ÎCCJ, Decizia nr. 62/2020

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2019, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtului A. - judecător în cadrul Tribunalului Cluj pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Prin Hotărârea nr. 15J din 7 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară și, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, a aplicat domnului judecător A. sancțiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 5% pe o perioadă de 2 luni" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din aceeași lege.

Domnul A. își desfășoară activitatea de judecător în cadrul Tribunalului Cluj, secția penală, fiind cunoscut în spațiul public ca urmare a pozițiilor exprimate în ceea ce privește justiția, pagina sa de x fiind urmărită de mass-media.

La 10.01.2019, B. a publicat în mediul online articolul "A.: Ce ar fi dacă într-o zi am vedea armata pe stradă păzind ... democrația?!", în cuprinsul căruia se redă postarea domnului judecător de pe pagina sa de x din 09.01.2019.

În cuprinsul acestei postări domnul judecător s-a exprimat astfel:

Postarea din 09.01.2019 a judecătorului A. fost preluată și în alte publicații on-line, respectiv: (i) www.x.ro în cadrul articolului "A. a răbufnit după atacurile la adresa DGPI, SPJ, SPP, Poliției, DNA: nu par întâmplătoare după declararea sus și tare a abuzurilor", publicat la 11.01.2019, autorul articolului comentând că judecătorul critică în termeni duri atacurile actualei puteri la adresa instituțiilor menționate; (ii) www.x.ro în cadrul articolului "Să-1 oprească cineva pe A.", în care se menționează printre altele că judecătorul, instigator al protestelor magistraților de anul trecut din vară, are de gând să scoată armata în stradă "pentru a apăra democrația", publicat Ia 10.01.2019.

Făcându-se trimitere și la sesizarea Inspecției Judiciare postarea menționată a fost preluată și de următoarele site-uri: (i) www.x.ro în cadrul articolului "Incredibil! A. îndeamnă armata să iasă în stradă! Inspecția Judiciară s-a autosesizat" publicat Ia 10.01.2019, titlul articolului fiind preluat și pe www.x.ro la aceeași dată; (ii) www.x.ro în cadrul articolului "Judecătorul A.: Ce ar fi dacă într-o zi am vedea armata păzind democrația? Nu v-ar surprinde să realizați că ar fi constituțional?/Reacția Inspecției Judiciare", reținându-se că acesta a scris pe pagina sa de x că armata ar putea să iasă în stradă pentru a păzi democrația, publicat la 10.01.2019; (iii) www.x.ro în cadrul articolului "Judecătorul A. sugerează că armata trebuie să iasă în stradă pentru a apăra democrația. Inspecția Judiciară s-a autosesizat", publicat la 10.01.2019; (iv) www.x.ro în cadrul articolului "Inspecția Judiciară s-a autosesizat după o postare de-a judecătorului A." (v) www.x.ro în cadrul articolului "Inspecția Judiciară s-a autosesizat după o postare pe x a judecătorului A.", articol care cuprinde și comentariul că judecătorul A. a avut în mod constant poziții critice față de măsurile guvernării de modificare a legilor justiției, a măsurilor care ating independența procurorilor, atrăgând atenția că sunt încălcate constant cerințele formulate de organismele europene, precum Comisia de la Veneția sau Comisia Europeană; (vi) www.x.ro în cadrul articolului "Inspecția Judiciară s-a autosesizat după o postare controversată a lui A., pe pagina de x", publicat la 10.01.2019; (vii) www.x.ro în cadrul articolului "Inspecția Judiciară s-a autosesizat după ce a văzut ce a scris judecătorul A. pe x", publicat la 10.01.2019, cu referire la faptul că postarea judecătorului sugera că Armata ar putea ieși în stradă pentru "a păzi democrația" (viii) www.x.ro în cadrul articolului "Judecătorul A., cercetat de Inspecția Judiciară", publicat la 10.01.2019.

La 10.01.2019, domnul judecător a distribuit pe pagina sa de x articolul publicat pe site-ul www.x.com intitulat "Semnalul de alarmă al unui procuror: E un risc enorm să trăiești în România în momentul de față. S-a trecut linia roșie în justiție!", care cuprinde interviul acordat de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, în cadrul căruia este exprimată poziția magistratului respectiv față de starea din justiție în contextul înregistrărilor de la DNA Oradea apărute în spațiul public.

Distribuirea acestui articol pe pagina de x a judecătorului A. a fost însoțită de comentariul acestuia "Iată, acesta procuror cu sânge în instalație: vorbește deschis despre infractori periculoși în libertate, despre ideile proaste ale guvernaților în modificarea legilor justiției, despre linșajele împotriva magistraților" și a generat, de asemenea, discuții din partea vizitatorilor paginii asupra problemelor din/și legate de justiție.

Potrivit art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu".

Pentru existența acestei abateri disciplinare, sub aspectul laturii obiective, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe o manifestare/manifestări ale magistratului de natură a aduce atingere onoarei, probității profesionale ori prestigiului justiției, acestea să fie săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu, să fi avut loc în public sau să fi ajuns la cunoștința publicului, astfel încât, legătura de cauzalitate între aceste manifestări și urmarea produsă să fie neîndoielnică. Obiectul abaterii disciplinare îl constituie faptele care aduc atingere onoarei, probității profesionale ori prestigiului justiției.

