ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3359/2003

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ, la 17 decembrie 2002,

revizuienta R.B. SA, sucursala Cluj, a solicitat revizuirea deciziei civile nr.

1803 din 20 noiembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în recursul

promovat de T.M. împotriva deciziei civile nr. 732/2002 a Tribunalului Cluj, în

temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., susținând că există

contrarietate de hotărâri între decizia civilă nr. 934 din 7 noiembrie 2001 a

Curții de Apel Cluj și decizia civilă nr. 933 din 7 noiembrie 2001 a aceleiași

curți de apel.

B.A. SA, sucursala Cluj, a acordat debitorului T.M.

un credit în sumă de 111.419 dolari S.U.A. și 62.117.000 lei, conform

contractului de credit nr. 142/ A din 18 mai 1995, pentru achiziționarea unei

combine Class, credit ce a fost garantat prin contractul de garanție imobiliară

nr. 3597 din 17 mai 1995, contractul de gaj pe combina achiziționată din

credit, contracte cu împrumutatul, precum și cu contractul de gaj fără

deposedare nr. 142/ A din 9 octombrie 1996, încheiat cu SC A.I. SRL Cămăraș,

județul Cluj.

Pentru că împrumutatul nu și-a respectat obligațiile

contractuale, privind rambursarea creditului și a dobânzilor aferente, și având

în vedere că respectivul contract de credit a fost încheiat în anul 1995,

anterior intrării în vigoare a Legii bancare nr. 58/1998, creditoarea B.A. SA,

sucursala Cluj, a formulat acțiune împotriva acestuia și a garantului.

Prin decizia civilă nr. 933 din 7 noiembrie 2001 a

Curții de Apel Cluj, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul T.M.

împotriva sentinței civile nr. 944 din 15 mai 2000 a Tribunalului Cluj, prin

care s-a admis acțiunea reclamantei B.A. SA, sucursala Cluj, și au fost

obligați pârâții T.M. și SC A.I. SRL Cămărașu, în solidar, la plata sumei de

89.119 dolari S.U.A., reprezentând credit, dobânzi și comisioane bancare,

calculate până la data de 31 decembrie 1999, cu dobândă în continuare, până la

rambursarea integrală a datoriei.

S-a anulat, ca insuficient timbrată, cererea de chemare

în garanție a pârâtului T.M. împotriva chemaților în garanție R.O. și SC A.I.

SRL Cămăraș.

După învestirea cu formulă executorie a sentinței

civile nr. 944/2000 s-a solicitat executorului judecătoresc executarea silită a

debitorului T.M. și a SC A.I. SRL Cămărașu.

Prin încheierea civilă nr. 2954 din 29 martie 2002 a

Judecătoriei Cluj Napoca s-a admis în parte cererea formulată de Biroul

executorului judecătoresc B.M., în contradictoriu cu debitorii T.M. și SC A.I.

SRL Călăraș – Cluj și creditoarea B.A., sucursala Cluj, și s-a încuviințat

executarea silită a sentinței civile nr. 944 din 15 mai 2000 a Tribunalului

Cluj și a contractului de gaj fără deposedare nr. 142/ A din 24 iunie 1999.

S-a respins cererea de încuviințare a executării

silite a deciziei civile nr. 933 din 7 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, a

contractului de credit nr. 142/ A /1995 și a contractului de gaj nr. 142/1995.

Apelurile formulate de debitorul T.M. și de garanta

SC A.I. SRL Cămărașu, împotriva sentinței, au fost respinse, ca nefondate, prin

decizia civilă nr. 732 din 20 iunie 2002 a Tribunalului Cluj și s-a luat act de

renunțarea creditoarei la judecarea apelului formulat împotriva acestei

încheieri.

Prin decizia civilă nr. 1803 din 20 noiembrie 2002 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și contencios administrativ, s-a admis

recursul debitorului T.M. împotriva deciziei civile nr. 732 din 20 iunie 2002 a

Tribunalului Cluj pe care a modificat-o, în sensul că a admis apelul declarat

de debitorul T.M. împotriva încheierii nr. 2954 din 29 martie 2002 a

Judecătoriei Cluj Napoca, pronunțată în dosarul nr. 3421/2002 pe care a

schimbat-o, în sensul că a respins cererea de încuviințare a executării silite

formulată de Biroul executorului judecătoresc B.M. față de debitorul T.M.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței și

deciziei și s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de debitoarea SC A.I.

