ÎCCJ, Secția penală

Prin Sentința penală nr. 171 din 26 iunie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 273 alin. (1) C. pen. au fost condamnați inculpații A. și B. la pedeapsa de câte 1 an închisoare fiecare. S-a aplicat fiecăruia dintre cei doi inculpați pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale. S-a aplicat fiecăruia dintre cei doi inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale. În baza art. 274 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de câte 1.500 RON, din care câte 1.000 RON, cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale.

În fapt, s-a reținut că cei doi inculpați au fost audiați în cauza penală cu nr. x/2014 la Curtea de Apel Craiova, la data de 18 decembrie 2015, inculpatul A. și respectiv la data de 22 ianuarie 2016, inculpatul B., în legătură cu aspecte esențiale ale cauzei deduse judecății, respectiv comiterea infracțiunilor corelative de dare și luare de mită pentru care inculpații C. și D. fuseseră trimiși în judecată. Astfel, inculpatul C. era judecat la acea dată pentru fapta de dare de mită, constând în remiterea cu titlu gratuit a două uși de garaj și montarea lor cu titlu gratuit la imobilul proprietatea inculpatului, ofițer de poliție D. de la ieșirea din Orșova spre Băile Herculane (la câteva sute de metri de drumul național), pentru ca acesta din urmă să îl favorizeze în legătură cu atribuțiile sale de serviciu, ușile de garaj fiind achiziționate de inculpatul C. prin firma sa SC E., cu fonduri proprii, de la SC F. SRL.

În legătură cu aspectele esențiale ale cauzei, respectiv persoanele care au efectuat montajul ușilor de garaj la locuința inculpatului D., data efectuării montajului, ușile de garaj care au fost efectiv montate și locul de proveniență al acestora, în cursul cercetării judecătorești, au fost audiați ca martori pe starea de fapt inculpații din cauza de față, A. și B., ocazie cu care aceștia au făcut afirmații mincinoase în fața completului de judecată cu privire la aspectele esențiale ale cauzei deduse judecății. Astfel, inculpatul A. a declarat nereal la data de 18 decembrie 2015 în calitate de martor la Curte de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2014 că cele două uși de garaj care fac obiectul facturii seria x nr. x din 5 octombrie 2012 au fost montate de el personal, împreună cu un coleg, H., una în localitate Vânju Mare, la locuința părinților lui C. și una în Drobeta-Turnu Severin, la sediul unei firme.

Împrejurarea că în mod intenționat, fiind audiat în calitate de martor, A. a făcut afirmații mincinoase la curtea de apel cu ocazia audierii asupra aspectelor esențiale cauzei în care a fost audiat, rezultă din întreg ansamblul probator administrat. Elocventă în acest sens este adresa emisă de SC I. nr. 32 din 2 septembrie 2014, în care se menționează că la montarea porților de garaj indicate în factura nr. x din 5 octombrie 2012 au participat J., ce apare ca delegat pe factură, H., al cărui Contract de muncă a încetat la 26 noiembrie 2014, și K., pentru care contractul de muncă a încetat la 31 decembrie 2014 și Adresa nr. x din 7 noiembrie 2016, în care SC I. SRL a precizat că J., ce este menționat ca delegat pe factura nr. x din 5 octombrie 2012, a participat efectiv la transportul și montarea porților de garaj.

Referitor la posibilitatea ca un delegat trecut pe factură să nu fi participat efectiv la transportarea și montarea ușilor, firma privată a precizat că nu a identificat o astfel de situație. Instanța a dispus și audierea în calitate de martor a numitului L., administratorul SC F. SRL și SC I. SRL, ambele din Târgu Jiu, conform informațiilor comunicate de ONRC și semnatarul adreselor susmenționate.

Fiind întrebat în legătură cu împrejurările întocmirii Adreselor nr. x/2016 și nr. y/2016 susmenționate, martorul L. a relatat că a întocmit respectivele adrese în urma verificărilor efectuate în cadrul societății și discuțiilor cu angajații care mai erau în societate la acel moment și care ar fi putut participa la montaj, respectiv A. și J. A mai precizat martorul că angajatul J. i-a comunicat încă din acel moment că își aduce aminte că cele două uși de garaj au fost montate la o singură locație, respectiv la ieșirea din Orșova și totodată J. i-a relatat că montajul l-a efectuat cu K. și H. Totodată martorul a făcut declarații asupra unor aspecte pe care le-a perceput personal, declarând că echipa de montaj a întâmpinat dificultăți de natură tehnică la efectuarea montajului, fapt pentru care a fost necesar să se deplaseze personal să transporte anumite accesorii pentru finalizarea montajului, și în acest sens s-a întâlnit cu J. pe centura de ocolire a Drobeta-Turnu Se, unde i-a remis accesoriile, pentru ca angajații săi să nu fie nevoiți să se întoarcă în Târgu Jiu după piese.

În plus, fiind întrebat în legătură cu posibilitatea ca un angajat care este menționat pe factură să nu participe la montaj, martorul a precizat că aceste situații se puteau întâlni numai dacă persoana în cauză era solicitată pentru altă lucrare, însă a precizat că nu își aduce aminte de astfel de situații . Or, pe ambele facturi în mod explicit este menționat numele delegatului pentru expedierea bunurilor în persoana martorului J., care a confirmat la rândul său expedierea bunurilor (declarație instanță fila x vol 1). Se observă astfel că martorul L., audiat în instanță, întărește cele menționate în Adresele x și 48/2016 și infirmă declarațiile date de A. și B. în calitate de martori în Dosarul nr. x/2014 cu privire la persoanele care au participat la montajul ușilor de garaj la imobilul lui D. și de asemenea infirmă declarația lui A. referitoare la faptul că ușile menționate în factura emisă de F. ar fi fost montate la alte locații.

De asemenea, martorul J., a declarat constant pe parcursul procesului penal, atât la urmărirea penală cât și la instanță că ușile de garaj menționate în factura x din 5 octombrie 2012 au fost montate de el la un garaj la ieșirea din Orșova, cu ajutorul unuia sau ambilor dintre colegii săi de la acel moment, M. și K., menționând că nu își mai amintește exact datorită trecerii timpului, dacă au participat ambii colegi sau numai unul. Martorul nu a furnizat date exacte privind locația, însă a oferit suficiente elemente care infirmă cele susținute de inculpații A. și B. cu prilejul audierii în calitate de martori în cauza 2060/54/2014.