Natura specifică a funcției de judecător și nevoia de a păstra demnitatea acesteia impune ca judecătorul să se comporte în așa fel încât să se asigure că în ochii unui observator rezonabil conduita sa este ireproșabilă nu numai în exercitarea funcției, ci și în societate, în așa fel încât publicul să aibă încredere în integritatea corpului judiciar.

Art. 90 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor prevede că magistrații "sunt datori să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie și în societate". Codul deontologic reia aceste obligații impuse magistraților și le transpune în norme de etică profesională în cuprinsul art. 17. Obligația de integritate este prevăzută și la pct. 1.2 din Principiile de bază ale independenței justiției (Principiile O.N.U.), art. 3 din Statutul Universal al Judecătorilor, Principiul V pct. 2 din Recomandarea R (94) 12 a Consiliului Europei. Din interpretarea logică și teleologică a textelor normative enunțate anterior, rezultă că modelarea statutului disciplinar al magistraților, integrat statutului profesional al acestora, implică și extinderea obligației de a avea o comportare corectă, demnă și rezervată, de natură a menține neștirbit prestigiul justiției.

Pentru a se constata existența laturii obiective a acestei abateri disciplinare, trebuie să se poată reține că pârâtul judecător, în exercitarea funcției sau în afara exercitării acesteia, a încălcat standardele de conduită universal acceptate de comunitatea în care trăiește, s-a implicat în activități care prejudiciază reputația instanțelor judecătorești sau a sistemului judiciar în ansamblul său ori, prin conduita sa, a adus atingere valorilor sociale și morale unanim acceptate. De asemenea, se impun a fi analizate dispozițiile legale care reglementează dreptul la liberă exprimare, dar și aspectele referitoare la obligația de rezervă ce incumbă judecătorilor.

În ceea ce privește libertatea de exprimare, în raport cu dispozițiile art. 30 alin. (1) și (6) din Constituție și limitările impuse de art. 10 alin. (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ("Convenția"), în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Morissens contra Belgia, Wille contra Liechtenstein, Ozpinar împotriva Turciei, Baka contra Ungariei) autoritățile naționale trebuie să asigure un just echilibru între nevoia de a proteja dreptul la libera exprimare (inclusiv al magistraților), pe de o parte, și nevoia de a proteja autoritatea puterii judecătorești și drepturile altor persoane, pe de altă parte. Magistrații trebuie să-și exprime opiniile într-o manieră prudentă, măsurat, deoarece obligația de imparțialitate de care sunt ținuți trebuie să satisfacă exigențele serviciului public căruia îi asigură funcționalitatea. Așadar, dreptul magistratului la liberă exprimare are o limită, și anume dreptul cetățeanului la o justiție independentă, echidistantă față de politic, echilibrată și verticală. Statutul de magistrat nu îl privează pe domnul judecător A. de dreptul la liberă exprimare, însă acest drept trebuie exercitat în limitele obligației de rezervă impusă magistraților tocmai în considerarea statutului lor. În caz contrar, s-ar încălca echilibrul just între dreptul fundamental al individului la respectarea libertății de exprimare, pe de o parte, și interesul legitim al unui stat democratic de a veghea ca funcția publică să se conformeze scopurilor enunțate în art. 10 paragraful 2 din Convenție. Obligația de rezervă a magistraților presupune, prin însăși natura sa, moderație și reținere în ceea ce privește prezentarea opiniilor de către magistrat. Cu toate acestea, această obligație devine subsidiară doar atunci când democrația este în pericol.

În cauza dată, domnul judecător avea dreptul să își prezinte propria părere în legătură cu evenimente care puteau influența sistemul judiciar. Cu toate acestea, maniera concretă în care au fost făcute unele afirmații a fost de natură a rupe acel "just echilibru" de care s-a făcut vorbire mai sus, cu atât mai mult cu cât niciun element nu tinde să arate că, în împrejurările date, acest mod de exprimare constituia pentru domnul judecător unica modalitate de a pune în valoare informațiile pe care înțelegea să le prezinte.

Conduita acestuia, materializată în expunerea, în spațiul public virtual, prin publicarea pe rețeaua de socializare x a unei postări în cuprinsul căreia s-a exprimat de o manieră neprincipială, inadecvată statutului deținut și care a fost de natură a pune la îndoială credibilitatea unor instituții ale statului, sugerând că acestea ar fi controlate politic și prezentând ca și "soluție" pentru garantarea democrației constituționale posibilitatea ca armata "să iasă în stradă", contravine obligației de rezervă impusă magistraților în exercitarea libertății de exprimare.

De asemenea, comentariul domnului judecător A. postat pe aceeași rețea de socializare cu referire la un articol publicat pe site-ul ziare.com dovedește faptul că acesta folosește un limbaj ce depășește cu mult limitele decenței și cu atât mai mult limitele impuse de statutul deținut. Astfel, limbajul unui judecător trebuie să fie caracterizat de sobrietate, elitism și deschidere spre un dialog decent și echilibrat, care să nu creeze sub nicio formă un prejudiciu de imagine sistemului judiciar. Or, folosirea unor expresii de genul "iată, acesta procuror cu sânge în instalație" nu poate caracteriza conduita unui magistrat, în condițiile în care obligațiile impuse acestuia trebuie să satisfacă exigențele serviciului public căruia îi asigură funcționalitatea.

