ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3196/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul N.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. suspendarea Ordinului nr. 1472/2009 emis de către Președintele A.N.A.F. î n motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin decizia nr. 35 din 05 martie 2007, reclamantul a fost destituit din funcția șef birou conformitate fiscală. Actul a fost anulat prin Decizia civilă nr. 862 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Alba - Iulia, dispunându-se reîncadrarea sa în funcția deținută anterior. Tot irevocabil s-a constatat că începând cu data de 24 septembrie 2007 a fost numit în funcția publică de conducere de șef administrație adjunct al A.F.P.M.

Giurgiu. Reclamantul susține că Decizia nr. 1113 din 27 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe care pârâta dorește să o pună în aplicare prin Ordinul nr. 1472/2009 dispune doar asupra concursului și oricum în materie civilă se aplică principiul disponibilității. Se dorește pe această cale anularea Ordinului nr. 1393/2007 prin care a fost numit în funcția de șef administrație adjunct, ordin care în prezent este lipsit de efecte juridice întrucât funcția respectivă a fost desființată. Pârâta a formulat întâmpinare prin care invocă lipsa de obiect a acțiunii, excepție care a fost respinsă în ședința publică din 17 noiembrie 2009. Prin sentința civilă nr. 3920 din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul N.G.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pentru suspendarea unui act administrativ trebuie îndeplinite două condiții, respectiv, existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Cu privire la legalitatea ordinului s-a constatat că acesta se întemeiază pe Decizia nr. 1113 din 27 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus anularea concursului organizat la 11 - 12 septembrie 2007 în ceea ce privește funcția publică de șef administrație adjunct, activitatea de inspecție fiscală la A.F.P.J. Giurgiu. S-a reținut că prin ordinul atacat reclamantul nu poate fi prejudiciat în mod direct în măsura în care acest ordin se referă la anularea unui alt ordin care oricum a încetat să existe devenind caduc.

Instanța de fond a mai apreciat că speculațiile reclamantului privind actele ulterioare ce se vor emite de către autoritatea publică pârâtă nu pot duce la concluzia îndeplinirii condiției privind paguba iminentă întrucât nu există o certitudine că astfel de acte ulterioare vor fi într-adevăr emise de către intimată. Împotriva acestei sentințe, reclamantul N.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin cererea de recurs recurentul - reclamant aduce, în esență, critici sentinței recurate în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut ca fiind îndeplinită condiția referitoare la „cazul bine justificat” întrucât se impunea cercetarea legalității și temeiniciei Ordinului nr. 1472/2009 prin prisma Legii nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare.

Se susține că în raport de Ordinul nr. 375/2009 al Președintelui A.N.A.F., funcția publică de conducere, șef administrație adjunct, în care a fost numit prin Ordinul nr. 1393/2007 a fost desființată ca efect al reorganizării activității, astfel că acest ordin a rămas fără obiect, fapt care duce la lipsirea de efecte a Ordinului nr. 1472/2009. De asemenea, se arată că aplicarea Ordinului nr. 1472/2009 ar crea o situație absurdă și ar însemna repunerea în situația anterioară, respectiv în funcția deținută anterior promovării concursului, respectiv într-o funcție care nu mai există. Prin punerea în executare a Ordinului nr. 1472/2009, în condițiile în care este ab initio nul, lipsit de obiect, s-ar ajunge la numirea sa într-o altă funcție decât cea prevăzută în statul de funcții, fiind necesară în acest sens o modificare a organigramei, fapt care va determina disfuncționalități pârâtei.

De asemenea, executarea ordinului menționat i-ar crea o pagubă iminentă constând în diminuarea substanțială a veniturilor, întreruperea vechimii în funcții de conducere precum și prin restituirea sumelor încasate reprezentând diferența dintre funcția actuală și cea deținută anterior conform Ordinului nr. 1393/2007 precum și un prejudiciu de natură morală prin reactivarea traumelor suferite în ciclul procesual în fața instanțelor din județul Alba. Se menționează și faptul că împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza căreia a fost emis ordinul a cărei suspendare se solicită a formulat contestație în anulare. A.N.A.F. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în esență, faptul că motivele de recurs invocate de recurent sunt aceleași ca și cele menționate în cererea introductivă și nu sunt de natură să ducă la modificarea sau casarea sentinței pronunțate de prima instanță.

Se arată că, în speță, în mod corect s-a statuat în raport de dovezile administrate de recurentul - reclamant că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ menționat, cu atât mai mult cu cât acesta este emis ca o consecință a anulării concursului organizat la 11 - 12 septembrie 2007 în ceea ce privește funcția publică de șef administrație adjunct, activitatea de inspecție fiscală a A.F.P. a județului Giurgiu, prin Decizia nr. 1113 din 27 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Se menționează și faptul că în prezent recurentul - reclamant este numit în funcția de conducere de șef biroul control financiar, activitatea de inspecție fiscală în cadrul D.G.F.P.

a județului Giurgiu, cu asigurarea dreptului la muncă și la salariu. Deși recurentul - reclamant nu a precizat în concret care este temeiul legal al recursului, instanța de recurs apreciază că pot fi subsumate criticile formulate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1) menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională. Îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. În speță, motivele invocate de recurentul - reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ. În mod corect instanța de fond a apreciat că nu este îndeplinită condiția „cazului bine justificat”. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că recurentul - reclamant, urmare a declarării ca „admis” la concursul susținut la 11 - 12 septembrie 2007 a fost numit în funcția publică de conducere de șef administrație adjunct, activitatea de inspecție fiscală la A.F.P.M.

Giurgiu din cadrul D.G.F.P. a județului Giurgiu, prin Ordinul nr. 1393 din 24 septembrie 2007. Ulterior, prin Decizia nr. 1113/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost anulat concursul organizat la 11 - 12 septembrie 2007 în ceea ce privește funcția în care a fost numit recurentul - reclamant prin Ordinul nr. 1393/2007. Analizându-se cuprinsul Ordinului nr. 1472/2009 a cărui suspendare se solicită se constată că acesta a fost emis ca urmare a unei hotărâri judecătorești irevocabilă, respectiv a Deciziei nr. 1113/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, întrucât anularea actelor subsecvente concursului anulat prin această decizie apare ca o consecință firească.

În această situație nu se poate pune în discuție legalitatea ordinului menționat, astfel că, în mod corect s-a reținut că nu este îndeplinită condiția impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la „cazul bine justificat”, astfel cum această noțiune este definită de art. 2 alin (1) lit. t) din legea menționată. Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Înalta Curte constată, de asemenea, că acestea sunt nefondate, argumentele reținute în considerentele sentinței atacate cu privire la aceste aspecte fiind corecte.

Recurentul - reclamant nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice. Mai mult, prin Ordinul nr. 694/2009 recurentul - reclamant a fost numit șef administrație adjunct, activitatea de inspecție fiscală la D.G.F.P.J. Giurgiu, astfel că nu pot fi reținute susținerile acestuia referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente și la imposibilitatea asigurării unui loc de muncă în condițiile anulării concursului prin decizia menționată.

În concluzie, în raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare a actului administrativ în cauză, astfel că nu poate fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.G., împotriva sentinței civile nr. 3920 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2010.