ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3196/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

N.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. suspendarea Ordinului nr.

1472/2009 emis de către Președintele A.N.A.F.

î

n motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că prin decizia nr. 35 din 05 martie 2007, reclamantul a fost destituit

din funcția șef birou conformitate fiscală. Actul a fost anulat prin Decizia

civilă nr. 862 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Alba - Iulia, dispunându-se

reîncadrarea sa în funcția deținută anterior. Tot irevocabil s-a constatat că

începând cu data de 24 septembrie 2007 a fost numit în funcția publică de

conducere de șef administrație adjunct al A.F.P.M. Giurgiu.

Reclamantul susține că Decizia nr. 1113

din 27 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe care pârâta

dorește să o pună în aplicare prin Ordinul nr. 1472/2009 dispune doar asupra concursului

și oricum în materie civilă se aplică principiul disponibilității. Se dorește

pe această cale anularea Ordinului nr. 1393/2007 prin care a fost numit în

funcția de șef administrație adjunct, ordin care în prezent este lipsit de

efecte juridice întrucât funcția respectivă a fost desființată.

Pârâta a formulat întâmpinare prin

care invocă lipsa de obiect a acțiunii, excepție care a fost respinsă în

ședința publică din 17 noiembrie 2009.

Prin sentința civilă nr. 3920 din 17

noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul

N.G.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că pentru suspendarea unui act administrativ trebuie

îndeplinite două condiții, respectiv, existența unui caz bine justificat și

necesitatea  prevenirii unei pagube iminente.

Cu privire la legalitatea ordinului s-a

constatat că acesta se întemeiază

pe

Decizia nr. 1113 din 27 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus anularea concursului organizat la 11 - 12 septembrie

2007 în ceea ce privește funcția publică de șef administrație adjunct,

activitatea de inspecție fiscală la A.F.P.J. Giurgiu.

S-a reținut că prin ordinul atacat

reclamantul nu poate fi prejudiciat în mod direct în măsura în care acest ordin

se referă la anularea unui alt ordin care oricum a încetat să existe devenind

caduc.

Instanța de fond a mai apreciat că speculațiile

reclamantului privind actele ulterioare ce se vor emite de către autoritatea

publică pârâtă nu pot duce la concluzia îndeplinirii condiției privind paguba

iminentă întrucât nu există o certitudine că astfel de acte ulterioare vor fi

într-adevăr emise de către intimată.

Împotriva acestei sentințe,

reclamantul N.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin cererea de recurs recurentul - reclamant

aduce, în esență, critici sentinței recurate în sensul că în mod greșit

instanța de fond nu a reținut ca fiind îndeplinită condiția referitoare la

„cazul bine justificat” întrucât se impunea cercetarea legalității și

temeiniciei Ordinului nr. 1472/2009 prin prisma Legii nr. 188/1999, cu

modificările și completările ulterioare.

Se susține că în raport de Ordinul nr.

375/2009 al Președintelui A.N.A.F., funcția publică de conducere, șef

administrație adjunct, în care a fost numit prin Ordinul nr. 1393/2007 a fost

desființată ca efect al reorganizării activității, astfel că acest ordin a

rămas fără obiect, fapt care duce la lipsirea de efecte a Ordinului nr. 1472/2009.

De asemenea, se arată că aplicarea

Ordinului nr. 1472/2009 ar crea o situație absurdă și ar însemna repunerea în

situația anterioară, respectiv în funcția deținută anterior promovării

concursului, respectiv într-o funcție care nu mai există. Prin punerea în

executare a Ordinului nr. 1472/2009, în condițiile în care este ab initio nul,

lipsit de obiect, s-ar ajunge la numirea sa într-o altă funcție decât cea

prevăzută în statul de funcții, fiind necesară în acest sens o modificare a

organigramei, fapt care va determina disfuncționalități pârâtei.

De asemenea, executarea ordinului

menționat i-ar crea o pagubă iminentă constând în diminuarea substanțială a

veniturilor, întreruperea vechimii în funcții de conducere precum și prin restituirea

sumelor încasate reprezentând diferența dintre funcția actuală și cea deținută

anterior conform Ordinului nr. 1393/2007 precum și un prejudiciu de natură

morală prin reactivarea traumelor suferite în ciclul procesual în fața

instanțelor din județul Alba.

