ÎCCJ, decizie (scj.ro #85249)

Funcționar public. Ordin de sancționare disciplinară. Nearătarea abaterii disciplinare. Neefectuarea cercetării prealabile și a audierii funcționarului. Nelegalitatea ordinului Index alfabetic : Abatere disciplinară Funcționar public Audierea funcționarului Cercetare prealabilă Sancțiune disciplinară Legea nr. 188/1999, art. 70 În ordinul de sancționare disciplinară nu se face nici o referire la abaterea săvârșită de funcționar, încălcându-se astfel dispozițiile art.70 alin.4, care obligă ca la individualizarea sancțiunii să se țină seama de cauzele și gravitatea abaterii, de gradul de vinovăție și consecințele abaterii. Mai mult, potrivit art.70 alin.5 al aceluiași act normativ, aplicarea sancțiunii disciplinare este condiționată, sub sancțiunea nulității, de efectuarea cercetării prealabile și audierea funcționarului public.

I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 7498 din 12 octombrie 2004 Prin acțiunea formulată la 30 iulie 2003, reclamantul S.V. a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, solicitând anularea Ordinului emis de acesta cu nr.73 din 20 iunie 2003. În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că măsura sancționării este nelegală, fiind luată în absența cercetării prealabile. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a admis acțiunea și a anulat ordinul contestat, reținând pentru aceasta că aplicarea sancțiunii disciplinare s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, în sensul că nu s-a efectuat cercetarea administrativă și nu a fost audiat reclamantul.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Guvernul României – Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, susținând în esență că ordinul de sancționare a fost emis cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale, reclamantul refuzând să răspundă oricărei solicitări ce i-a fost adresată. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art.70 alin. (1) din Legea nr.188/1999, „încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor de serviciu constituie abatere disciplinară și atrage sancționarea disciplinară a acestora”. Alin. 2 al aceluiași text enunță abaterile disciplinare, iar alin. 3 – sancțiunile disciplinare care merg gradat de la avertisment până la destituirea din funcție.

Prin ordinul 73 din 20 iunie 2003, reclamantul a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de trei luni, începând cu 1 iulie 2003, fără a se face însă nici o referire la abaterea săvârșită de acesta, încălcând astfel dispozițiile art.70 alin.4 care obligă ca la individualizarea sancțiunii să se țină seama de cauzele și gravitatea abaterii, de gradul de vinovăție și consecințele abaterii. Mai mult, potrivit art.70 alin.5 al aceluiași act normativ aplicarea sancțiunii disciplinare este condiționată sub sancțiunea nulității de efectuarea cercetării prealabile și audierea funcționarului public. Or, așa cum rezultă din procesele-verbale întocmite de Comisia de Disciplină la 4 iunie și respectiv la 13 iunie 2003, reclamantului nu i s-a solicitat nici o explicație, aplicarea sancțiunii diminuării salariului nefiind însoțită de nici o motivare.

Nici susținerea recurentului în sensul dovedirii refuzului reclamantului de a răspunde la solicitările comisiei de disciplină nu poate fi luată în considerare, atâta timp cât nu este însoțită de nici o probă în acest sens, deși în conformitate cu dispozițiile art.70 alin.5 din Legea nr.188/1999, acest refuz în măsura în care ar fi existat, trebuia să fie consemnat într-un proces-verbal. Recursul a fost respins ca nefondat.