Astfel, martorul J. a susținut că lucrarea de montaj a fost efectuată la o singură locație și nu la două locații, cum susține inculpatul A., martorul J. susține că lucrarea de montaj a ușilor a fost efectuată la Orșova, la locuința lui D. și nu în Vânju Mare și Mehedinți, după cum susține inculpatul A., iar la urmărirea penală cu prilejul vizionării înregistrării percheziției domiciliare de la locuința numitului D., martorul J. a recunoscut fără dubii locația, garajul și a precizat faptul că el este persoana care a efectuat acest montaj. Fiind întrebat de instanță cu prilejul audierii în ședința din data de 4 octombrie 2018 cu privire la aceste aspecte, referitoare la vizionarea percheziției domiciliare la adresa numitului D., respectiv dacă a recunoscut fără dubii locația și dacă el a fost persoana ca a efectuat montajul ușilor de garaj, martorul a precizat "da, am recunoscut garajul și ușile și faptul că le-am montat.

Nu mă puteam înșela cu privire la aceste aspecte pentru că știu că am fost acolo" A mai oferit martorul și alte date relevante, în sensul că a recunoscut împrejurimile, respectiv merii, via și întreaga locație de la imobilul lui D. În declarația dată la urmărirea penală, menținută în instanță, martorul J. a precizat că modificările aduse ușilor pentru a putea fi montate au vizat doar mecanismele de acționare mecanică, respectiv șinele de ghidare, fără să se fi procedat la modificarea dimensiunilor ușilor. A mai arătat martorul că, înainte de a duce ușile la locația unde aveau să fie montate, a lăsat factura referitoare la acestea la sediul unei firme din localitatea Șimian.

Depozițiile acestor martori se coroborează cu conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice din data de 5 octombrie 2012 și respectiv 17 octombrie 2012 în care interlocutorul este identificat în Orșova și nu așa cum susține inculpatul în Vânju Mare sau Mehedinți și din discuția telefonică rezultă clar că interlocutorii s-au referit la lucrare de montare porți de garaj la o singură locație și nu la două locații.

Se constată totodată din cuprinsul discuției că la prima deplasare la locație, la 5 octombrie 2012, acele porți nu au putut fi montate, fiind necesare lucrări (derulate la 16 octombrie 2012) și accesorii suplimentare, balamale și un panou, cuvinte clar folosite de reprezentantul firmei cumpărătoare în timp ce se afla la locația din Orșova, așa cum se menționează deslușit în procesul-verbal de redare a dialogului telefonic din 5 octombrie 2012 . Aceste discuții telefonice sunt confirmate și de martorii audiați la urmărirea penală și instanța de fond L. și J., care au declarat că dialogul s-a purtat între colegul de la acea dată, N. și patronul firmei ce a cumpărat porțile de garaj, acesta din urmă susținând că erau probleme la montarea porților de garaj, fiind necesară modificarea unei șine și aducerea unui panou, întrucât șina porții trecea prin dreptul ușii pietonale care făcea accesul în garaj.

Martorul J. a precizat că și-a amintit că patronul firmei cumpărătoare, C. i-a telefonat să îi explice colegului său, N. aceste aspecte (urm pen fila x, inst, 65,66). Fiind pus în fața acestor probe evidente și de necontestat, în încercarea de a oferi o explicație plauzibilă discuțiilor telefonice înregistrate în data de 5 octombrie 2012 aflate la dosar și confirmate de martorii J. și L. referitoare la împrejurările în care au fost necesare modificările tehnice la ușile de garaj, inculpatul A. a susținut că, după ce a montat ușa de la locația din Drobeta-Turnu Severin, în timp ce efectua montajul celei de-a doua uși în Vânju Mare, a primit un telefon de la C. care i-a spus că mama lui ar fi lovit cu automobilul ușa de la garaj pe care el tocmai o montase și a avariat șina, și totodată s-a defectat comanda de închidere.

A precizat că i-a prezentat poze pe telefonul mobil din care rezulta că erau îndoite două panouri de jos și stâlpul din partea stângă (privit din interiorul garajului).

A mai precizat inculpatul că în aceste condiții el l-a sfătuit să comunice angajaților firmei incidentul pentru ca aceștia să verifice dacă au piese de schimb și în aceste condiții C. a discutat la telefon cu N.. Or, se observă din notele de redare a convorbirilor telefonice (procesul-verbal din data de 5 octombrie 2012, fila x dos urm pen) că nu se face referire la niciun eveniment de asemenea natură (accident cu automobilul) care ar fi dus la avarierea garajului ci dimpotrivă se discută doar de o "problemă la o ușă", iar martorul J., în declarațiile date a explicat motivul pentru care erau necesare aceste modificări și anume faptul că "șina porții trecea prin dreptul ușii pietonale care făcea accesul în garaj". În plus, fiind interpelat în legătură cu motivul pentru care, fiind audiat în calitate de martor la curtea de apel în Dosarul nr. x/2014 nu a dat aceste precizări, inculpatul nu a oferit o explicație plauzibilă, precizând doar că nu și-a adus aminte pe moment.

Această declarație a inculpatului A. este infirmată însă de probele administrate, astfel cum au fost prezentate anterior și care demonstrează că modificările aduse ușilor au vizat doar mecanismele de acționare mecanică, respectiv șinele de ghidare, și aceste modificări au avut loc la locația unde cele două uși de garaj au fost montate, respectiv locuința numitului D. din Orșova. Referitor la inculpatul B., s-a reținut în mod just în actul de sesizare a instanței, că, fiind audiat la Curtea de Apel Craiova la data de 22 ianuarie 2016 în Dosarul penal nr. x/2014, a făcut afirmații mincinoase în fața completului de judecată cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, probele administrate în cauză demonstrând fără dubiu vinovăția inculpatului.