Se menționează și faptul că

împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza căreia a fost

emis ordinul a cărei suspendare se solicită a formulat contestație în anulare.

A.N.A.F. a formulat concluzii scrise

prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în

esență, faptul că motivele de recurs invocate de recurent sunt aceleași ca și

cele menționate în cererea introductivă și nu sunt de natură să ducă la

modificarea sau casarea sentinței pronunțate de prima instanță.

Se arată că, în speță, în mod corect

s-a statuat în raport de dovezile administrate de recurentul - reclamant că nu

sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, pentru a se putea dispune

suspendarea executării actului administrativ menționat, cu atât mai mult cu cât

acesta este emis ca o consecință a anulării concursului organizat la 11 - 12

septembrie 2007 în ceea ce privește funcția publică de șef administrație

adjunct, activitatea de inspecție fiscală a A.F.P. a județului Giurgiu, prin

Decizia nr. 1113 din 27 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se menționează și faptul că în

prezent recurentul - reclamant este numit în funcția de conducere de șef biroul

control financiar, activitatea de inspecție fiscală în cadrul D.G.F.P. a

județului Giurgiu, cu asigurarea dreptului la muncă și la salariu.

Deși recurentul - reclamant nu a

precizat în concret care este temeiul legal al recursului, instanța de recurs

apreciază că pot fi subsumate criticile formulate motivului de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care

există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și din

perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.,

apreciază că acesta este nefondat.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a

emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să

ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, pentru a admite o cerere de

suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală,

executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze

îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1)

menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură

excepțională.

Îndeplinirea condițiilor cazului

bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii

judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza

circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere

indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă

verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Cazul bine justificat este definit

de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare

legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă

asupra legalității actului administrativ.

În speță, motivele invocate de

recurentul - reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne

prezumția de legalitate a actului administrativ.

În mod corect instanța de fond a

apreciat că nu este îndeplinită condiția „cazului bine justificat”.

Din înscrisurile depuse la dosar

rezultă că recurentul - reclamant, urmare a declarării ca „admis” la concursul

susținut la 11 - 12 septembrie 2007 a fost numit în funcția publică de

conducere de șef administrație adjunct, activitatea de inspecție fiscală la A.F.P.M.

Giurgiu din cadrul D.G.F.P. a județului Giurgiu, prin Ordinul nr. 1393 din 24

septembrie 2007.

Ulterior, prin Decizia nr. 1113/2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a fost anulat concursul organizat la 11 - 12 septembrie 2007 în ceea ce

privește funcția în care a fost numit recurentul - reclamant prin Ordinul nr. 1393/2007.

Analizându-se cuprinsul Ordinului nr.

1472/2009 a cărui suspendare se solicită se constată că acesta a fost emis ca

urmare a unei hotărâri judecătorești irevocabilă, respectiv a Deciziei nr. 1113/2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, întrucât anularea actelor subsecvente concursului anulat prin această

decizie apare ca o consecință firească.

În această situație nu se poate pune

în discuție legalitatea ordinului menționat, astfel că, în mod corect s-a

reținut că nu este îndeplinită condiția impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, referitoare la „cazul bine

justificat”, astfel cum această noțiune este definită de art. 2 alin (1) lit. t)

din legea menționată.

Cât privește criticile referitoare

la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Înalta Curte constată, de asemenea,

că acestea sunt nefondate, argumentele reținute în considerentele sentinței

atacate cu privire la aceste aspecte fiind corecte.

Recurentul - reclamant nu a

administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în

sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior

în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie

caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ,

conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei

instituții juridice.

Mai mult, prin Ordinul nr. 694/2009

recurentul - reclamant a fost numit șef administrație adjunct, activitatea de

inspecție fiscală la D.G.F.P.J. Giurgiu, astfel că nu pot fi reținute

susținerile acestuia referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente și

la imposibilitatea asigurării unui loc de muncă în condițiile anulării

concursului prin decizia menționată.

În concluzie, în raport de cele

reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu sunt

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de

suspendare a actului administrativ în cauză, astfel că nu poate fi reținută

situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Având în vedere toate considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.G.,

împotriva sentinței civile nr. 3920 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2010.