ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 172/RC/2017

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 971 din data de 19 aprilie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015, a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul A., necunoscut cu antecedente penale, la:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (în legătură cu martorul denunțător B.), prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (polițist), pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat

și de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (polițist), de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (în legătură cu martorii denunțători C., D. și E.), prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (polițist), pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat

și de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (polițist), de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în cauză și i s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a aplicat sporul obligatoriu de 1 (un) an închisoare (1 treime din pedeapsa de 3 ani), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (polițist), pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat

și de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (polițist), de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la data de 19 noiembrie 2014 la 09 decembrie 2014.

În baza art. 112 lit. e) C. pen., a fost confiscată suma de 868,43 lei consemnată prin recipisa de consemnare din 10 noiembrie 2015 și suma de 1.000 lei consemnată prin recipisa de consemnare din 10 noiembrie 2015.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 8.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.

În drept

, Tribunalul a reținut că:

Referitor la caracteristicile actului privitor la îndatoririle de serviciu, Tribunalul a reținut că acest act trebuie sa fie legitim, adică să se înscrie în sfera competenței funcționarului, apreciată din punct de vedere material, teritorial și personal.

În cauză, potrivit fișei postului, inculpatul avea printre atribuțiile sale de serviciu: constatarea contravențiilor în cazul nerespectării normelor privind executarea lucrărilor în construcții și stabilirea măsurilor necesare intrării în legalitate, în condițiile legii; verificarea existenței autorizației de construire și respectarea documentației tehnice autorizate pentru lucrările de construcții; aplicarea de sancțiuni în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 și O.G. nr. 2/2001; verificarea și soluționarea sesizărilor și reclamațiilor primite din partea cetățenilor; certificarea prin notă de constatare a aducerii la îndeplinire a sentinței judecătorești definitive și irevocabile, în cazul desființării pe cale judecătorească a construcțiilor neautorizate amplasate pe terenuri proprietate privată.

Împotriva sentinței penale nr. 971 din data de 19 aprilie 2016 au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul

A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București a vizat greșita încadrare juridică în sensul omisiunii reținerii și a disp. art. 7 din Legea nr. 78/2000.

S-a arătat că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. și că în conformitate cu adresa primită de către organul de urmărire penală de la Consiliul Local al sectorului 3 București - Direcția Generală de Poliție Locală, vizând Decizia nr. 334 din 01 iulie 2014, inculpatul A. avea funcția publică de polițist local, în cadrul Serviciului de Disciplină în Construcții și Afișaj Stradal sector 3 București, printre atribuțiile sale de serviciu fiind și constatarea contravențiilor în cazul nerespectării normelor privind executarea lucrărilor în construcții și stabilirea măsurilor necesare intrării în legalitate, în condițiile legii, verificarea existenței autorizației de construcții, aplicarea de sancțiuni în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991, verificarea și soluționarea sesizărilor și reclamațiilor primite din partea cetăților și certificarea prin notă de constatare a aducerii la îndeplinire a sentințelor judecătorești.

Așadar, având în vedere că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 78/2000 se referă la faptele de luare de mită sau de trafic de influență săvârșite de către o persoană care exercită o funcție de demnitate publică, iar lit. c) a aceluiași articol face referire la organul de cercetare penală sau persoana care are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor, apreciază că în cauză trebuiau reținute și disp. art. 7 din Legea nr. 78/2000.

În aceste condiții, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, situație în care limitele de pedeapsă prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. fiind majorate cu o treime.

Inculpatul a criticat sentința în sensul greșitei respingerii a cererii de aplicare a procedurii simplificate de către instanța de fond.

Prin Decizia penală nr. 1665 din data de 7 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015 a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 971/F din 19 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și pe fond în rejudecare:

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare (în legătură cu martorul denunțător B.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a exercita funcția de polițist) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a exercita funcția de polițist) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare (în legătură cu martorii denunțători C., D. și E.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a exercita funcția de polițist) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a exercita funcția de polițist) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în prezentul dosar și s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a aplicat sporul obligatoriu de 1 an și trei luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa concurentă de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a exercita funcția de polițist) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a exercita funcția de polițist) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate în apelul formulat de Parchet au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a reținut că, într-adevăr, astfel cum rezultă din adresa Consiliului Local sector 3-Direcția Generală a Poliției Locale, atribuțiile inculpatului constau și în constatarea contravențiilor și aplicarea de sancțiuni în conformitate de dispozițiile Legii nr. 50/2001, iar fapta inculpatului a fost comisă în legătură și în exercitarea acestor atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor, astfel încât indiscutabil sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 78/2000, ca și cauză legală de agravare a pedepsei, cu consecința majorării limitelor de pedeapsă cu o treime, limita minimă de pedeapsă urmând a fi în aceste condiții de 4 ani închisoare.

