ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1394 din 13 iulie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata A., în sensul reținerii complicității la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpaților este C. pen. în vigoare.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedepsele de: 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, drepturi care au fost interzise și ca pedeapsă accesorie, pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.; 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (5 acte materiale); și 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (4 acte materiale).

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele la care a fost condamnată inculpata A., fiind aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat o treime din suma celorlalte două pedepse (9 luni închisoare), rezultând pedeapsa finală de 3 ani și 3 luni închisoare, care să fie executată în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durata de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., care s-a dispus a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., exercitarea acelorași drepturi a fost interzisă și ca pedeapsă accesorie stabilită pe lângă pedeapsa principală rezultantă, a cărei executare s-a dispus a se face conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedepsele de: 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, drepturi care au fost interzise și ca pedeapsă accesorie, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 44 C. pen. și art. 5 C. pen.; 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii fals în declarații, în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 44 C. pen. și art. 5 C. pen. (3 acte materiale); 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 teza I C. pen., cu aplicarea art. 44 C. pen. și art. 5 C. pen. (după ce, ca urmare a reținerii unui singur act material, s-a înlăturat forma continuată a infracțiunii); și 2 ani închisoare pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 44 C. pen. și art. 5 C. pen. (4 acte materiale).

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că faptele pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat prin sentință se află în stare de concurs real cu infracțiunile de:

- complicitate la înșelăciune și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru comiterea cărora inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 1 an și 10 luni închisoare și de 7 luni închisoare, prin Sentința penală nr. 848 din 3 iulie 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare la 16 iulie 2013;

- complicitate la înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la uz de fals, pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, de 4.500 RON amendă, de 2.000 RON amendă și de 4.000 RON amendă, prin Sentința penală nr. 269 din 27 februarie 2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la 23 martie 2015.

În baza art. 44 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat prin sentință se află în stare de pluralitate intermediară în raport cu condamnările la pedepsele de 1 lună închisoare, 2 luni închisoare și, respectiv, 1 lună închisoare, pedeapsa rezultantă de 2 luni închisoare fiind suspendată condiționat prin Sentința penală nr. 914 din 7 iulie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 1937/R din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj.

S-a constatat că, prin Sentința penală nr. 848 din 3 iulie 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare la 16 iulie 2013, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 914 din 7 iulie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, fiind contopite pedepsele de 1 lună închisoare, 2 luni închisoare și, respectiv, 1 lună închisoare, aplicate prin aceasta cu cele de 1 an și 10 luni închisoare și 7 luni închisoare, stabilite prin prima sentință penală, rezultând pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat.

S-a constatat că, prin Sentința penală nr. 269 din 27 februarie 2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la 23 martie 2015, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 848 din 3 iulie 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, fiind contopite pedepsele de 1 lună închisoare, 2 luni închisoare și, respectiv, 1 lună închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 914 din 7 iulie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, cu cele de 1 an și 10 luni închisoare și de 7 luni închisoare stabilite prin Sentința penală nr. 848 din 3 iulie 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, precum și cu cele de 1 an și 6 luni închisoare, 4.500 RON amendă, 2.000 RON amendă și 4.000 RON amendă aplicate prin Sentința penală nr. 269 din 27 februarie 2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rezultând pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani calculat de la data de 30 noiembrie 2011.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 97 alin. (1) C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 269 din 27 februarie 2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la 23 martie 2015, care, apoi, a fost descontopită în pedepsele componente, acestea fiind repuse în individualitatea lor, și anume pedepsele de 1 lună închisoare, 2 luni închisoare și, respectiv, 1 lună închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 914 din 7 iulie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca; 1 an și 10 luni închisoare și 7 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 848 din 3 iulie 2013 a aceleiași instanțe; 1 an și 6 luni închisoare, 4.500 RON amendă, 2.000 RON amendă și 4.000 RON amendă, aplicate prin Sentința penală nr. 269 din 27 februarie 2015 a aceleiași instanțe.