Fiind audiat în calitate de martor în cauza respectivă, B. a declarat că ușile de la garajul familiei O. au fost montate de el cu ajutorul unui băiat pe care l-a luat de la barul de pe strada de unde locuiește, fiind vorba de uși second-hand, pe care le-a luat de la o rudă a sa, P., prețul ușilor fiind de aproximativ 1.000 de euro, incluzând și mâna de lucru. Se observă că inculpatul B. a încercat să prezinte completului de judecată cu prilejul audierii ca martor o altă realitate, și anume că ușile de garaj de la locuința familiei O. nu au fost cele menționate în factura nr. x din 5 octombrie 2012 nu au fost montate de J. împreună cu colegii lui de la SC I. ci în realitate ar fi uși uzate, iar de montaj s-ar fi ocupat inculpatul personal.

Instanța de fond a reținut însă că această susținere nu este verosimilă, în condițiile în care inculpatul B. nu avea calificarea necesară pentru efectuarea unei astfel de lucrări și în plus a fost însoțit la efectuarea montajului de o persoană de asemenea necalificată "luată dintr-un bar" și despre care inculpatul nu a oferit nicio referință pentru a putea fi identificată în vederea audierii, deși a fost întrebat de instanță cu privire la acest aspect . Nu este credibil de asemenea că beneficiarul lucrării, numita Q., inginer constructor de profesie, ar fi achiziționat uși de garaj de la o persoană necunoscută, fără nicio referință, fără negocieri prealabile, fără facturi, garanții etc. În plus, între declarațiile inculpatului B. și declarațiile martorului P. audiat în instanță există contradicții esențiale.

Astfel, martorul P. a confirmat că i-a predat inculpatului B. două uși de garaj în schimbul unei datorii de 4000 RON pe care o avea față de acesta pentru lucrări pe care le efectuase, uși pe care la rândul său le achiziționate de la un târg din Austria, fiind uzate, specificând martorul că ușile le avea depozitate sub formă "de covor (declarație urm pen, fila x) și "sub formă de un rotund mai mare ca niște suluri"(declarație instanță, fila x verso) și de asemenea că inculpatul i-a cerut aceste uși în contul datoriei și i le-a predat inculpatului în luna octombrie 2012. Or, inculpatul B., fiind audiat în instanță, la termenul de judecată din data de 4 septembrie 2018 a declarat că ușile erau înfoliate sub formă de paneluri cu dimensiunea de peste 3 m lățime.

Fiind întrebat expres de către instanță, dacă ușile erau rulate sub formă de covor, inculpatul a răspuns negativ, declarația acestuia fiind astfel în contradicție cu declarația martorului P. De asemenea inculpatul a susținut că a luat ușile de la martorul P. în luna noiembrie - decembrie 2012, deși martorul P. a făcut referire în declarație la luna octombrie 2012 În aceste condiții, s-a constatat că există numeroase contradicții între aceste declarații, pentru care inculpatul nu oferă o explicație plauzibilă, și, chiar acceptând că aceste uși ar fi existat și ele ar fi fost predate de martorul P. inculpatului B., în contul unei datorii vechi, în lipsa unor alte probe, și având în vedere întreg ansamblul probator administrat prezentat anterior, este evident că acestea nu au fost montate de inculpatul B. la locația menționată de acesta în declarația dată în Dosarul nr. x/2014.

La această concluzie conduc și contradicțiile existente între declarațiile acestui inculpat și declarațiile date în calitate de martor de Q. la Curtea de Apel Craiova și ICCJ, înaintate la dosar de ICCJ la 3 aprilie 2019. Astfel, a susținut martora Q. în declarația dată la Curtea de Apel Craiova în Dosarul penal nr. x/2014 că, fiind interesată de achiziționarea unor uși de garaj, în cursul lunii decembrie a fost contactată de B., persoană fizică, pe care nu o cunoștea anterior, care i-a oferit două uși de garaj second, la prețul de 1000 de euro și pentru că prețul i-a convenit, l-a rugat pe acesta să meargă la imobil să verifice dacă se potrivesc dimensiunile. A mai precizat martora că, după câteva zile, B. a venit la imobil, a văzut garajul și i-a spus că ușile se potrivesc, dar trebuie făcute mici modificări, lucru pe care ea l-a acceptat însă i-a solicitat să facă aceste modificări înainte de sărbătorile de iarnă.

A mai susținut că, după câteva zile B. a venit la primărie, unde ea era angajată, însoțit de un alt bărbat și i-a comunicat că este pregătit să efectueze montajul ușilor, și în aceste condiții a mers acasă cu cei doi, ocazie cu care a constatat că una dintre uși prezenta o înfundătură însă a fost de acord chiar și în aceste condiții să se efectueze montajul, după care ea s-a întors la serviciu și i-a lăsat pe cei doi singuri pentru a lucra.

Declarația inculpatului B. este în contradicție cu depoziția martorei O. Astfel, inculpatul a declarat că a constatat încă de la început că măsurătorile nu se potrivesc dar nu a comunicat nimic proprietarei Q.. Mai mult, așa cum s-a arătat anterior, martora a declarat că deplasarea la locație s-a efectuat la câteva zile după prima discuție cu numitul B. și după ce acesta i-a oferit spre vânzare ușile, în timp ce inculpatul, în declarația dată în instanță a susținut că s-a deplasat cu martora la domiciliul acesteia, pentru a verifica dacă dimensiunile se potrivesc, chiar în ziua în care s-au cunoscut, au plecat în timpul programului de lucru al martorei, pentru a efectua măsurători, iar pentru montaj s-a prezentat chiar a doua zi.

Se observă astfel că între declarațiile inculpatului și cele ale martorei există contradicții evidente pentru care inculpatul nu a oferit nicio explicație. Mai mult, este greu de crezut că martora Q., inginer constructor de profesie, ar fi acceptat să cumpere ușile respective de garaj care erau uzate, prezentau defecțiuni "o înfundătură în partea de jos", așa cum a prezentat în declarație și pentru care ar fi plătit inculpatului B., pe care nu îl cunoștea și care nu avea nicio calificare, suma de 1000 de euro, fără ca acesta să îi ofere nicio garanție la montaj și nici o garanție la produs, de asemenea l-ar fi lăsat la domiciliu singur, total nesupravegheat, deși nu avea nicio referință despre el și nici despre ajutorul lui, despre care nu poate să afirme nici chiar numele și toate acestea în condițiile în care oricum prețul plătit era mult mai mare pentru că în aceeași perioadă ușile comercializate de SC F. SRL costau 2.033,98 RON cu accesorii suplimentare.

