ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5326/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5326/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra
recursurilor civile de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 386 din 9
aprilie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, s-a respins
acțiunea principală formulată de reclamanta D.C.V., în contradictoriu cu
pârâții Consiliul General al Municipiului București, B.G., B.S. și chemata în
garanție SC O. SA București, ca neîntemeiată; s-a respins cererea
reconvențională formulată de pârâți, precum și cererea de chemare în garanție
ca fiind rămase fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut faptul că prin decizia nr. 1853/1985 a Consiliului General al
Municipiului București, imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului
în baza Decretului nr. 223/1974. Deci, imobilul în litigiu a trecut în
proprietatea statului în baza unui titlu valabil.
S-a mai reținut de instanța de fond
că actul de vânzare-cumpărare întocmit la data de 17 decembrie 1996 ce a avut
ca obiect imobilul în litigiu și a cărui nulitate s-a solicitat prin
modificarea acțiunii introductive, a fost încheiat cu respectarea condițiilor
prevăzute de art. 9 și art. 14 din Legea nr. 112/1995.
Prin decizia civilă nr. 548 din 14
noiembrie 2001, Curtea de Apel București a respins excepția invocată de
Consiliul General al Municipiului București cu privire la lipsa calității
procesuale a sa, în cererea de chemare în garanție; a admis apelul formulat de
apelanta D.C.V., în contradictoriu cu intimații: Consiliul General al
Municipiului București, B.G. și B.S., împotriva sentinței civile nr. 386 din 9
aprilie 2001 a Tribunalului București și în consecință: a schimbat în parte sentința
menționată și pe fond a admis în parte acțiunea reclamantei D.C.V. și cererea
de chemare în garanție formulată de B.G. și B.S.; a dispus restituirea în
deplină proprietate și posesie a imobilului în litigiu către reclamantă, imobil
deținut de pârâții B.G. și B.S.; chemații în garanție Consiliul General al
Municipiului București și SC O. SA București au fost obligați să plătească
pârâților B.G. și B.S., suma de 263.092.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel instanța de
apel a reținut că excepția invocată de Consiliul General al Municipiului
București cu privire la lipsa calității procesuale a sa în cererea de chemare
în garanție nu are fundament juridic deoarece ca mandant al vânzării imobilului
în litigiu către pârâți a avut obligația de a răspunde de evicțiune lucrului
vândut în condițiile art. 1337-1351 C. civ.
S-a mai reținut de instanța de apel
și faptul că imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului, în mod
abuziv, în condițiile Decretului nr. 223/1974 care nu constituie un titlu
valabil.
Împotriva deciziei civile mai sus
menționată, au declarat recurs SC O. SA București, B.G. și B.S., Consiliul
General al Municipiului București prin Municipiul București, reprezentat de
Primarul General.
SC O. SA București, critică decizia
atacată ca fiind netemeinică și nelegală invocând prevederile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. deoarece:
Imobilul în litigiu a trecut în
proprietatea statului cu titlu, respectiv în baza Decretului nr. 223/1974;
Acțiunea în revendicare formulată de
reclamantă este inadmisibilă, de vreme ce pârâții B.G. și B.S. au cumpărat
imobilul litigios cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995,
deci au fost cumpărători de bună credință;
Instanța de apel, în mod greșit a
obligat pe chemații în garanție Consiliul General al Municipiului București și SC
O. SA București la plata sumei de 263.092.000 lei față de pârâții B.G. și B.S.,
de vreme ce sumele de bani încasate prin vânzare de imobile, de către SC O. SA
București, se virează Primăriei Municipiului București. Deci numai aceasta din
urmă putea fi obligată la plata sumei menționată față de pârâți.
B.G. și B.S., critică decizia
atacată ca fiind netemeinică și nelegală invocând prevederile art. 304 pct. 5,
6, 7, 10 C. proc. civ. deoarece:
Acțiunea în revendicarea imobilului
în litigiu este inadmisibilă cu privire la subsemnații, deoarece nu suntem
părți în această acțiune, ci suntem pârâți doar în cererea privitoare la
constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 510 din 17
decembrie 1996;
Reținerea de către instanța de apel
a faptului că imobilul în litigiu a trecut fără titlu în proprietatea statului
și cea referitoare la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare,
este nemotivată;
Instanța de apel a ignorat apărările
noastre în sensul că am fost cumpărători de bună-credință în momentul
cumpărării imobilului în litigiu.
Consiliul General al Municipiului
București, critică decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală invocând
prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece:
În mod greșit instanța de apel a
respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului General al
Municipiului București, în cadrul cererii de chemare în garanție, întrucât
sumele de bani obținute din vânzarea de imobile către foștii chiriași, în
condițiile Legii 112/1995, se constituie la dispoziția Ministerului Finanțelor
Publice. Deci, aceasta din urmă are calitate procesuală pasivă.
Recursurile nu sunt fondate.