S-a reconstituit primul termen al pluralității intermediare, astfel cum a fost stabilit prin Sentința penală nr. 914 din 7 iulie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, anume pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (2) raportat la art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani închisoare, 8 luni închisoare, 4 luni închisoare și 2 ani închisoare, aplicate în cauză, cu pedepsele de 1 an și 10 luni închisoare și 7 luni închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 848 din 3 iulie 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, respectiv cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 4.500 RON amendă, 2.000 RON amendă și 4.000 RON amendă, aplicate prin Sentința penală nr. 269 din 27 februarie 2015 a aceleiași instanțe, stabilindu-se ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea cu închisoarea (4 ani închisoare) și pedeapsa cea mai grea cu amenda (4.500 RON), la care s-a adăugat o treime din suma celorlalte pedepse cu închisoarea (2 ani 3 luni și 20 de zile închisoare) și o treime din suma celorlalte pedepse cu amenda (2000 RON amendă), rezultând pedeapsa de 6 ani 3 luni 20 de zile închisoare și 6.500 RON amendă.

În baza art. 44 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 6 ani 3 luni 20 de zile închisoare și 6.500 RON amendă cu pedeapsa de 2 luni închisoare rezultată din Sentința penală nr. 914 din 7 iulie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, fiind aplicată inculpatului B. pedeapsa rezultantă finală de 6 ani 3 luni 40 de zile închisoare, în detenție, și 6.500 RON amendă.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ce s-a dispus a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., exercitarea acelorași drepturi a fost interzisă și ca pedeapsă accesorie, ce a fost stabilită pe lângă pedeapsa principală rezultantă și a cărei executare s-a dispus a se face conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2) și art. 1357 și urm. C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SRL, reprezentată legal prin administrator D., împotriva inculpaților B. și A., aceștia fiind obligați, în solidar, la plata sumei de 223.098,40 RON, cu titlu de despăgubiri civile - daune materiale - către partea civilă.

În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2) și art. 1357 și urm. din C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă E. împotriva inculpaților B. și A., aceștia fiind obligați în solidar către partea civilă la plata sumelor de 5.000 RON, satisfacție echitabilă pentru imposibilitatea efectuării de acte de dispoziție juridică sau materială asupra terenului de la data săvârșirii infracțiunilor până la pronunțarea hotărârii, și de 1.500 RON, pentru contravaloarea întocmirii unei noi documentații cadastrale.

Au fost calificate solicitările de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor aferente transportului la și de la instanță spre domiciliu, respectiv la plata cheltuielilor pentru îngrijirea copilului încadrat în grad de handicap în zilele în care au fost stabilite termene de judecată, ca reprezentând cereri de obligare la plata cheltuielilor judiciare.

În baza art. 397 alin. (3) raportat la art. 256 C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunilor prin înlăturarea tuturor mențiunilor/notărilor/înscrierilor făcute în registrele/documentele/evidențele ținute de autoritățile/instituțiile publice (Primăria Municipiului Cluj-Napoca, O.C.P.I. Cluj-Napoca, Camera Notarilor Publici Cluj), ca urmare a comiterii infracțiunilor sau în baza înscrisurilor care sunt desființate în baza hotărârii, respectiv prin anularea tuturor înscrisurilor întocmite în baza înscrisurilor desființate.

S-a dispus desființarea în totalitate a următoarelor înscrisuri:

"Procură Specială", autentificată sub nr. x din data de 14 iunie 2012 la Biroul Notarilor Publici Asociați "F." "Procură Specială", autentificat sub nr. x din data de 30 iulie 2012 la Biroul Notarilor Publici Asociați "F." "Declarație" autentificată sub nr. x din data de 26 iunie 2012 la Biroul Notarilor Publici Asociați "F." "Contract de vânzare-cumpărare", autentificat sub nr. x din data de 2 octombrie 2012 la Biroul Notarului Public G.; Certificatul de atestare fiscală nr. x din data de 26 iunie 2012 emis de Primăria Municipiului Cluj-Napoca; încheierea nr. 68645 din data de 28 iunie 2012, emisă de O.C.P.I. Cluj - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj-Napoca; documentația cadastrală subsecventă cuprinzând și planul de încadrare în tarla avizat de Primăria Municipiului; "Declarație" consemnată pe formularul tipizat purtând antetul A.N.C.P.I. - O.C.P.I. Cluj - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj-Napoca și datată iunie 2012.