Elocvent pentru dovedirea vinovăției inculpaților este și raportul de constatare întocmit la data de 3 decembrie 2014 la urmărirea penală, în care se menționează dimensiunile ușilor de garaj ca fiind de 2750/2000, acestea fiind corespunzătoare celor din factura emisă de SC F. SRL. Fiind audiat în calitate de martor în instanță la termenul de judecată din data de 14 decembrie 2018, pentru a da lămuriri cu privire la împrejurările în care au fost stabilite măsurătorile și formulele de calcul utilizate, specialistul DNA a precizat că dimensiunea ușilor garajului astfel cum a fost menționată în raportul întocmit, a fost stabilită prin măsurători efectuate cu ruleta și a avut la bază formula care se numește "configurator de uși garaj", formulă care folosește lățimea golului de ușă.

Referitor la posibilele erori de calcul, a precizat specialistul că eroarea poate fi de plus sau minus 10 cm (declarație fila x inst). Se observă astfel că dimensiunile ușilor au fost constatate de specialistul DNA cu ocazia percheziției domiciliare efectuate încă din data de 14 octombrie 2014, la dosar existând și o copie a suportului optic a înregistrării acestei percheziții domiciliare, care constituie probă la dosar. Împrejurarea relatată de specialistul DNA cu prilejul audierii ca martor în cauză, în sensul că formula de calcul utilizată la efectuarea măsurătorilor poate prezenta o eroare de maxim 10 cm în plus sau în minus, nu poate conduce la o altă concluzie, raportat la probele prezentate anterior, o astfel de eroare de calcul nefiind obligatoriu să se producă și în plus nu este una semnificativă, fiind de maxim câțiva centimetri.

De asemenea, împrejurarea invocată de inculpați în apărare în sensul că expertiza efectuată în cauza x/2014 de experții R. și S. privitoare la ușile de garaj de la locuința lui D., demonstrează că acestea ar avea alte dimensiuni decât cele din factura nr. x din 5 octombrie 2012, respectiv L 2800/H 2500, și nu 2750/2000 cum se menționează în factura x/2012, nu este de natură să conducă la o altă concluzie deoarece raportul de expertiză a fost întocmit la data de 27 noiembrie 2015, deci cu mult ulterior efectuării percheziției domiciliare și stabilirii măsurătorilor de către specialistul DNA, astfel că nu există certitudinea că au fost supuse expertizării aceleași bunuri.

Pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior, specialistul DNA a efectuat măsurători la fața locului în data de 14 octombrie 2014 și a stabilit că ușile au dimensiunile de 2750/2000 cm, care corespund celor din factură, iar acceptând o eroare la maximul posibil de 10 cm, așa cum a menționat specialistul DNA cu ocazia audierii în calitate de martor în instanță, în niciun caz nu se putea ajunge la dimensiunea din raportul de expertiză din 27 noiembrie 2015 de L2800/H2500, pentru a susține că măsurătorile efectuate de specialist în 14 octombrie 2014 au fost eronate așa cum susține apărarea. În consecință, ținând cont și de distanța mare în timp, întrucât raportul de expertiză întocmit de expert R. în Dosar x/2014 a fost întocmit la mai mult de un an de la data percheziției, respectiv la data de 27 noiembrie 2015, nu se poate susține că au fost supuse expertizării aceleași uși de garaj care au făcut obiectul dosarului.

Având în vedere întreg ansamblul probator administrat, rezultă dincolo de orice dubiu că inculpații au făcut afirmații mincinoase asupra aspectelor esențiale cauzei, fiind audiați în calitate de martori în Dosarul nr. x/2014 la Curtea de Apel Craiova, acționând cu intenție în acest scop, fapt care rezultă din neconcordanța depozițiilor cu realitatea faptică rezultată din probe, cât și din explicațiile neplauzibile pe care încearcă să le aducă.

Celelalte aspecte invocate de inculpați în apărare, în sensul că inculpații din cauza în care au fost audiați ca martori au fost achitați, depunând în acest sens extras din soluția pronunțată de ICCJ în Dosarul nr. x/2014 la data de 2 octombrie 2018, este lipsită de relevanță juridică sub aspectul răspunderii penale a inculpaților pentru fapta de mărturie mincinoasă, întrucât infracțiunea s-a consumat la momentul depunerii declarației în fața instanței de judecată, infracțiunea fiind una de pericol, care nu este condiționată de producerea vreunei alte urmări în afara celei constând în crearea unei stări de pericol pentru buna desfășurare a activității de înfăptuire a justiției. În consecință, nu interesează dacă depoziția mincinoasă a fost sau nu luată în considerare și dacă a influențat soluția pronunțată în cauză pentru că ea s-a consumat la momentul când s-a făcut depoziția.

Constatând vinovăția inculpaților ca fiind dovedită, prima instanță i-a condamnat la pedepse la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., cu luarea în considerare a gradului de pericol social ridicat al faptei săvârșite de inculpați, față de natura acestora, constând în depunerea de mărturii mincinoase cu prilejul audierii în calitate de martori la instanța de judecată, creând o falsă reprezentare a realității instanței investită cu soluționarea cauzei, atitudinea nesinceră manifestată de inculpați pe parcursul procesului penal, dar și datele favorabile care caracterizează persoana acestora, respectiv lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că sunt bine integrați social.

În raport cu aceste elemente s-a apreciază că scopul pedepsei se poate realiza prin aplicarea unor pedepse de câte 1 an închisoare pentru fiecare dintre cei doi inculpați cu executare în regim de detenție. O altă modalitate de executare mai blândă, nu ar reprezenta o justă individualizare, raportat la gravitatea faptei săvârșite desprinsă din modalitate și împrejurările săvârșirii și celelalte elemente de individualizare prezentate anterior. De altfel în ce privește pe inculpatul B., o pedeapsă în condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere nici nu ar putea fi aplicată în cauză, față de declarația acestuia din instanță în sensul că nu este de acord să presteze muncă în folosul comunității, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., însă așa cum s-a arătat anterior stabilirea unei astfel de modalități de executare oricum nu ar fi oportună întrucât nu ar fi realizat scopul pedepsei. Față de natura și gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, instanța de fond a aplicat fiecăruia dintre cei doi inculpați pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) și d (dreptul de a alege) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal inculpații B. și A.. În motivarea apelului, inculpatul A. a susținut în esență că instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt, în condițiile în care din analiza coroborată a probelor indicate de acuzare rezultă lipsa caracterului mincinos a afirmațiilor făcute de acesta cu ocazia audierii din 18 decembrie 2015, sens în care a solicitat achitarea sa în temeiul prev.de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În dezvoltarea unicului motiv de apel s-a analizat probatoriul reținut de instanța de fond (adresa din 2 septembrie 2014, factura nr. x din 5 octombrie 2012, depozițiile martorilor L. și J., convorbirile telefonice din 5 octombrie 2012 și 17 octombrie 2012, raportul de constatare din 3 decembrie 2019) și s-a arătat că acesta a fost apreciat în mod greșit de prima instanță.