SRL Cămărașu împotriva aceleiași decizii.

Prin decizia civilă nr. 934 din 7 noiembrie 2001,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și contencios administrativ, a admis

apelul declarat de reclamantul T.M. împotriva sentinței civile nr. 918 din 12

mai 2000 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în sensul că a admis, în

parte, acțiunea reclamantului T.M. și a obligat pârâtul R.O. să achite în

numele reclamantului T.M. și în favoarea B.A.SA, sucursala Cluj, suma de 94.843

dolari S.U.A. și dobânzile aferente acestui credit, ce formează obiectul

contractului de credit nr. 142/ A din 18 septembrie 1995.

A fost obligat pârâtul R.O. să plătească

reclamantului 10.000 dolari S.U.A., la cursul B.N.R. sau B.R. SA Cluj, din ziua

plății.

S-a respins acțiunea reclamantului împotriva SC A.I.

SRL Cămăraș și B.A. SA, sucursala Cluj.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și contencios

administrativ, prin decizia civilă nr. 375 din 5 martie 2003, a admis din

oficiu excepția privind necompetența materială a Curții de Apel Cluj.

A dispus declinarea competenței în favoarea Curții

Supreme de Justiție pentru soluționarea cererii de revizuire formulată de

revizuienta R.B. SA, sucursala Cluj Napoca, în contradictoriu cu T.M. și SC

A.I. SRL Cămăraș, județul Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel

Cluj a reținut că, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., competența pentru

soluționarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7

C. proc. civ., revine instanței mai mari în grad față de instanța care a

pronunțat hotărârile potrivnice.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul T.M. a

invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire și respingerea

acesteia pentru motivele invocate.

Curtea, având în vedere că decizia nr. 1803 din 20

noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și contencios

administrativ, a cărei revizuire se solicită, s-a pronunțat la 20 noiembrie

2002, iar cererea de revizuire s-a înregistrat la aceiași instanță, la data de

17 decembrie 2002, fără să se depășească termenul de o lună prevăzut de art.

324 C. proc. civ., respinge excepția invocată da neîntemeiată.

Cererea de revizuire a reclamantei R.B. SA, sucursala

Cluj, este neîntemeiată pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se

poate cere dacă există hotărâri definitive, potrivnice, date de instanțe de

același grad sau grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceleași calități.

Este de reținut că revizuirea pentru contrarietate de

hotărâri, avându-și suportul legal în respectarea principiului autorității

lucrului judecat, prin această cale extraordinară de atac se urmărește anularea

ultimei hotărâri pronunțate.

Pentru a se constata contrarietatea de hotărâri cu

consecința anulării ultimei hotărâri pe considerentul că se încalcă puterea

lucrului judecat, trebuie să fie îndeplinite cerințele prevăzute de pct. 7 al

articolului mai sus citat, și anume, să fie vorba de hotărâri contradictorii,

să fie pronunțate în aceeași cauză , deci, să fi existat tripla identitate de

elemente: părți, obiect și cauză, iar hotărârile să fie date în dosare

diferite.

În cauză, se constată că aceste condiții nu sunt

îndeplinite, cel puțin sub aspectul lipsei de identitate a celor trei elemente

cerute de text.

Din același punct de vedere, al neîndeplinirii

condițiilor cerute de lege mai, este de reținut că puterea lucrului judecat trebuie

să rezulte din dispozitivul hotărârilor ce se evocă.

În concluzie, nefiind în discuție hotărâri

potrivnice, date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate, nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În consecință, cererea de revizuire formulată de

revizuientă, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va fi respinsă ca

nefondată.

Se reține, însă, că revizuienta a invocat și

dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea

unei hotărâri, rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, poate

fi cerută în cazul în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu

s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult

decât s-a cerut.

În ceea ce privește cererea de revizuire, ce se

întemeiază pe dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se constată că, în

raport cu dispozițiile art. 323 alin. (1) din același cod, cererea de revizuire

se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei

revizuire se solicită.

Față de cele de mai sus și în raport cu dispozițiile

menționate, Curtea urmează să trimită cauza, spre competentă soluționare,

Curții de Apel Cluj, pe temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire, formulată de

revizuienta R.B. SA, sucursala Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 1803 din 20

noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și contencios

administrativ, pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și trimite, spre

competentă soluționare, cauza Curții de Apel Cluj, pe temeiul art. 322 pct. 2

C. proc. civ.