În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 2.000 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 300 RON - în cursul urmăririi penale), iar inculpata A. la plata sumei de 1.500 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 100 RON - în cursul urmăririi penale).

În baza art. 398 raportat la art. 276 C. proc. pen., au fost obligați inculpații B. și A. la plata către partea civilă SC C. SRL a sumei de 4.000 RON (2.000 RON fiecare), cu titlu de cheltuieli judiciare.

De asemenea, au fost obligați inculpații B. și A. la plata către partea civilă E. a sumei de 650 RON (325 RON fiecare), cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu H., în cuantum de 690 RON, respectiv onorariul parțial al avocatului din oficiu I., în cuantum de 400 RON, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției și au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, după ce a analizat coroborat probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prima instanță a reținut că legea penală mai favorabilă în cauză este reprezentată de C. pen. în vigoare, având în vedere, în acest sens, continuitatea de incriminare și diferența de sancționare a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților în cele două coduri. Astfel, s-a avut în vedere că, deși în noua codificare concursul de infracțiuni este mai aspru sancționat, vechea reglementare prevedea o pedeapsă mai mare decât C. pen. în vigoare pentru infracțiunea de înșelăciune/instigare la înșelăciune care a fost reținută în sarcina inculpaților în formă deosebit de gravă. În plus, s-a arătat că, chiar și fără reținerea acestei variante agravate, sancțiunile aplicabile înșelăciunii conform C. pen. din 1969 sunt substanțial mai aspre.

În aceste condiții, s-a reținut că fapta inculpatei A. care:

S-a reținut că inițiativa detaliată a acțiunilor subsecvente deciziei inculpatei A. de a vinde încă o dată terenul în cauză a aparținut inculpatului B., profesionist în domeniu, iar nu inculpatei A. care a emis procurile și a dat declarațiile necesare la solicitările lui B. Astfel, cu excepția instigării la infracțiunea de înșelăciune (infracțiune distinctă reținută în sarcina inculpatei), această formă de participație nu se poate reține pentru vreun alt act material din cadrul celorlalte unități legale de infracțiune reținute în sarcina inculpatei (infracțiunea continuată).

S-a mai arătat că, deși actele materiale de la pct. 2 și 3 au fost comise în calitate de complice, întrucât reprezintă acte de ajutor acordate inculpatului B. pentru a da declarații necorespunzătoare adevărului la B.N.P.A. F. și A.N.C.P.I., O.C.P.I. Cluj, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj-Napoca, s-a reținut autoratul în cazul infracțiunii de fals în declarații, având în vedere că celelalte trei acte materiale au fost comise cu această formă de participație.

S-a subliniat că elementul material al infracțiunii este reprezentat de cele 5 acte materiale de declarare a unor date nereale/de ajutor acordat coinculpatului pentru darea unor declarații necorespunzătoare adevărului în fața unui funcționar public, în sensul art. 175 alin. (2) C. pen. (notarul public), sau a unei unități în care își desfășoară activitatea funcționari publici (A.N.C.P.I., O.C.P.I. Cluj, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj-Napoca). Declararea necorespunzătoare adevărului/ajutorul la darea unor asemenea declarații s-a realizat în vederea producerii de consecințe juridice (înscrierea frauduloasă a dreptului de proprietate - deși nu îi mai aparținea - asupra terenului în cartea funciară pe numele inculpatei pe un amplasament aparținând altei persoane, respectiv crearea aparenței de legalitate a titlului său necesare vânzării terenului către terți).