S-a susținut că, dimpotrivă, probatoriul administrat în cauză susține apărarea inculpatului, în sensul că nu este cert că ușile înscrise în factura din 5 octombrie 2012 ar fi fost montate la garajul lui D., fiind dovedit că la garajul acestuia au fost montate uși cu alte dimensiuni, astfel încât afirmațiile făcute de inculpatul A., în calitate de martor, corespund adevărului. În mod similar, inculpatul B. a solicitat achitarea sa în temeiul prev.de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., criticându-se de asemenea situația de fapt reținută de instanța de fond.

S-a analizat probatoriul invocat în acuzare și s-a arătat că veridicitatea afirmațiilor inculpatului B. este susținută de depozițiile martorilor P., Q., precum și de raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul R. În faza apelului au fost audiați inculpații A. și B. (la termenul din 16 ianuarie 2020), precum și martorii L. (la termenul din 21 mai 2020) și P. (la termenul din 2 iulie 2020). A fost încuviințată proba cu înscrisuri în circumstanțiere pentru ambii inculpați, celelalte probe fiind respinse (a se vedea încheierea din 14 noiembrie 2019). Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, Înalta Curte constată că apelurile sunt fondate, însă pentru următoarele considerente.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în Dosarul penal nr. x/2014 al Curții de Apel Craiova, inculpații D. și C. au fost cercetați, între altele, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare și dare de mită. Astfel, în privința inculpatului O., acuzația a constat în aceea că, în calitate de șef al Serviciului Investigații Fraude din cadrul I.P.J.Mehedinți, în luna octombrie 2012, ar fi pretins și primit de la inculpatul C. două uși de garaj cu acționare electrică de culoare albă în valoare de 8.497,7 RON, precum și accesoriile necesare montării acestora, în valoare de 2.011,18 RON, valoarea totală a bunurilor remise, de 10.508,88 RON fiind achitată de inculpatul C. prin firma sa, SCE.

SRL Bunurile menționate ar fi fost montate la garajul pe care ofițerul de poliție îl avea în mun. Orșova, str. x. În schimbul foloaselor necuvenite primite, inculpatul O., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ar fi acționat în scopul împiedicării dovedirii infracțiunilor ce au format obiectul Dosarelor penale nr. x/2012 și nr. y/2012, în care erau implicate firmele inculpatului C., respectiv SCE. SRL și SCE. SRL În cursul cercetării judecătorești în prima instanță, la solicitarea inculpaților O. și C., a fost încuviințată audierea ca martori pe situația de fapt a numiților A. și B. Astfel, la termenul de judecată din 18 decembrie 2015, fiind audiat în calitate de martor, A. a arătat în esență că inculpatul C. a achiziționat în anul 2012 două uși de la firma la care martorul lucra, însă acestea au fost montate în orașul Vânju Mare, la părinții inculpatului și în orașul Drobeta-Turnu Severin, la sediul unei firme.

Cu ocazia aceleiași audieri, martorul A. a afirmat că, fiindu-i prezentată factura cu seria x nr. x din 5 octombrie 2012, cele două uși achiziționate de firma SCE. SRL sunt cele două uși montate la cele două locații menționate anterior și că, deși în factură era înscris la rubrica "numele delegatului" numitul J., în realitate martorul A. a fost cel care a transportat ușile și a efectuat montarea acestora. De asemenea, martorul A. a arătat că în luna octombrie 2012 nu a montat două uși de garaj la un imobil situat la ieșirea din mun. Orșova (care aparținea inculpatului O.). La termenul de judecată din 22 ianuarie 2016, fiind audiat în calitate de martor, B. a susținut în esență că în luna noiembrie - decembrie 2012 a contactat-o pe soția inculpatului O. și a convenit cu aceasta să monteze niște uși de garaj la imobilul acesteia situat la ieșirea din mun.

Orșova, pe care le-a primit de la verișorul său, P. Martorul B. a arătat că a primit de la doamna O. suma de 1000 de euro, reprezentând valoarea ușilor și a manoperei.

Prin Sentința penală nr. 52 din 7 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală, inculpații O. și C. au fost achitați pentru infracțiunile de luare și dare de mită în legătură cu care fuseseră audiați martorii A. și B. Din considerentele sentinței rezultă că instanța de fond a valorificat la fundamentarea soluțiilor de achitare și declarațiile celor doi martori: "Sub aspectul pretinderii și primirii celor două uși de garaj, instanța constată, totodată, că potrivit probelor testimoniale administrate pe parcursul cercetării judecătorești, de achiziționarea și montarea acestora s-a ocupat martora Q., soția inculpatului D., martorul B. confirmând circumstanțele în care aceasta susține că a montat cele două uși la garajul de la imobilul situat în municipiul Orșova, strada x. Relevantă sub aspectul provenienței ușilor de la garajul inculpatului D. este și declarația martorului A., care, în calitate de angajat al SCI.

SRL, a arătat că niciunul dintre cumpărătorii de uși de garaj nu renunță la montarea acestora întrucât această operațiune și transportul sunt gratuite și a indicat locul și persoanele la care a montat ușile achiziționate de inculpatul C. de la SCF. Control SRL în cursul anilor 2010, 2012 și 2013." Prin Decizia penală nr. 241/A din 2 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost menținută soluția de achitare dispusă de Curtea de Apel Craiova.