Deși exprimarea unor critici în sine este permisă tocmai în considerarea libertății de exprimare și cu expunerea unor argumente rezonabile, bazate pe aspecte concrete, factuale, totuși, în cauza de față, a fost depășită cu mult și această limită. Modalitatea în care domnul judecător a înțeles să își exprime opinia a fost de natură a induce, fără dovezi, o percepție a unor "atacuri" împotriva instituțiilor statului. În acest context, invocând consecințele lipsirii de eficiență și preluării controlului politic asupra serviciilor, poliției, justiției, armatei și făcând referire și la art. 118 alin. (1) din Constituție, domnul judecător sugerează posibilitatea ca armata să iasă în stradă pentru a păzi democrația. Chiar dacă "soluția" propusă este prezentată, din punct de vedere lingvistic, sub forma unei întrebări retorice, mesajul a fost clar și ușor de înțeles pentru toți cei care au accesat pagina sa de x, așa cum rezultă din comentariile la postarea menționată. Expresiile folosite de domnul judecător în cuprinsul postării, prin semnificația dată de contextul în care au fost făcute, au susținut poziția publică clară și neechivocă exprimată de acesta relativ la aspectele prezentate public. Afirmațiile domnului judecător nu reprezintă judecăți de valoare (care nu se pretează unei demonstrații a corectitudinii lor), ci reprezintă simple alegații denigratoare, nesusținute de argumente pertinente, care pun în discuție credibilitatea instituțiilor statului. în acest context, nu se poate susține că finalitatea demersului domnului judecător a fost de a aduce în discuție aspecte de interes public și de importanță majoră pentru sistemul judiciar.

Postarea pe o rețea de socializare îndeplinește exigența juridică privind "caracterul public" întrucât, pe de o parte, această rețea este destinată accesului publicului larg și, pe de altă parte, opinia domnului judecător a fost publicată cu intenția de a fi adusă la cunoștința persoanelor care accesau pagina de x. De altfel, chiar domnul judecător, fiind ascultat în procedura cercetării disciplinare, a invocat faptul că iese în spațiul public în mod regulat din anul 2003 pe teme legate de justiție și că are cel puțin câte o postare zilnică pe contul său de x începând cu anul 2011, postări ce reprezintă opinii personale ce se bazează pe îndelungata sa experiență în justiție și administrarea justiției. A precizat că este cel mai citit judecător din sud-estul Europei din ultimii 5 ani de zile, la egalitate cu un judecător croat și unul ceh, iar toate postările sale au strict legătură cu activități publice, fiind extrem de apreciat de cei peste 50.000 de prieteni, de cititori și urmăritori ai contului său de x. Caracterul public al faptei imputate rezultă și din consecințele efective și directe ale publicării articolului menționat, în condițiile în care postarea domnului judecător a fost preluată în mass-media. Relevantă este și atitudinea domnului judecător exprimată în cuprinsul declarației date în cadrul cercetării disciplinare. Astfel, referindu-se la postarea privind armata, domnul judecător a arătat că, în contextul unor dezbateri intense în spațiul public cu privire la numirea șefului de stat major al Armatei Române, a simțit nevoia să își exprime opinia în spațiul public pentru a atrage atenția cetățenilor că subiectul este și trebuie să fie foarte important, întrucât Constituția însăși acordă armatei rolul de garant al democrației. Domnul judecător a explicat că "postarea sa nu a fost nici un avertisment, nici o invitație la încălcarea legii, ci doar o atenționare".

Apărarea pârâtului în sensul că postarea nu are legătură cu activitatea sa de judecător, ci cu preocupările sale de cetățean nu înlătură răspunderea disciplinară în condițiile în care un magistrat trebuie să dea dovadă de moderație și prudență în exprimarea propriilor opinii atât în exercitarea funcției, cât și în viața privată, tocmai pentru a nu crea o percepție publică negativă în privința imparțialității, independenței și prestigiului sistemului judiciar.

Prin modalitatea concretă în care pârâtul a înțeles să se raporteze la contextul desemnării șefului de stat major al Armatei Române și prin comentariul postat pe x cu referire la un articol ce prelua interviul unui procuror a fost încălcat echilibrul just între dreptul fundamental al individului la respectarea libertății de exprimare, pe de o parte, și interesul legitim al unui stat democratic de a veghea ca funcția publică să se conformeze scopurilor enunțate în art. 10 paragraful 2 din Convenție.

Prin urmare, instanța disciplinară a reținut că opiniile exprimate în spațiul public de pârâtul judecător, în afara exercitării atribuțiilor de serviciu, precum și maniera în care au fost prezentate evenimentele în derulare la acel moment, expresiile insidioase, neadecvate și chiar indecente folosite în cuprinsul relatării, se circumscriu manifestărilor contrare demnității funcției, fiind de natură a aduce atingere imparțialității și prestigiului justiției.