Totodată, s-a arătat că, potrivit legii sau împrejurărilor (evidențiate cu ocazia redării conținutului fiecărui act material al infracțiunii continuate), declarațiile nereale menționate anterior produceau consecințe juridice.

Întrucât infracțiunea este una de pericol abstract pentru relațiile sociale protejate (încrederea acordată acestor declarații), s-a constatat că legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

În plan subiectiv, s-a reținut că infracțiunea a fost comisă cu intenție directă preordinată.

S-a mai arătat că fapta a fost comisă în formă continuată, întrucât inculpata a realizat, la diferite intervale de timp, acțiuni care întrunesc fiecare în parte elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni, în realizarea unei rezoluții infracționale unice prefigurate încă dinainte de emiterea primei procuri din data de 14 iunie 2012, fiind întrunite cerințele art. 35 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a mai reținut că fapta inculpatei A., care:

Instanța de fond a exclus din cadrul unității legale de infracțiune trei acte materiale, întrucât acestea nu întrunesc, luate separat, elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la fals intelectual.

Astfel, s-a arătat că declarațiile date de către inculpată în cadrul Procurilor notariale autentificate sub nr. x din 14 iunie 2012 și nr. 1825 din 30 iulie 2012 realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în declarații, iar împuternicirea atestată de notar nu reprezintă un fapt nereal. S-a subliniat că, potrivit art. 8 lit. b) coroborat cu art. 99 din Legea nr. 36/1995, notarul realizează autentificarea înscrisurilor, iar înscrisul autentic notarial face dovada deplină, față de orice persoană, cu privire la constatările făcute personal de către notar, anume faptul prezentării părților, participanților și identificarea acestora, locul și data încheierii actului, respectiv exteriorizarea consimțământului. Declarațiile părților date în conținutul procurii nu constituie constatări personale ale notarului, neputându-se vorbi de o atestare a unor fapte sau împrejurări de către notar în sensul art. 321 C. pen.

Aceleași argumente au fost invocate și în privința înscrisului intitulat "declarație", autentificat sub nr. x din 26 iunie 2012 de către notarul public L., aceasta neatestând personal conținutul declarației inculpatului B., în calitate de mandatar al inculpatei A.

În plan obiectiv, s-a reținut că elementul material este reprezentat de acțiunile inculpatei de a-l ajuta pe inculpatul B. să determine funcționari publici (din cadrul primăriei/A.N.C.P.I., O.C.P.I. Cluj, B.C.P.I. Cluj-Napoca)/funcționari publici asimilați (notarul public/persoană fizică autorizată de A.N.C.P.I.) sau să determine personal un funcționar public asimilat (notarul public G.) să întocmească înscrisuri oficiale atestând date necorespunzătoare adevărului, cu prilejul întocmirii înscrisurilor în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu.

S-a subliniat, în acest context, că notarul public este funcționar public asimilat în sensul art. 175 alin. (2) C. pen., iar funcționarii Primăriei Municipiului Cluj-Napoca și ai B.C.P.I. Cluj-Napoca sunt funcționari publici în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. pen. În ceea ce îl privește pe K., persoană fizică autorizată de A.N.C.P.I., s-a arătat că acesta avea calitatea de funcționar public asimilat, în sensul art. 175 alin. (2) C. pen., întrucât exercita un serviciu de interes public, pregătea documentația cadastrală necesară intabulării, fiind învestit de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, care este o autoritate publică în sensul legii penale, aspect ce reiese din conținutul art. 3 alin. (1) și art. 4 din Legea nr. 7/1996, sens în care au fost apreciate valabile argumentele cuprinse în Decizia nr. 18/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în care s-a analizat statutul Băncii Naționale a României, concluzionându-se că reprezintă o autoritate publică, și, totodată, s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 240 din Legea nr. 187/2012, în care este definită noțiunea de autoritate publică, și la cele cuprinse în titlul III și art. 140 și art. 142 din Constituția României, republicată.