În ceea ce privește critica inculpatului, în sensul respingerii greșite a cererii de aplicare a procedurii simplificate de către instanța de fond, s-a apreciat că aceasta este nefondată. Observând conținutul declarației date în fața instanței de fond, Curtea a constatat că inculpatul a negat existența faptei nu numai sub aspectul laturii subiective ci și sub aspectul laturii materiale. Împrejurările de fapt relatate sunt amănunțite și detaliate, și nu pot fi considerate doar o caracterizare conjuncturală a faptei, ci o combatere efectivă a acuzațiilor. În aceste condiții, aplicarea procedurii simplificate ar fi o soluție nelegală, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (1) C. proc. pen. nici în sensul literii legii, și nici al spiritului ei.

S-a reținut că, în condițiile unei poziții procesuale de negare evidentă a acuzațiilor, aplicarea formală a dispozițiilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen. ar constitui o sursă de inegalitate cu alte persoane supuse cercetării penale care nu recunosc săvârșirea faptelor .Opțiunea legiuitorului național a fost de a condiționa aplicarea acestui beneficiu de recunoaștere integrală a acuzațiilor aduse de Parchet, în forma în care au fost formulate.

Împotriva Deciziei penale nr. 1665 din data de 7 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015, la data de 10 ianuarie 2017 a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

La data de 25 ianuarie 2017 (data poștei) inculpatul A. a depus concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu, conform art. 440 C. proc. pen., a fost stabilit la data de 8 martie 2017, fără citarea părților, fiind repartizat aleatoriu Completului C8- filtru.

Prin rezoluție, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.

Constatându-se îndeplinită procedura de comunicare prevăzută de art. 439 C. proc. pen., a fost întocmit raportul de către magistratul asistent.

Prin încheierea din data de 8 martie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a a

dmis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva Deciziei penale nr. 1665 din data de 7 noiembrie 2016, pronunțată de Curte de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul A.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 19 aprilie 2017, cu citarea inculpatului A. la locul de deținere.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În motivarea scrisă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând ca temei de drept

dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

a arătat că prin decizia recurată, instanța de apel a condamnat legal inculpatul la două pedepse de câte 4 ani pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care a aplicat sporul obligatoriu de 1 an și 3 luni închisoare reprezentând o treime din pedeapsa concurentă de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 3 luni închisoare.

S-a arătat că sporul obligatoriu de o treime din pedeapsa de 4 ani închisoare este de 1 an și 4 luni închisoare și nu de 1 an și 3 luni cum a reținut instanța de apel, pedeapsa rezultantă fiind de 5 ani și 4 luni închisoare.

Prin urmare s-a solicitat ca în urma recalculării sporului de pedeapsă de o treime, instanța de recurs să dispună în baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. contopirea pedepselor aplicate inculpatului în prezentul dosar și aplicarea acestuia a pedepsei cea mai grea, de 4 ani închisoare la care să se aplice sporul obligatoriu de 1 an și 4 luni, reprezentând o treime din pedeapsa concurentă de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare.

Analizând

, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

împotriva Deciziei penale nr. 1665 din data de 07 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul A.

, Înalta Curte constată că acesta este fondat și urmează a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

În art. 438 alin. (1) C. proc. pen. sunt enumerate cazurile în care se poate face recurs în casație și anume:

(1)

Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

1.

în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente;

2

- 6 abrogat;

7.

inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

8.

în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal;

9

- 10 abrogat;

11.

nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată;

12.

s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13

- 14 abrogat

(2)

Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei „în condițiile legii” este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că, prin Decizia penală nr. 1665 din data de 07 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a desființat, în parte, sentința penală atacată și pe fond în rejudecare:

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare (în legătură cu martorul denunțător B.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a exercita funcția de polițist) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a exercita funcția de polițist) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare (în legătură cu martorii denunțători C., D. și E.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a exercita funcția de polițist) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a exercita funcția de polițist) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în prezentul dosar și s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a aplicat sporul obligatoriu de 1 an și trei luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa concurentă de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a exercita funcția de polițist) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a exercita funcția de polițist) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Înalta Curte constată că potrivit art. 39 lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Instanța de apel, î

n baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care a aplicat sporul obligatoriu de 1 an și 3 luni închisoare reprezentând o treime din pedeapsa concurentă de 4 ani închisoare, dispunând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 3 luni închisoare.

Înalta Curte constată că potrivit art. 39 lit. b) C. pen., sporul de o treime din

pedeapsa de 4 ani închisoare este de 1 an și 4 luni închisoare și nu de 1 an și 3 luni cum a reținut instanța de apel, pedeapsa rezultantă fiind de 5 ani și 4 luni închisoare.

Pentru considerentele expuse Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 1665 din data de 07 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul A.

Va casa, în parte, decizia atacată numai cu privire la sporul de pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare și la pedeapsa rezultantă aplicate inculpatului în baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului sporul obligatoriu de 1 an și 4 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa concurentă de 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Se va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 971/F din 19 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1665 din data de 07 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală și dispune emiterea unui nou mandat de executare.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 1665 din data de 07 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul A.

Casează, în parte, decizia atacată numai cu privire la sporul de pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare și la pedeapsa rezultantă aplicate inculpatului în baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului sporul obligatoriu de 1 an și 4 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa concurentă de 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 971/F din 19 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1665 din data de 07 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, și dispune emiterea unui nou mandat de executare.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2017.