În concluzie, pârâtul judecător a încălcat obligația de rezervă impusă în considerarea statutului deținut, fapta acestuia realizând elementul material al abaterii disciplinare analizate.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut vinovăția pârâtului sub forma intenției indirecte, dovedită de faptul că a ales să se exprime în spațiul virtual, pe pagina sa de x accesibilă publicului, de o manieră neconformă statutului deținut. Prin modalitatea în care s-a manifestat, pârâtul a acceptat posibilitatea ca opinia exprimată să fie accesibilă și altor persoane, cu toate consecințele care decurg din aceasta. Chiar dacă nu a urmărit prin acțiunile sale să afecteze imaginea sistemului judiciar, totuși a acceptat posibilitatea ca acest rezultat să se producă în condițiile care pagina sa de x este urmărită de 50.000 de persoane, așa cum a declarat în cadrul cercetării disciplinare.

Urmarea produsă prin săvârșirea acestei abateri disciplinare constă în deteriorarea încrederii și a respectului opiniei publice față de funcția de magistrat, cu consecința afectării imaginii justiției, ca sistem și serviciu în apărarea ordinii de drept, în condițiile în care opiniile exprimate de domnul judecător au fost preluate în mass-media, generând ample dezbateri publice. Astfel, majoritatea titlurilor din mass-media fac referire la împrejurarea că domnul judecător A. îndeamnă armata să iasă în stradă.

La individualizarea sancțiunii, aplicată în condițiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, instanța disciplinară a luat în considerare împrejurările, gravitatea concretă, precum și consecințele faptelor săvârșite de pârâtul judecător. De asemenea, a avut în vedere că valoarea socială lezată o reprezintă relațiile sociale referitoare la realizarea activității de justiție, în sensul larg al acestei noțiuni, care presupun, pe lângă organizarea și funcționarea în limitele legii, a organelor judiciare și înfăptuirea corectă a actului de justiție, pe planul raportului juridic de muncă, aceste relații transpunându-se în obligații și îndatoriri profesionale ale judecătorilor, stabilite prin legi și regulamente. În procesul de apreciere a individualizării sancțiunii nu trebuie pierdute din vedere sau minimalizate consecințele directe, imediate, ale faptelor magistratului, astfel cum au fost reliefate de probele administrate în cauză, însă acestea urmează să fie apreciate și în raport de circumstanțele reale și personale ale pârâtului judecător. Mai mult decât atât, pentru a se realiza rolul educativ și preventiv al demersului disciplinar este nevoie ca sancțiunea aplicată să fie dozată corect în scopul realizării unei corelări juste cu fapta săvârșită.

Din probele administrate, s-a reținut că atitudinea pârâtului, concretizată într-un mesaj prin care sugerează că instituții importante ale statului sunt subordonate politic și că o soluție pentru remedierea acestei situații ar fi ca armata să iasă în stradă pentru apărarea democrației, mesaj preluat în mass-media, a fost de natură a genera suspiciuni publice din perspectiva respectării de către magistrat a obligațiilor legale ce îi revin în considerarea statutului deținut. De asemenea, folosirea unui limbaj ce excedează limitele impuse de decența ce caracterizează relațiile interumane a fost de natură a pune la îndoiala chiar probitatea profesionala și morală a domnului judecător.

În plus, instanța disciplinară a apreciat că afirmațiile pârâtului judecător trebuie examinate și din perspectiva problemei lipsei de încredere cu care se confruntă sistemul judiciar de foarte multă vreme, de natură a-i afecta grav autoritatea și aparența de imparțialitate. Or, în mod evident, un judecător cunoaște mai bine ca oricine riscurile pe care le prezintă susținerea unor afirmații cu un asemenea impact asupra prestigiului justiției și, implicit, asupra bunei desfășurări a actului de justiției, context în care este de preferat alegerea un discurs ponderat, echilibrat, în care expunerea disfuncționalităților sistemului să constea într-o prezentare obiectivă a acestora, iar nu în aprecieri neconforme deontologiei profesionale.

Raportat la segmentul de activitate pe care îl presupune înfăptuirea actului de justiție, etalonul ar trebui să fie cel al "magistratului diligent" care acționează cu grijă față de interesul public de înfăptuire a justiției și de apărare a intereselor generale ale societății, care își subordonează comportarea sa exigențelor ce decurg din îndatoririle profesionale și normele deontologice pe care trebuie să le respecte.

În aceste condiții, ținând cont de împrejurările săvârșirii faptei și consecințele acesteia, instanța disciplinară a apreciat că se justifică aplicarea unei sancțiuni care să îl atenționeze în sensul evitării pe viitor a unor manifestări similare.

Împotriva hotărârii menționate la pct. II din prezenta decizie, pârâtul A. a declarat recurs, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, solicitând desființarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii disciplinare, pentru criticile de nelegalitate și netemeinicie arătate în continuare.

În cadrul primei critici, vizând nelegalitatea hotărârii atacate, recurentul arată că a fost sancționat pentru abateri de la etica disciplinară, justificată, în motivarea hotărârii, prin referirile la Codul deontologic, la Principiile de bază ale ONU privind independența justiției și la Statutul Universal al Judecătorului. Documentele internaționale menționate instituie numai standarde minime, care trebuie luate în considerare de legiuitor în momentul în care adoptă reglementări interne, iar încălcarea prevederilor acestor documente nu atrage sancționarea disciplinară a magistratului.

Normele de conduită sunt reglementate prin Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, și constau în recomandări cu privire la etica dezirabilă a magistraților, spre deosebire de normele disciplinare, care sunt reglementate de Legea nr. 303/2004 și constau în obligații și interdicții impuse magistraților.