S-a mai arătat că documentația cadastrală, certificatul fiscal, Încheierea nr. 68645 din 28 iunie 2012 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat reprezintă înscrisuri oficiale întocmite de funcționari publici, în sensul art. 178 alin. (2) C. pen. Prin certificatul fiscal nu se atesta calitatea de proprietar a inculpatei A. asupra terenului în litigiu, valoarea lui juridică limitându-se la atestarea îndeplinirii obligațiilor fiscale, iar din însuși conținutul acestuia reiese că "prezentul certificat nu constituie titlu de proprietate și nu conferă această calitate". Cu toate acestea, s-a reținut că înscrisul atestă luarea în evidența fiscală și situația creanțelor bugetare în strânsă legătură cu imobilul în cauză, astfel că respectivul certificat fiscal evidenția împrejurări bazate pe o situație nereală.

S-a subliniat că urmarea imediată a infracțiunii este reprezentată de starea de pericol pentru încrederea societății atribuită înscrisurilor provenind de la funcționari publici.

S-a mai arătat că infracțiunea a fost comisă în participație improprie, întrucât funcționarii publici au fost determinați să întocmească înscrisurile conținând date nereale fără să cunoască lipsa de adevăr a aspectelor atestate și în formă continuată, deoarece inculpata a desfășurat, la diferite intervale de timp, acțiuni care întrunesc fiecare în parte elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni, în realizarea unei rezoluții infracționale unice prefigurate încă dinainte de emiterea primei procuri din data de 14 iunie 2012, fiind astfel întrunite cerințele art. 35 alin. (1) C. pen. De asemenea, s-a menționat că inculpata a acționat cu vinovăție, în forma intenției directe preordinate, urmărind inducerea în eroare a autorităților în scopul creării aparenței de legalitate a dreptului său de proprietate asupra terenului, urmărind ca finalitate revânzarea acestui imobil.

S-a mai reținut că fapta inculpatei A. care, în luna iunie 2012, l-a determinat pe inculpatul B. să întreprindă demersurile necesare în vederea înstrăinării frauduloase a terenului situat în parcela nr. 11 din tarlaua nr. x, pe care anterior îl vânduse numitului J., demersuri în urma cărora, la data de 2 octombrie 2012, inculpatul B., în calitate de mandatar, a indus-o în eroare pe persoana vătămată SC C. SRL, prin reprezentant legal D., prin prezentarea mincinoasă a calității de proprietar a inculpatei și prin folosirea unor înscrisuri falsificate care atestau calitatea nereală invocată și un alt amplasament al terenului vândut, în scopul obținerii unui folos patrimonial injust, și a determinat-o să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în parcela nr. 11 din tarlaua nr. x, pricinuindu-i o pagubă inițială în valoare de 220.000 RON, reprezentând prețul contractului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la înșelăciune, prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a menționat că săvârșirea faptei îmbracă forma de participație a instigării întrucât inculpata este cea care a decis vânzarea încă o dată a terenului care nu îi mai aparținea la sugestia martorului M. sau din proprie inițiativă, iar, în acest context, i-a fost prezentat inculpatul B. care a pus în aplicare rezoluția inițială a inculpatei. Aceasta nu a realizat acte efective de inducere în eroare a persoanei vătămate, ci l-a mandatat pe coinculpat să realizeze această activitate.

S-a subliniat că elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea de a-l determina pe B. să inducă în eroare posibilul cumpărător al terenului, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării că A. este proprietara terenului și că terenul are un alt amplasament decât cel real, respectiv o altă suprafață, conduita fiind menținută de către inculpată și în continuare. Prin acțiunea sa inculpata a urmărit să obțină foloase materiale injuste, respectiv o parte din prețul terenului. Paguba produsă în patrimoniul persoanei vătămate a fost efectivă, infracțiunea consumându-se în momentul remiterii prețului (în bani, respectiv în echivalentul unui autoturism).

