ÎCCJ, decizie (scj.ro #85166)

Persecutat etnic. Mutarea în interesul serviciului pe teritoriul unui stat străin. Mutarea tatălui reclamantei și a familiei acestuia, pe teritoriul unui stat străin, într-o altă localitate decât cea de domiciliu, chiar justificată fiind pe relațiile de serviciu ale acestuia cu autoritățile de ocupație, constituie persecuție etnică. Dat fiind faptul că reclamanta s-a născut în Ungaria, unde întreaga sa familie a fost strămutată, aceasta, începând cu data nașterii sale, a împărtășit situația familiei, suportând consecințele strămutării care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa. Secția de contencios administrativ, decizia nr.82 din 15 ianuarie 2004 Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamanta M.I.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 8392 din 13 martie 2003 prin care pârâta i-a respins cererea privind stabilirea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea menționată, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că: - la data de 2 noiembrie 1941, când Ardealul de Nord se afla sub jurisdicția statului ungar, tatăl său care lucra la Intreprinderea Drumuri și Poduri Cluj, a fost strămutat împreună cu soția însărcinată și cu cei 6 copii minori din localitatea de domiciliu Cluj, în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, continuând să desfășoare aceeași activitate; - reclamanta s-a născut la data de 24 iunie 1942 în localitatea Mezoors din Ungaria unde familia sa a fost strămutată; - pe prioada strămutării, situația întregii familii a fost grea, locuind cu chirie, trăind dintr-un salariu mic și necunoscând limba maghiară; - strămutarea unei familii numeroase într-o localitate din Ungaria cu populație mică, a avut drept scop integrarea și maghiarizarea întregii familii și constituie persecuție din motive etnice; - în luna iunie 1945, întreaga familie s-a înapoiat în localitatea de domiciliu; - deși a făcut dovada situației invocate în cerere, pârâta a procedat la respingerea acesteia, cu motivarea că din actele depuse nu rezultă că petenta se încadrează în situațiile prevăzute de Legea nr.189/2000.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanta s-a născut în localitatea Mezoors din Ungaria, unde locuia întreaga familie ca urmare a mutării în interesul serviciului a tatălui său din localitatea Cluj în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, situație ce nu poate fi considerată persecuție etnică, întrucât titularul a continuat aceeași activitate, nefiind obligat să se refugieze. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.568 din 15 mai 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 8392 din 13 martie 2003 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i acorde drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare pentru perioada 24 iunie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2003. Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că: - familia reclamantei, fiind numeroasă, cu mulți copii, a fost determinată să părăsească locuința și localitatea de domiciliu, fiind strămutată într-o localitate din Ungaria cu populație mică, scopul urmărit de statul ungar fiind acela al integrării românilor și în final al maghiarizării acestora; - tatăl reclamantei a fost mutat cu serviciul în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, însă, din probele administrate rezultă că schimbarea domiciliului a fost suferită nu numai de capul familiei ci și de toți membrii acesteia, respectiv, copiii minori și soția însărcinată, fapt care duce la concluzia că întreaga familie a fost nevoită să părăsească domiciliul, fiind strămutată; -reclamanta fiind născută în localitatea de strămutare, acesteia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000 Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Prin motivele de recurs, recurenta a susținut că: - Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi numai persoanelor care au fost persecutate etnic și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe un teritoriu ocupat pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din același motiv, ori, în cauza de față, reclamanta s-a născut la data de 24 iunie 1942 în localitatea Mezoors din Ungaria, localitate unde tatăl acesteia a fost mutat cu serviciul, continuând să desfășoare aceeași activitate, nefiind obligat să se refugieze; - schimbarea domiciliului familiei reclamantei, nefiind determinată de o persecuție etnică, nu se încadrează în situațiile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 1, lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586 din 29 octombrie 2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat rezultă că, în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferențiere în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost refugiate, expulzate sau strămutate în altă localitate.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit și copiii născuți în localitatea de strămutare, respectiv de refugiu, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților strămutați, respectiv refugiați. Reclamanta a făcut dovada cu actele și înscrisurile depuse la dosarul cauzei că, în perioada în care Ardealul de Nord s-a aflat sub jurisdicția Statului ungar, tatăl său care lucra la Intreprinderea de Drumuri și Poduri Cluj, a fost determinat ca, împreună cu întrega familie, să părăsească locuința și localitatea de domiciliu, fiind strămutat într-o localitate din Ungaria, cu populație mică, unde a continuat activitatea.

Mutarea tatălui reclamantei și a familiei acestuia alcătuită din soția însărcinată și șase copii minori, pe teritoriul unui stat străin, într-o altă localitate decât cea de domiciliu, chiar justificată fiind pe relațiile de serviciu ale acestuia cu autoritățile de ocupație, constituie persecuție etnică. Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în localitatea Mezoors din Ungaria unde întreaga sa familie a fost strămutată, aceasta, începând cu data nașterii sale, respectiv 24 iunie 1942, a împărtășit situația familiei, suportând consecințele strămutării care implicit s-au răsfrânt și asupra sa, așa cum, în mod corect, a reținut și instanța de fond. Recursul a fost respins ca nefondat.