Astfel, un judecător poate fi sancționat disciplinar numai pentru încălcarea vreuneia dintre abaterile disciplinare expres prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004.

În forma inițială a Legii nr. 303/2004, la art. 97 lit. b) era prevăzută abaterea disciplinară constând în "nerespectarea prevederilor cuprinse în Codul deontologic al magistraților", însă, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, încălcarea Codului deontologic a fost scoasă din sfera răspunderii disciplinare, fiind, în prezent, reglementată distinct prin dispozițiile art. 64-65 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliul Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018.

Sub un prim aspect, recurentul susține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, care reglementează o abatere disciplinară de rezultat, iar nu de pericol, și care constă în manifestări prin care trebuie să se aducă atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției. Utilizarea în motivarea hotărârii atacate a expresiei "de natură să" arată că instanța disciplinară crede că s-ar fi putut produce un astfel de rezultat, nu că acesta s-a și produs, fără a fi indicată nicio probă în acest sens.

Precizează recurentul că nu contestă situația de fapt - cele două postări publicate pe contul de x - ci faptul că nu există nicio probă din care să rezulte urmarea cerută de lege pentru ca fapta să constituie abatere disciplinară.

Este criticat faptul că instanța disciplinară a reținut numai aprecieri subiective cu privire la conduita așteptată, fără a exista reguli clare cu privire la ceea ce are voie și ceea ce nu are voie să posteze un magistrat pe x, iar Consiliul Superior al Magistraturii este în plin proces de desfășurare a unei activități de elaborare a unui astfel de ghid, care cuprinde recomandări ce țin de sfera eticii, iar nu de regimul disciplinar.

Deși, în motivarea hotărârii atacate, se face referire la "expresii insidioase, neadecvate și chiar indecente" și la depășirea limitelor decenței ce caracterizează relațiile interumane, reținându-se că faptele analizate au fost de natură să pună la îndoială probitatea profesională și morală a magistratului, instanța disciplinară nu a indicat care sunt cuvintele sau expresiile deranjante și la care dintre cele două postări se referă, situație în raport de care recurentul susține că se află în imposibilitatea de a formula apărări.

Cu privire la postarea privind armata, nu a fost administrată nicio probă care să ateste aspectele reținute în hotărârea atacată cu privire urmarea produsă prin postarea publicată pe x, constând în deteriorarea încrederii și respectului opiniei publice față de funcția de magistrat cu consecința afectării imaginii justiției, ca sistem și serviciu, în apărarea ordinii de drept.

În mod greșit s-a reținut că au existat ample dezbateri publice referitoare la postarea privind armata, întrucât numai niște ziare online, care au o obișnuință în a denigra sistemul judiciar, au răstălmăcit cele afirmate în cuprinsul postării. Chiar în condițiile în care se dezbătea public modul de desemnare a Șefului de Stat Major, recurentul arată că a justificat interesul opiniei publice prin necesitatea de a menține armata în afara influențelor politice, atrăgând atenția că o conducere nepotrivită ar putea oricând scoate armata în stradă pentru menținerea democrației constituționale, în raport cu dispozițiile art. 118 alin. (1) din Constituție. Susține recurentul că postarea sa a fost interpretată cu rea-credință de unele ziare, nefiind vina sa, iar postarea sa vine în contextul activității de educație juridică pe care o desfășoară de ani buni în mod public, în cadrul unor evenimente socio-politico-juridice, în care explică populației principalele norme legale aplicabile, utilizând ca mijloc interviurile oferite presei sau postările pe contul personal de x.

O altă critică vizează faptul că instanța disciplinară nu a indicat în concret cum postarea sa pe x referitoare la numirea unui oficial în conducerea armatei sau cum indicarea unei dispoziții constituționale a dus la deteriorarea încrederii în justiție, întrucât nu există niciun martor, nicio postare și niciun sondaj de opinie în acest sens și, din contră, martorii audiați în cursul cercetării disciplinare au arătat că în urma afirmațiilor nu s-a produs niciun fel de afectare a imaginii sale ca judecător, a activității tribunalului sau a altor instanțe.

De altfel, susține recurentul, este greu de făcut vreo legătură între o postare referitoare la armata țării și activitatea judiciară, iar libertatea de exprimare de care se bucură, similar oricărui cetățean, îi permite să se implice în astfel de dezbateri publice. Mai susține recurentul că obligația de rezervă îi impune să nu comenteze cazuri aflate în desfășurare sau să susțină partide ori politicieni, nicidecum să se implice în viața comunității, activitate pe care o desfășoară de altfel din anul 2003, când a acordat primul interviu în presă.

Cu privire la urmarea generată de postarea cu trimitere la interviul procurorului, se susține că nu sunt referiri exprese în motivarea hotărârii. Afirmă recurentul că și-a exprimat în mod public acordul și admirația față de ieșirile publice ale unui coleg care apără imaginea justiției și militează pentru separarea politicului de justiție, fiind de notorietate că perioada în care a fost dat interviul a fost una în care magistrații au protestat timp de mai multe luni față de afectarea independenței justiției prin acțiuni parlamentare sau guvernamentale.