S-a arătat, de asemenea, că între acțiunea inculpatei și rezultatul produs există legătură de cauzalitate, întrucât, fără conduita acesteia, B. nu ar fi putut induce în eroare persoana vătămată, reținându-se că, în plan subiectiv, acuzata a acționat cu intenție directă preordinată.

S-a precizat că a fost reținută varianta agravată a infracțiunii, deoarece inculpata a cunoscut că, pentru inducerea în eroare a persoanei vătămate, B. urma să se folosească și s-a folosit de înscrisuri și declarații falsificate.

În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice, s-a arătat că, în cauză, nu s-a stabilit că B. a luat decizia de a intermedia vânzarea terenului anterior acțiunilor desfășurate de inculpată, probele dosarului relevând că aceasta, împreună cu martorul M. sau singură, au/a luat respectiva decizie, ulterior fiindu-i prezentat B., care urma să se ocupe de operațiunea juridică. Procura din 14 iunie 2012 și acțiunile anterioare ale coinculpaților au relevat că inculpata l-a împuternicit pe B. să vândă terenul, iar nu că acesta a luat hotărârea și a determinat-o pe A. să îl ajute. Așadar, nu se poate vorbi de acte de ajutor sau înlesnire acordate de inculpată în sensul art. 48 C. pen., ci de o acțiune de determinare a inculpatului B.

S-a arătat că împrejurarea că B. a fost cel care a stabilit modalitatea în care se va derula activitatea complexă de inducere în eroare, prin realizarea unor înscrisuri falsificate și că inculpata și-a oferit disponibilitatea, exprimându-și acordul prin procura menționată la obținerea acelor înscrisuri, dând chiar anumite declarații în acest sens, reflectă doar faptul că anumite acte materiale de fals în declarații sau de participație improprie la fals intelectual au fost realizate în forma ajutorului, putând reprezenta, luate individual, acte de complicitate sau participație improprie în varianta ajutării, însă semnificația lor juridică trebuie analizată din perspectiva infracțiunii continuate, ca unitate legală. Drept urmare, în baza art. 386 alin. (1) C. pen., instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata A., prin avocat, în sensul reținerii complicității acesteia la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Totodată, s-a arătat că cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatei au fost comise în stare de concurs real.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B., s-a reținut că fapta acestuia, care:

În plan obiectiv, s-a reținut că elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea de a da declarații mincinoase în fața unor funcționari publici (angajații A.N.C.P.I., O.C.P.I. Cluj, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj-Napoca) sau funcționari publici asimilați (notari publici), în scopul producerii de consecințe juridice, atât pentru sine, cât și pentru coinculpata A., în numele căreia a dat respectivele declarații. S-a arătat că în cazul fiecărui act material este întrunită cerința esențială a laturii obiective ca, potrivit legii sau împrejurărilor, declarația să servească la producerea de consecințe juridice, aceste consecințe fiind menționate în conținutul fiecărui act material. În plus, s-a subliniat că, deși textul de lege nu impune, în speță efectele juridice s-au și produs.

Infracțiunea este una de pericol abstract pentru relațiile sociale protejate (încrederea acordată acestor declarații), astfel că legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei. În plan subiectiv, s-a arătat că infracțiunea a fost comisă cu intenție directă preordinată.

Totodată, s-a menționat că fapta a fost comisă în formă continuată, întrucât inculpatul a desfășurat, la diferite intervale de timp, acțiuni care întrunesc fiecare în parte elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni, în realizarea unei rezoluții infracționale unice prefigurate încă dinainte de prima declarație dată.

S-a mai reținut că fapta inculpatului B. care:

Instanța de fond a apreciat că al cincilea act material reținut în rechizitoriu în sarcina inculpatului, vizând declarația autentificată sub nr. x din 26 iunie 2012 de către notarul public L., nu întrunește elementele constitutive ale participației improprii la infracțiunea de fals intelectual, ci constituie infracțiunea de fals în declarații.