În privința ușilor de garaj montate la locuința inculpatului D., instanța de control judiciar a făcut trimitere, între alte mijloace de probă, la declarațiile martorilor B. și A., care "demonstrează doar faptul că ușile de garaj au fost montate, deci demonstrează numai o realitate asumată de părți, existența ușilor de garaj." S-a mai reținut că "nu este dovedit faptul susținut de acuzare, al provenienței ilicite a ușilor de garaj, respectiv al procurării de către C. pentru D. și nicidecum scopul menționat în acuzare, respectiv rezolvarea ori diminuarea situației juridice a primului.

Așadar, dubiul ce persistă, în principal, asupra provenienței celor două uși de garaj profită ambilor inculpați, D. și C." Din cele expuse anterior rezultă caracterul esențial al faptelor și împrejurărilor afirmate de inculpații A. și B. în declarațiile pe care le-au dat, în calitate de martori, la termenele de judecată din 18 decembrie 2015 și 22 ianuarie 2016 în fața Curții de Apel Craiova, în Dosarul penal nr. x/2014, în condițiile în care acestea au fost valorificate, alături de alte mijloace de probă, de instanțele de fond și apel, la pronunțarea, respectiv menținerea soluțiilor de achitare a inculpaților D. și C. Analizând probatoriul administrat în cauză, inclusiv în faza apelului, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția celor doi inculpați, astfel încât soluția de condamnare a acestora pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă este legală și temeinică.

Este de reținut, cu titlu preliminar, că ambii inculpați au fost propuși ca martori în apărare de inculpații C. și D. abia în fața primei instanțe, deși, prin ipoteză, aceștia cunoșteau elemente esențiale pentru stabilirea adevărului în cauză. Or, chiar dacă este dreptul inculpaților de a propune probe în apărare pe parcursul procesului penal, este de neînțeles de ce inculpații C. și O. nu au solicitat audierea inculpaților A. și B., în calitate de martori, încă din faza de urmărire penală, când au fost formulate acuzațiile de dare și luare de mită, căci aspectele cunoscute de cei doi martori, dacă ar fi fost reale, ar fi putut conduce la soluție de netrimitere în judecată a inculpaților C. și O. pentru cele două infracțiuni de corupție.

Independent de voința și/sau dorința inculpaților A. și B. de a fi audiați sau nu ca martori în cauza penală în care erau cercetați în calitate de inculpați numiții C. și O., în mod logic aceștia din urmă ar fi trebuit să-i propună pe cei doi martori încă din faza de urmărire penală, în condițiile în care, pe de o parte, era interesul lor de a se stabili cât mai curând adevărul (care în opinia lor echivala cu nevinovăția), iar pe de altă parte, dispuneau deja de datele de identificare ale celor doi (a se vedea declarația martorei Q., soția inculpatului D.), pe care le puteau pune la dispoziția organelor de urmărire penală, iar acestea aveau mijloacele procedurale de a asigura audierea celor doi martori.

Cu toate acestea, inculpații A. și B. au fost audiați în calitate de martori spre finalul cercetării judecătorești, confirmând apărările pe care inculpații C. și O. și le-au făcut în fața primei instanțe. Mai mult, în cazul inculpatului B., audierea acestuia a fost solicitată și încuviințată după ce fusese audiată în calitate de martor soția inculpatului D., numita Q. și fusese finalizată expertiza tehnică admisă de prima instanță, astfel încât depoziția inculpatului B. a fost în acord cu aspecte relevante rezultate din aceste din urmă mijloace de probă, cum ar fi de pildă susținerea potrivit căreia ușa de garaj montată de el la locuința familiei O. avea urme de lovituri.

Astfel, depozițiile inculpaților A. și B. au vizat în esență același aspect, respectiv că ușile menționate în factura din 5 octombrie 2012 nu au fost montate la garajul inculpatului D., întrucât pe de o parte ușile din factură au fost montate la alte adrese (susținerea martorului A.), iar pe de altă parte, la acest garaj nu au fost montate uși noi, ci unele second hand (susținerea martorului B.). Independent însă de circumstanțele în care a fost încuviințată și administrată audierea celor doi inculpați, în calitate de martori, caracterul mincinos al depozițiilor acestora rezultă din mijloacele de probă analizate în detaliu și prin coroborare de către instanța a cărei hotărâre a fost apelată de inculpați în prezenta cauză.

În cazul inculpatului A., vinovăția sa rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor J. și L., a transcrierilor convorbirilor telefonice din 5 octombrie 2012 și 17 octombrie 2012, a facturilor din 5 octombrie 2012 și 16 octombrie 2012, precum și a adreselor emise de SCI. SRL și SCF. SRL Astfel, din declarația martorului J., al cărui nume figurează, ca delegat, pe factura din 5 octombrie 2012, rezultă nu doar că acesta a participat la transportul și montarea ușilor la garajul locuinței familiei O. din localitatea Orșova, ci și faptul că există identitate între bunurile menționate în factură și cele montate la respectiva adresă, ceea ce contrazice susținerile inculpatului A., potrivit cărora ușile din adresă ar fi fost montate la două locații diferite, în localitățile Vânju Mare și Drobeta-Turnu Severin.

Martorul a oferit detalii despre localizarea imobilului din Orșova unde a transportat și montat ușile de garaj și amănunte de la fața locului, care au permis stabilirea anotimpului în care acestea au avut loc (a mâncat struguri din vie și mere din livadă), aspecte pe care nu le putea cunoaște dacă nu ar fi fost prezent în acea locație, în perioada de timp indicată. Mai mult, după ce a oferit aceste detalii, martorului i s-a prezentat și înregistrarea video a percheziției efectuate la fața locului, ocazie cu care acesta a reiterat aspectele relatate anterior și a arătat că în mod cert a montat cele două uși de garaj la respectiva locație, împreună cu numiții H. și K. De asemenea, martorul a arătat că ușile nu au fost montate în ziua în care au fost transportate, ci a fost nevoie de încă o deplasare, fiind necesare niște accesorii suplimentare.

Totodată, a arătat că în ziua în care a transportat ușile la Orșova, mai înainte de a ajunge la locație, a dus factura aferentă la sediul SCE. SRL din localitatea Șimian (firma inculpatului C.) pentru achitarea ei, lăsând exemplarul 1 al facturii și luând exemplarul 2. Martorul L., patronul SCI. SRL și SCF. SRL, a arătat că în proporție de 99% persoana menționată ca delegat pe o factură (cazul martorului J. și al facturii din 5 octombrie 2012) este prezentă la montarea bunurilor înscrise în factură și a confirmat că pentru montarea ușilor din Orșova au fost necesare niște accesorii, pe care chiar el le-a adus și i le-a dat martorului J., cu care s-a întâlnit pe centură la Drobeta-Turnu Severin, scutindu-l astfel de un drum până la Târgu Jiu, unde se afla sediul firmei.