Se afirmă că este inacceptabil ca procurorul care a dat interviul în care menționează atacul politicului împotriva justiției să nu fie sancționat, în schimb să fie sancționat cel care indică prietenilor și urmăritorilor săi de pe x să citească acel interviu.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii disciplinare aplicate, recurentul susține că este nejustificată, pentru argumentele arătate în continuare.

A fost numit în magistratură la 1 decembrie 1998, a îndeplinit, pe rând, mai multe funcții în cadrul sistemului judiciar: judecător la Judecătoria Vatra-Dornei, judecător la Judecătoria Cluj-Napoca, judecător la Tribunalul Cluj, consilier al ministrului justiției, vicepreședinte al Judecătoriei Oradea, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, membru în colegiul de conducere al Tribunalului Cluj. În cursul carierei sale, nu i s-a aplicat în mod definitiv vreo sancțiune disciplinară și nu s-a constatat definitiv vreo încălcare a Codului deontologic. A fost evaluat cu calificativul "foarte bine" la toate evaluările și, atât înainte, cât și ulterior pronunțării hotărârii atacate, a primit premii și aprecieri care dovedesc buna reputație de care se bucură în societate și în rândul colegilor.

Instanța disciplinară nu a respectat principiul proporționalității și gradualității aplicării sancțiunilor disciplinare, întrucât nu a expus motivele pentru care nu a aplicat cea mai ușoară dintre sancțiunile prevăzute de lege.

Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul, în raport cu circumstanțele cauzei și probatoriul administrat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Este adevărat că art. 97 lit. b) din Legea nr. 303/2004, în forma anterioară modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, reglementa abaterea disciplinară constând în "nerespectarea prevederilor cuprinse în Codul deontologic al magistraților".

Prin art. I pct. 102 din Titlul XVII - "Modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraților" din Legea nr. 247/2005, a fost abrogat art. 97 lit. b) din Legea nr. 303/2004.

Art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, a fost modificat prin Legea nr. 24/2012, reglementând abaterea disciplinară în forma analizată în prezenta cauză, în sensul următor: "Constituie abateri disciplinare: a) manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu".

În motivarea hotărârii atacate, instanța disciplinară a reținut că obligația de rezervă impusă magistraților prin art. 90 alin. (1) din Legea 303/2004 ["Judecătorii și procurorii sunt datori să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie și în societate"] este reluată, subsecvent, în cuprinsul art. 17 din Codul deontologic ["Judecătorii și procurorii sunt datori să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcție și în societate"].

În privința noțiunii de "deontologie profesională", în hotărârea atacată s-au reținut, în cadrul unei prime referiri, considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ozpinar împotriva Turciei, în sensul că "îndatoririle de ordin deontologic ale unui magistrat pot influența viața privată în cazul în care magistratul, prin comportament - chiar în viața privată - aduce atingere imaginii sau reputației instituției judiciare", iar, în cadrul unei referiri ulterioare, s-a reținut că afirmațiile judecătorului cu impact asupra prestigiului justiției nu trebuie să constea în "aprecieri neconforme deontologiei profesionale".

Astfel, în ansamblul considerentelor hotărârii atacate, este de remarcat că, în raport cu situația de fapt, instanța disciplinară a analizat întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, iar nu neconformarea la prevederile Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005.

Contrar susținerilor recurentului, abrogarea art. 97 lit. b) din Legea nr. 303/2004, prin art. I pct. 102 din Titlul XVII - "Modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraților" din Legea nr. 247/2005, nu are ca efect scoaterea din sfera răspunderii disciplinare a conduitei necorespunzătoare normelor deontologice.

Sub acest aspect, sunt de observat următoarele dispoziții din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018:

Din interpretarea dispozițiilor citate, rezultă că încălcarea normelor de conduită reglementate de Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor poate fi constatată prin hotărâre a secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii în procedura reglementată de art. 64-65 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018, hotărâre care se depune la dosarul profesional al magistratului, însă numai în ipoteza în care, în urma verificărilor efectuate de inspectorii judiciari, se constată că nu este justificată exercitarea acțiunii disciplinare pentru vreuna dintre abaterile reglementate de art. 99 din Legea nr. 303/2004.

Cu alte cuvinte, conduita judecătorului necorespunzătoare Codului deontologic formează obiectul verificărilor în procedura reglementată de art. 64-65 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, numai în măsura în care nu se constată întrunirea elementelor constitutive ale unei abateri disciplinare.

Or, în cauza de față, acțiunea disciplinară a fost exercitată cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, iar nu pentru o conduită de nerespectare a Codului deontologic care nu ar îmbrăca forma unei abateri disciplinare, ci ar urma să fie supusă aprecierii în condițiile art. 64 - 65 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru aceste considerente nu pot fi primite criticile formulate de recurent vizând nelegalitatea hotărârii atacate.

Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, este necesar ca situația de fapt să reflecte că magistratul, în exercitarea funcției sau în afara exercitării acesteia, a încălcat standardele de conduită universal acceptate de comunitatea în care trăiește, s-a implicat în activități care prejudiciază reputația instanțelor judecătorești sau a sistemului judiciar în ansamblul său ori, prin conduita sa, a adus atingere valorilor sociale și morale unanim acceptate.

În cadrul analizei efectuate, instanța disciplinară, întemeiat, a examinat întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prin prisma dreptului la liberă exprimare raportat la obligația de rezervă ce incumbă judecătorilor.

