ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3350/2004

Asupra cauzei civile de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele : Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova la 28 septembrie 2001 M.A. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea acestuia la restituirea în natură a terenului în suprafață de 1 ha situat în Ploiești Vest, ce a aparținut bunicului său M.N. fiind cumpărat de acesta conform actului autentificat sub nr. 8771 din 23 februarie 1935. Reclamanta și-a completat acțiunea în sensul chemării în judecată și a Consiliului Local Ploiești, arătând că a adresat o notificare Primăriei Municipiului Ploiești pentru restituirea terenului, asupra căreia cea în cauză nu s-a pronunțat în termenul legal de 60 zile, fiind introdusă și aceasta în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 104 din 6 martie 2002 a Tribunalului Prahova, secția civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor reprezentat de D.G.F.P.C.F.S. Prahova. A fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă în raport de două împrejurări, ce rezultă din adresa nr. 32263/2001 emisă de Primăria Ploiești. Astfel s-a avut în vedere în primul rând că adresa menționată reprezintă numai un răspuns al Primăriei Municipiului Ploiești la notificare și nu o decizie, împotriva căreia se poate îndrepta contestația, conform prevederilor Legii nr. 10/2001. Apoi, din conținutul adresei s-a reținut că parte din teren a fost reconstituit numitului M.C., unchiul reclamantei în temeiul Legii nr. 18/1991 și că restul de 0,50 ha la care petenta face referire în notificare nu figurează în evidențele Primăriei Ploiești și nici în evidențele Primăriei Bărcănești conform adeverinței nr. 184/2002.

În consecință, s-a hotărât că terenul care a aparținut autorului petentei face obiectul Legii nr. 18/2001 și nu al Legii nr. 10/2001, invocată de cea în cauză. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 56 din 6 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. S-a avut în vedere că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, față de faptul că probele administrate atestă că imobilul solicitat, cumpărat ca teren agricol, este amplasat în comuna Bărcănești, și ca atare nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001. Prin recursul de față, reclamanta solicită casarea acestei hotărâri și admiterea cererii, întrucât în mod greșit a reținut instanța că terenul solicitat se află pe raza comunei Bărcănești, câtă vreme adresa nr. 184 din 11 ianuarie 2002 a Primăriei comunei Bărcănești atestă o altă stare de fapt.

Se susține în recurs că Primăria Municipiului Ploiești nu s-a conformat dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 și că cererea sa se încadrează în prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: Din toate susținerile recurentei, făcute în această fază a procesului prin motivele de recurs cât și prin amplele concluzii scrise depuse, rezultă că aceasta pretinde că instanțele au localizat greșit terenul solicitat pe raza comunei Bărcănești, când în realitate el este inclus în cartierul de Vest al Ploieștiului. De observat că singura dovadă făcută de recurentă în legătură cu cererea sa este actul autentic de vânzare-cumpărare din anul 1935 cu privire la un teren arabil în suprafață de 1 ha situat în comuna Tătăreni județul Prahova.

Primăria Municipiului Ploiești, prin adresa nr. 32263 din 28 iunie 2001 a comunicat celei în cauză situația juridică a terenurilor ce au aparținut autorului reclamantei N.N.M., toate fiind situate în afara Municipiului Ploiești. Este adevărat că referirea din finalul adresei la 0,50 ha, nu corespunde cu suprafața de teren ce formează obiectul cauzei de față de 1 ha, dar recurenta a omis a avea în vedere că autorul său a avut doi descendenți, astfel că în calitate de nepoată de fiu are îndreptățirea la numai ½ din ceea ce a aparținut bunicului său. Se constată și că adeverința nr. 184 din 11 ianuarie 2002 emisă de Primăria comunei Bărcănești, în care în adevăr se arată că M.A.

nu figurează cu teren în registrele agricole din perioada colectivizării, nu contravine celei la care s-a făcut referire mai sus, pentru că relațiile date nu se referă la titularul dreptului de proprietate, respectiv cumpărătorul terenului din anul 1935, ci la contestatoare care evident nu putea figura anterior în registrul agricol. Așa fiind, rezultă că între cele două înscrisuri nu se evidențiază contradicții de natură a fi înlăturate prin admiterea recursului în vederea suplimentării probelor. Și celelalte motive de recurs nu sunt de admis, pentru că vizează dispozițiile legale ce nu au fost nesocotite de instanțe. Astfel, prin adresa la care s-a mai făcut referire nr. 32263 primăria notificată a respectat cerințele art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, comunicând celei în cauză datele cunoscute, referitor la terenul amplasat în satul Tătăreni comuna Bărcănești, de unde rezultă și unitatea deținătoare.

În legătură cu pretinsa incidență în speță a prevederilor art. 6 din Legea nr. 10/2001, se are în vedere că acest text constituie efectiv o completare a Legii Fondului Funciar, respectiv a prevederilor art. 36 alin. (5) și art. 34 din Legea nr. 1/2000, în ce privește restituirea imobilelor terenuri intravilane, neconstruite, preluate în baza Decretului nr. 712/1966, ceea ce nu este cazul în speță. Așa fiind, recursul de față, este nefondat, astfel că nefiind motive de nelegalitate ce pot fi invocate din oficiu, urmează a fi respins, fiind legală și temeinică decizia recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei nr. 56 din 6 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai2004.