din Legea nr.

10/2001 și că cererea sa se încadrează în prevederile art. 6 din Legea nr.

10/2001.

Recursul nu este întemeiat, urmând a fi

respins în raport de cele ce urmează:

Din toate susținerile recurentei, făcute

în această fază a procesului prin motivele de recurs cât și prin amplele

concluzii scrise depuse, rezultă că aceasta pretinde că instanțele au localizat

greșit terenul solicitat pe raza comunei Bărcănești, când în realitate el este

inclus în cartierul de Vest al Ploieștiului.

De observat că singura dovadă făcută de

recurentă în legătură cu cererea sa este actul autentic de vânzare-cumpărare

din anul 1935 cu privire la un teren arabil în suprafață de 1 ha situat în

comuna Tătăreni județul Prahova.

Primăria Municipiului Ploiești, prin

adresa nr. 32263 din 28 iunie 2001 a comunicat celei în cauză situația juridică

a terenurilor ce au aparținut autorului reclamantei N.N.M., toate fiind situate

în afara Municipiului Ploiești. Este adevărat că referirea din finalul adresei

la 0,50 ha, nu corespunde cu suprafața de teren ce formează obiectul cauzei de

față de 1 ha, dar recurenta a omis a avea în vedere că autorul său a avut doi

descendenți, astfel că în calitate de nepoată de fiu are îndreptățirea la numai

½ din ceea ce a aparținut bunicului său.

Se constată și că adeverința nr. 184 din

11 ianuarie 2002 emisă de Primăria comunei Bărcănești, în care în adevăr se

arată că M.A. nu figurează cu teren în registrele agricole din perioada

colectivizării, nu contravine celei la care s-a făcut referire mai sus, pentru

că relațiile date nu se referă la titularul dreptului de proprietate, respectiv

cumpărătorul terenului din anul 1935, ci la contestatoare care evident nu putea

figura anterior în registrul agricol.

Așa fiind, rezultă că între cele două

înscrisuri nu se evidențiază contradicții de natură a fi înlăturate prin

admiterea recursului în vederea suplimentării probelor.

Și celelalte motive de recurs nu sunt de

admis, pentru că vizează dispozițiile legale ce nu au fost nesocotite de instanțe.

Astfel, prin adresa la care s-a mai făcut

referire nr. 32263 primăria notificată a respectat cerințele art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001, comunicând celei în cauză datele cunoscute, referitor la

terenul amplasat în satul Tătăreni comuna Bărcănești, de unde rezultă și

unitatea deținătoare.

În legătură cu pretinsa incidență în

speță a prevederilor art. 6 din Legea nr. 10/2001, se are în vedere că acest

text constituie efectiv o completare a Legii Fondului Funciar, respectiv a

prevederilor art. 36 alin. (5) și art. 34 din Legea nr. 1/2000, în ce privește

restituirea imobilelor terenuri intravilane, neconstruite, preluate în baza

Decretului nr. 712/1966, ceea ce nu este cazul în speță.

Așa fiind, recursul de față, este

nefondat, astfel că nefiind motive de nelegalitate ce pot fi invocate din

oficiu, urmează a fi respins, fiind legală și temeinică decizia recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta

M.A. împotriva deciziei nr. 56 din 6 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești,

secția civilă, ca nefondat

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 mai2004.