Din perspectiva dreptului la liberă exprimare, este necontestat faptul că judecătorului, în calitate de simplu cetățean, îi este recunoscut inviolabilitatea dreptului la liberă exprimare. Însă, inclusiv în reglementarea art. 10 alin. (2) din Convenție, exercitarea dreptului la liberă exprimare "ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești". Astfel, inviolabilitatea dreptului la liberă exprimare nu este absolută, iar în cazul judecătorului, libertatea de exprimare este subordonată obligației de rezervă, limitare inerentă statutului specific funcției de magistrat, așa cum s-a reținut și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu referire la restricțiile ce grefează această libertate în cazul persoanelor care exercită o funcție publică (Morissens contra Belgiei).

Așa cum s-a reținut anterior în jurisprudența Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 128 din 27 mai 2019), prin incriminarea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, s-a urmărit respectarea obligației de rezervă ce incumbă magistratului, obligație ce reprezintă o sinteză practică a principiilor generale ale deontologiei profesiei (independență, imparțialitate, integritate) și presupune moderație și reținere în viața profesională, socială și privată. Obligația de rezervă trebuie analizată și din perspectiva necesității ca magistratul să-și conformeze conduita în raport cu principiile morale și etice recunoscute ca atare de societate și să acționeze în toate împrejurările cu bună-credință, corectitudine și decență, fiind, practic, imposibil de enumerat într-un text toate faptele care pot fi de natură să încalce obligația de rezervă. Pentru aceste argumente, nu pot fi primite susținerile recurentului în sensul că instanța disciplinară a reținut numai aprecieri subiective cu privire la conduita așteptată, fără a exista reguli clare cu privire la ceea ce are voie și ceea ce nu are voie să posteze un magistrat pe x.

Totodată, se cuvine a fi menționat faptul că s-a apreciat cu deplin temei că, prin limitele impuse dreptului la liberă exprimare, este necesar să fie asigurat un just echilibru între exercitarea dreptului la liberă exprimare și necesitatea de a proteja, în cazul magistraților, autoritatea puterii judecătorești. Astfel, magistraților le incumbă obligația de a-și exprima opiniile într-o manieră prudentă și echilibrată, subordonat dreptului cetățeanului la o justiție independentă, echidistantă față de politic, echilibrată și verticală.

În contextul considerentelor hotărârii atacate, a căror reluare în cadrul prezentelor considerente ar avea caracter superfluu, se reține că pârâtul judecător are dreptul la liberă exprimare, circumstanțiat, însă, de obligația de rezervă specifică funcției de magistrat, pentru a se asigura un just echilibru între exercițiul acestui drept privat fundamental și interesul legitim public prevalent asociat justiției, ca serviciu public, în considerarea echilibrului puterilor statului.

În cauză, circumscris abaterii disciplinare analizate, în sarcina magistratului s-a reținut maniera concretă de exprimare, care a condus la ruperea justului echilibru, în sensul celor expuse anterior. Instanța de recurs împărtășește convingerea instanței disciplinare, în sensul că pârâtul s-a exprimat într-o manieră neprincipială și inadecvată statutului deținut, de natură a pune la îndoială credibilitatea unor instituții ale statului. Astfel, din conținutul și modul de prezentare a opiniilor exprimate, în sensul celor expuse în descrierea situației de fapt de la pct. II.A din prezenta decizie, transpare în mod evident faptul că judecătorul a sugerat că instituții ale statului ar fi controlate politic și a prezentat ca soluție pentru garantarea democrației constituționale posibilitatea ca "armata să iasă în stradă".

Una dintre criticile din recurs constă în susținerea că opiniile publicate pe x au avut un ecou nesemnificativ în mass-media.

Aceste susțineri ale recurentului sunt lipsite de temeinicie, întrucât, așa cum rezultă din expunerea situației de fapt, interesul mass-media cu privire la opiniile pârâtului au fost reflectate de mai multe publicații online, iar unele dintre acestea reprezintă canale de știri de notorietate în mass-media (www.x.ro, www.x.com, www.x.ro, www.x.ro, www.x.ro).

Cu referire la comentariul magistratului vizând un articol publicat pe site-ul ziare.com, întemeiat a apreciat instanța disciplinară că limbajul folosit "iată, acesta procuror cu sânge în instalație" depășește cu mult limitele decenței specifice funcției deținute, care impun sobrietate și echilibru, de o manieră care să nu prejudicieze imaginea sistemului judiciar. În aceste condiții, nu pot fi primite criticile prin care recurentul susține că motivarea hotărârii atacate nu cuprinde referiri relative la această postare. În raport cu susținerile din recurs, se observă că recurentul invocă justificări ale conduitei sale prin prisma cetățeanului implicat activ în funcționarea optimă a justiției și a statului de drept, însă nu formulează nicio critică în ceea ce privește tocmai aspectul reținut de instanța disciplinară cu privire la limbajul folosit și cerințele impuse conduitei magistratului sub acest aspect, considerente pentru care nu poate fi primită nici critica vizând nesancționarea autorului articolului respectiv, chestiune care nu face obiectul prezentului litigiu.