Obiectul litigiului dintre
reclamanta D.C.V. pe de o parte, pârâții: B.G., B.S., SC O. SA București și
Consiliul General al Municipiului București prin Municipiul București,
reprezentat de Primarul General, pe de altă parte, îl constituie, imobilul
situat în municipiul București.
Reclamanta a făcut dovada calității
de proprietar cu privire la imobilul în litigiu, acte doveditoare dosar nr.
8030/1999 al Judecătoriei sector 6 București, precum și faptul că imobilul
respectiv i-a fost preluat în mod abuziv de Statul Român în baza Decretului nr.
223/1974, adresa nr. 694 din 4 aprilie 2000 eliberată de SC O. SA București din
dosarul mai sus menționat.
Instanța de apel în mod judicios a
statuat faptul că titlul statului nu este valabil, decizia administrativă nr.
1853 din 24 decembrie 1985, dosar nr. 8030/1999, emisă în baza Decretului nr.
223/1974 nu a fost comunicată reclamantei și este în contradicție cu
prevederile art. 36 din Constituția din 1965, cu art. 480 și art. 481 C. civ.,
precum și cu tratatele și convențiile internaționale la care România era parte.
Mai mult, contractul de
vânzare-cumpărare nr. 285/510/17 decembrie 1996, în baza căruia pârâții B.G. și
B.S. au cumpărat imobilul în litigiu a fost încheiat cu încălcarea prevederilor
art. 9 și art. 14 din Legea nr. 112/1995, deoarece reclamanta deși a depus
cerere de restituire în natură a imobilului: nr. 263 și 349 din 22 august 1996,
dosar apel, totuși Primăria Municipiului București prin mandatar SC O. SA București,
a vândut imobilul respectiv pârâților, la data de 17 decembrie 1996.
De asemenea, au fost încălcate și
prevederile art. 13 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr.
112/1995, publicate în M. Of. nr. 16 din 23 ianuarie 1996 și republicate în M.
Of. nr. 27 din 18 februarie 1997, atunci când s-a întocmit contractul de
vânzare-cumpărare nr. 285/510/1996.
Instanța de apel corect a rezolvat
problema chemaților în garanție Consiliul General al Municipiului București
prin Municipiul București reprezentat de Primarul General și SC O. SA București,
deoarece cei doi chemați în garanție fiind vânzători ai imobilului în litigiu,
în contractul de vânzare-cumpărare mai sus menționat, au fost obligați la
despăgubiri și față de B.G. și B.S.
Acțiunea în revendicarea imobilului
în litigiu formulată de reclamantă este admisibilă deoarece reclamanta a făcut
atât dovada calității de proprietar cu privire la imobilul revendicat cât și
dovada deținerii nelegale a imobilului de către pârâții B.G. și B.S. Deținerea
nelegală a imobilului de către pârâți constă în aceea că actul de
vânzare-cumpărare nr. 285/1996 a fost întocmit cu încălcarea prevederilor Legii
nr. 112/1995.
Acțiunea introductivă de revendicare
formulată de reclamantă a fost completată la data de 21 octombrie 1999, dosar
nr. 8030/1999 atașat la dosarul cauzei, în sensul că au fost introduși în cauză
pârâții B.G. și B.S. și de asemenea s-a solicitat constatarea nulității
absolute a contractului de vânzare nr. 510 din 17 decembrie 1996. În atare,
situație pârâții au calitatea de părți ai acțiunii introductive așa cum a fost
ea completată.
Instanța de apel a făcut o motivare
amplă a deciziei criticată, ocazie cu care a evidențiat atât starea de fapt cât
și temeiurile de drept pe baza cărora și-a fundamentat considerentele deciziei
respective.
De vreme ce contractul de
vânzare-cumpărare nr. 510/1996 a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art.
9 și art. 14 din Legea nr. 112/1995, iar pârâții-cumpărători ai imobilului în
litigiu cu minime diligențe și-ar fi dat seama că statul în calitate de
vânzător nu este titularul dreptului de proprietate al imobilului respectiv, în
cauză problema bunei credințe a pârâților-cumpărători nu poate fi pusă în
discuție.
Primăria Municipiului București prin
mandatarul său SC O. SA, figurează în contractul de vânzare-cumpărare nr.
510/1996 în calitate de vânzătoare. În atare situație, instanța de apel în mod
corect a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului
General al Municipiului București prin Primăria Municipiului București, în
cadrul cererii de chemare în garanție, statuând că acesta și SC O. SA au
obligația să plătească despăgubiri pârâților B.G. și B.S., ca urmare a
constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 510/1996.
Pentru toate aceste considerente,
Înalta Curte reține că, motivele de recurs invocate nu se circumscriu
temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 9, 10 C. proc. civ. și
în consecință urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate
împotriva deciziei civile nr. 548 din 14 noiembrie 2001 a Curții de Apel
București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile pârâților Consiliul
General al Municipiului București, B.G. și B.S.A., precum și recursul chematei
în garanție SC O. SA București, împotriva deciziei civile nr. 548 din 14
noiembrie 2001 a Curții de Apel București, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 28 septembrie astăzi 2004.