Din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate la 5 octombrie 2012, orele 13:05:07 de numitul C. cu "un domn", identificat de martorul J. ca fiind numitul N., agent de vânzări al SCI. SRL rezultă un aspect esențial și lămuritor, anume localizarea numitului C. la momentul purtării convorbirii, respectiv în Orșova, ceea ce înlătură susținerile mincinoase ale inculpatului A., potrivit cărora ușile menționate în factura din 5 octombrie 2012 nu s-ar fi transportat și montat în această localitate, ci în alte două locații diferite (Vânju Mare și Drobeta-Turnu Severin). Mai mult, din aceeași convorbire, rezultă cu claritate că numitul C. a fost informat de persoanele de la fața locului despre problemele întâmpinate la montaj, urmând ca acestea să fie rezolvate în cursul următoarei săptămâni, confirmând astfel susținerile martorului J.: "C.: Uite, ajunsei la fața locului și mă edificai.

Sunt cu băieții aicea, ți-i dau după aia să-și spună exact. Trebuie modificat arcul, șina și să mai îmi dai un panou din ală. La o ușă e problema, dar trebuie schimbate amândouă. Domn: Ok. . C.:Și, lasă aicea ce-i de lăsat și...În cât timp zici că-mi aduci o chestie din asta? D: Nu știu, trebuie mai întâi să vorbesc. .. să vorbească la fabrică și să vedem, în câteva zile. C.:Și, la sfârșitul săptămânii viitoare o rezolvăm, nu ? D: Eu sper, da!" Această convorbire a fost confirmată de martorul J., care a arătat că la un moment dat C. i-a dat telefonul martorului, iar acesta a continuat convorbirea cu N. în legătură cu modificarea ușilor.

De altfel, prezența numitului C. la Orșova a fost confirmată în mod explicit de martorul J. și în declarația pe care a dat-o în fața Înaltei Curți la 4 octombrie 2017 în dosarul nr. x/2014, în care a arătat că au existat dificultăți în montarea ușilor de garaj, astfel că a trebuit să fie efectuate niște modificări, pe care nu le putea decide personal, ocazie cu care la fața locului s-a deplasat și C. pentru a vedea ce problemă este și "să o rezolvăm împreună" . Aceleași persoane, numiții C. și N. au purtat o nouă convorbire telefonică peste circa o săptămână (17 octombrie 2012, ora 8:28:20) în legătură cu cea de-a doua factură, emisă pentru aceeași lucrare cu o zi înainte (16 octombrie 2012). Această nouă discuție confirmă susținerile martorului J. referitoare la modul în care a procedat cu prima factură, la împrejurarea că montarea ușilor a avut loc în altă zi decât cea în care au fost transportate (ceea ce rezultă și din convorbirea telefonică din 5 octombrie 2012), dar și faptul că C., iar nu D. a achitat ambele facturi: "C.:Nu mi-a lăsat nimeni nicio factură la poartă, aseară ...(...)Sper să nu le fi lăsat acolo la montaj, că nu trebuia să le lase.

Domn: Sigur nu! Erau pe drum către Severin și au zis că se duc să le lase acolo, la paznic. C.: Ia vedeți ... și sunați! D: Prima factură au zis c-au lăsat-o la contabilă sau la secretară...când au venit prima oară. Au lăsat factura cu ușile, factura inițială, pe suma care stabilisem. Deci aia trebuie să fie la doamna secretară sau nu știu cui. C.: (se adresează altei persoane) Ia ...dă-mi-o și mie pe T.! Să vină până la mine! D: Iar ... factura ce este acum, este doar pe restul, diferența aia. C.: Am înțeles, am înțeles! D: Haideți că-i sun, să văd ce au făcut." Aspectele rezultate din înregistrările acestor convorbiri telefonice, a căror legalitate a fost cenzurată în faza camerei preliminare (a se vedea încheierea nr. 2 din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin încheierea nr. 214 din 8 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) se coroborează cu facturile nr. x din 5.10.2012 și nr. x din 16 octombrie 2012 emise de SCF.

SRL în favoarea SCE. SRL În fine, în legătură cu ușile de garaj menționate în factura din 5 octombrie 2012, SCI. SRL și SCF. SRL, au emis mai multe adrese de răspuns la solicitarea organelor de urmărire penală: - adresa nr. x emisă de SCI. SRL la 20 octombrie 2014 (în Dosarul nr. x/2014), în care se precizează cele două facturi emise de SCF. SRL către SCE. SRL; - adresa nr. x emisă de SCI. SRL la 22 octombrie 2014 (în Dosarul nr. x/2014), în care se precizează, cu referire la ușile ce au făcut obiectul facturii din 5 octombrie 2012, că, din discuțiile purtate cu personalul care se ocupă de montajul ușilor de garaj, a rezultat că au fost montate două uși la ieșirea din Orșova spre Herculane, fără să se precizeze cu exactitate data; - adresa nr. x emisă în prezenta cauză de SCI.

SRL la 2 septembrie 2016, din care rezultă că, din discuțiile purtate cu angajații firmei, a rezultat că la montajul ușilor care au fost livrate cu factura din 5 octombrie 2012 au participat J., H. și K.; - adresa nr. x emisă în prezenta cauză de SCI. SRL la 7 noiembrie 2016, din care rezultă că, din discuțiile purtate cu J., care apare ca delegat pe factura din 5 octombrie 2012, acesta a participat la montajul celor două uși de garaj; totodată, s-a precizat că nu au fost identificate situații în care un delegat trecut pe factură să nu fi participat efectiv la transportarea și montarea ușilor; - adresa nr. x emisă în prezenta cauză de SCF. Control SRL la 7 noiembrie 2016, care reia, în esență, conținutul adresei nr. x din 22 octombrie 2014, menționându-se, totodată, că reperele menționate în cele două facturi din 5 octombrie 2012 și 16 octombrie 2012 au fost livrate la date diferite.