De asemenea, în mod corect a apreciat instanța disciplinară că opinia exprimată de domnul judecător în sensul că instituții importante ale statului sunt supuse unor acțiuni de destructurare și decredibilizare, precum și întrebarea retorică vizând soluția ieșirii armatei în stradă, ca remediu constituțional, reflectă o depășire evidentă a limitelor libertății de exprimare acceptate în cazul unui judecător, de natură a aduce atingere prestigiului justiției. Privit și prin prisma comentariilor celor care au luat cunoștință de opinia domnului judecător publicată pe pagina sa de x, mesajul se dovedește a fi unul care are potențialul de a genera în percepția receptorilor asocieri cu evenimente istorice, în același fel fiind percepută opinia exprimată și de către publicațiile din mediul online.

În cadrul litigiului disciplinar nu pot forma obiectul analizei veridicitatea ori constituționalitatea, legalitatea sau temeinicia aspectelor expuse în textele publicate de domnul judecător, pentru a se verifica dacă acestea au o bază factuală, întrucât nici instanța disciplinară și nici instanța judecătorească învestită cu soluționarea recursului nu au competența de a examina chestiunile de fapt și de drept care au făcut obiectul opiniilor exprimate public de către pârât.

Relevant, din perspectiva abaterii disciplinare, este faptul că, prin mesajul care a ajuns la cunoștința publicului și a prezentat interes pentru mass-media din mediul online, domnul judecător a exprimat o opinie personală care pune în discuție credibilitatea instituțiilor statului, printre care și instituții ale sistemului judiciar, și prin care propune un remediu ce nu poate fi considerat ca adecvat expunerii publice a unui judecător.

Recurentul tinde să minimalizeze conduita sa, susținând că postarea sa pe x se referă la "numirea unui oficial în conducerea armatei" și "indicarea unei dispoziții constituționale", făcând abstracție de remediul pe care îl sugerează și de semnificațiile adiacente întrebării retorice pe care a formulat-o în cuprinsul postării, semnificații care nu pot fi privite ca fiind în acord cu expunerea publică acceptată în cazul unui magistrat.

Faptul că opiniile au fost exprimate într-un cadru public rezultă cu evidență în condițiile în care mesajul transmis a făcut obiectul unor articole publicate de mass-media în mediul online. Pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că, în cadrul procedurii disciplinare, magistratul a precizat că, încă din anul 2003, a avut în mod regulat apariții și intervenții în spațiul public pe teme legate de justiție, fiind cel mai citit judecător din sud-estul Europei din ultimii 5 ani de zile, iar postările sale sunt extrem de apreciate de cei peste 50.000 de urmăritori ai contului său de x. Totodată, așa cum a reținut și instanța disciplinară, chiar magistratul a precizat că a simțit nevoia de a-și exprima în spațiul public opinia cu privire la numirea șefului de stat major al Armatei Române, în contextul dezbaterilor în spațiul public referitoare la această chestiune, intenția sa fiind de a atrage atenția cetățenilor sub aspectul importanței constituționale a subiectului. Sub acest aspect, întemeiat s-a reținut că, în condițiile expuse și pentru argumentele expuse anterior, nu se poate realiza în cazul aceleiași persoane o disociere între dreptul la liberă exprimare al cetățeanului și dreptul la liberă exprimare restrâns al magistratului, cu consecința înlăturării răspunderii disciplinare.

În consecință, se reține că opiniile exprimate de pârâtul judecător în spațiul public, modalitatea concretă de prezentare și limbajul folosit reprezintă manifestări contrare demnității funcției, de natură a aduce atingere imparțialității și prestigiului justiției, prin încălcarea obligației de rezervă atașată funcției exercitate, fiind astfel constituit elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare analizate.

Sub aspectul laturii subiective, în acord cu instanța disciplinară, se reține că fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă, întrucât pârâtul și-a exprimat opiniile în spațiul virtual, pe pagina sa de x, accesibilă publicului și urmărită de circa 50.000 de persoane, potrivit celor declarate în cadrul cercetării disciplinare, acceptând posibilitatea ca opiniile sale să ajungă la cunoștință publică și, chiar dacă nu a urmărit să afecteze imaginea sistemului judiciar, a acceptat posibilitatea ca acest rezultat să se producă.

Contrar susținerilor recurentului, în deplin acord cu instanța disciplinară, se reține că urmarea produsă prin săvârșirea faptei constă în deteriorarea încrederii și a respectului opiniei publice față de funcția de magistrat, cu consecința afectării imaginii justiției, ca sistem și serviciu în apărarea ordinii de drept, în condițiile în care opiniile exprimate de domnul judecător au fost preluate în mass-media, generând ample dezbateri publice în condițiile în care titlurile din mass-media fac referire la remediul propus de domnul judecător pentru apărarea democrației Constituționale.

Urmarea produsă este reflectată fără echivoc de modul în care în mass-media a perceput și a preluat opiniile pârâtului. Este elocvent faptul că publicațiile de știri au recepționat și au transmis opinie publice că mesajul magistratul pârât ar fi în sensul că armata ar urma să iasă în stradă și să apere democrația constituțională, mesaj care transpare în mod evident din întrebarea retorică din postarea de pe x din 09.01.2019.

Noțiunile enumerate în textul art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 - "onoare", "probitate profesional", "prestigiului justiției" - au un caracter complex și dinamic și nu pot fi restrânse în ca