În privința mențiunilor din aceste adrese referitoare la persoanele care au participat la montarea ușilor de garaj, martorul L., patronul ambelor firme, a confirmat că a avut discuții atât cu martorul J., cât și cu inculpatul A. și că singurul care și-a adus aminte că a participat la montaj a fost martorul J., afirmație pe care acesta a făcut-o fără a vedea în prealabil factura. De asemenea, a arătat că, în timp ce martorul J. a susținut că a montat ambele uși la o singură locație, respectiv la ieșirea din Orșova, inculpatul A. nu i-a spus că ar fi montat uși în acea perioadă în altă locație.

În privința inculpatului B., acesta a fost audiat în calitate de martor în Dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Craiova la termenul de judecată din 22 ianuarie 2016, la solicitarea inculpatului D., susținând varianta expusă de soția acestuia, Q., în declarația dată la termenul anterior din 18 decembrie 2015, precum și constatările din raportul de expertiză depus în același dosar la data de 27 noiembrie 2015 cu privire la ușile montate la garajul familiei O. de la imobilul deținut de aceștia în localitatea Orșova. Astfel, în acord cu soția inculpatului D., inculpatul B. a arătat că în perioada noiembrie- decembrie 2012, aflând întâmplător că "o doamnă de la Primăria Orșova" are nevoie de două uși de garaj, a contactat-o pe aceasta, în persoana martorei Q., și a tratat cu ea montarea unor uși de garaj second hand, la un preț de aproximativ 1000 de euro incluzând și mâna de lucru.

De asemenea, a declarat că ușile le-a luat ulterior de la verișorul său, martorul P., despre care știa că "aducea uși din străinătate" și le-a montat la garajul aparținând doamnei O. situat la ieșirea din mun. Orșova, fiind ajutat "de un băiat pe care l-am luat de la barul de pe strada pe care locuiesc". În fine, martorul a arătat că una din uși avea o lovitură la panoul de jos, pe partea interioară și că i-a lăsat numărul său de telefon soției inculpatului D., pe care de altfel nu l-a văzut niciodată.

Aspectele relatate de inculpatul B., în calitate de martor audiat pentru prima dată la Curtea de Apel Craiova, la propunerea inculpatului D., au confirmat, pe de o parte, împrejurările faptice rezultate din declarația martorei Q. referitoare la circumstanțele în care au fost montate ușile de garaj (în luna decembrie 2012, după ce a fost contactată de inculpatul B., la prețul de 1.000 de euro, deși una din uși prezenta o înfundătură), iar pe de altă parte, constatările expertizei efectuate în faza de judecată, raportul fiind depus după audierea martorei O., dar mai înainte de audierea martorului B., potrivit cărora ușa din dreapta prezenta la fața interioară o îndoitură a tablei la lamela cea mai de jos, pe transversalul acesteia.

Caracterul mincinos al susținerilor pe care inculpatul B. le-a făcut în fața Curții de Apel Craiova la termenul din 22 ianuarie 2016 în Dosarul nr. x/2014 este demonstrat atât de probatoriul analizat în cazul inculpatului A., cât și de contradicțiile dintre declarația pe care inculpatul B. a dat-o, în calitate de martor și celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, în primul rând, potrivit celor expuse anterior, este cert că ușile de garaj au fost montate la imobilul inculpatului D. din localitatea Orșova în luna octombrie 2012, iar nu în perioada noiembrie- decembrie, așa cum a susținut în declarația sa inculpatul B.. Relevante în acest sens sunt nu doar declarațiile martorului J. și transcrierile convorbirilor telefonice din datele de 5 octombrie 2012 și 16 octombrie 2012, ci și declarațiile date de P., persoană de la care inculpatul B. a pretins că a achiziționat ușile de garaj.

Astfel, martorul P. a arătat inclusiv în fața Înalte Curți că aproximativ prin luna octombrie inculpatul B. a venit la el și i-a spus că a găsit un client pentru ușile de garaj. Prin urmare, contrar susținerilor inculpatului B., care a dorit să confirme declarația soției inculpatului O., ușile de garaj nu au fost luate de la martorul P. în lunile noiembrie- decembrie, ci în luna octombrie. Această dată nu este lipsită de relevanță, căci potrivit susținerilor inculpatului B., ușile ar fi fost montate după câteva zile de la data la care au fost luate de la martorul P., așadar în luna octombrie, iar nu noiembrie- decembrie. În al doilea rând, ușile pe care inculpatul B. le-a preluat de la martorul P., deși nu erau noi, se prezentau într-o stare impecabilă, aspect relatat de acesta din urmă în declarația dată în fața Înaltei Curți.

Or, în declarația dată în calitate de martor, inculpatul B. a afirmat că una dintre uși prezenta urme de lovituri la momentul la care le-a montat, "pliindu-se" astfel pe declarația interesată a martorei Q., soția unuia dintre inculpați și pe constatarea unei expertize efectuate după circa 3 ani de la montarea ușilor. În al treilea rând, împrejurările faptice atestate de inculpatul B. în declarația dată în calitate de martor sunt puerile, ilogice și neverosimile. Sunt de subliniat astfel circumstanțele în care inculpatul a ajuns să se ocupe de montarea unor uși de garaj, acesta susținând că întâmplător a auzit "că o doamnă din Primăria Orșova are nevoie de 2 uși de garaj", pe care a identificat-o ulterior printr-o deplasare făcută din proprie inițiativă la primărie.

Apoi, deși nu s-a probat că inculpatul B. avea vreo experiență în montarea unor uși de garaj, aceasta a susținut că a realizat lucrarea într-o singură zi, împreună cu o persoană necunoscută, pe care a găsit-o într-un bar, în condițiile în care, potrivit propriei declarații, ușile au trebuit să fie și ajustate. Or, așa cum rezultă din declarația martorului J., care era specializat în montarea ușilor de garaj, pentru o lucrare de genul celei care face obiectul analizei în prezenta cauză (montarea a unor uși de garaj secționale cu acționare electrică cu două intrări) este necesară munca a trei sau patru persoane. De asemenea, potrivit declarațiilor inculpatului B., primirea ușilor s-a realizat în contul unei datorii pe care martorul P. o avea la el, de circa 1.000 de euro (4.000 de RON), pentru o lucrare efectuată de inculpat la locuința martorului chiar în vara anului 2012. Or,