Sub acest aspect, s-a arătat că, potrivit art. 8 lit. b) coroborat cu art. 99 din Legea nr. 36/1995, notarul realizează autentificarea înscrisurilor, iar înscrisul autentic notarial face dovada deplină, față de orice persoană, cu privire la constatările făcute personal de către notar, anume faptul prezentării părților, participanților și identificarea acestora, locul și data încheierii actului, respectiv exteriorizarea consimțământului. Or, declarația unei persoane, în concret aspectele afirmate de aceasta, nu constituie constatări personale ale notarului, neputându-se vorbi de o atestare a unor fapte sau împrejurări de către notar, în sensul art. 321 C. pen. S-a concluzionat, astfel, că în cazul înscrisului intitulat "declarație", autentificat sub nr. x din 26 iunie 2012, notarul public L. nu a atestat personal conținutul declarației inculpatului B., în calitate de mandatar al inculpatei A.

În plan obiectiv, s-a precizat că elementul material este reprezentat de acțiunile inculpatului B. de a-i determina pe funcționarii publici (din cadrul primăriei/A.N.C.P.I., O.C.P.I. Cluj, B.C.P.I. Cluj-Napoca)/funcționarii publici asimilați (notarul public/persoană fizică autorizată de A.N.C.P.I.) să întocmească înscrisuri oficiale atestând date necorespunzătoare adevărului, cu prilejul întocmirii înscrisurilor în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, acțiuni care s-au realizat fie prin operațiuni de indicare a unor situații nereale (a unui amplasament și a unor limite de proprietate nereale, respectiv a unui proprietar aparent care înstrăinase anterior imobilul), fie prin depunerea unor documentații cu date false aproape imposibil de depistat în procedurile în care au fost folosite (întrucât se bazau pe declarațiile date pe propria răspundere de către inculpați).

În acest sens, s-a arătat că notarul public este funcționar public asimilat în sensul art. 175 alin. (2) C. pen., iar funcționarii Primăriei Municipiului Cluj-Napoca și ai B.C.P.I. Cluj-Napoca sunt funcționari publici în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. pen. Deopotrivă, K., persoană fizică autorizată de A.N.C.P.I., avea calitatea de funcționar public asimilat, în sensul art. 175 alin. (2) C. pen., întrucât exercita un serviciu de interes public, pregătea documentația cadastrală necesară intabulării, învestit fiind de o autoritate publică, anume de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, fiind reluate, cu privire la acest aspect, argumentele prezentate în secțiunea dedicată activității infracționale imputată coinculpatei A.

S-a mai reținut că documentația cadastrală, certificatul fiscal, Încheierea nr. 68645 din 28 iunie 2012 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat reprezintă înscrisuri oficiale întocmite de funcționari publici, în sensul art. 178 alin. (2) C. pen. Deși certificatul fiscal nu demonstra calitatea de proprietar a inculpatei A. asupra terenului în litigiu, valoarea lui juridică limitându-se la atestarea îndeplinirii obligațiilor fiscale, acesta dovedește luarea în evidența fiscală și situația creanțelor bugetare în strânsă legătură cu imobilul în cauză, astfel că respectivul certificat fiscal evidenția împrejurări bazate pe o situație nereală.

S-a precizat că urmarea imediată a infracțiunii este reprezentată de starea de pericol pentru încrederea societății atribuită înscrisurilor provenind de la funcționari publici, precum și că infracțiunea a fost comisă în participație improprie, întrucât funcționarii publici au fost determinați să întocmească înscrisurile conținând date nereale fără să cunoască caracterul neadevărat al aspectelor atestate.

Fapta a fost comisă în formă continuată, întrucât inculpatul B. a realizat, la diferite intervale de timp, acțiuni care întrunesc fiecare în parte elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni, în realizarea unei rezoluții infracționale unice prefigurate încă dinainte de realizarea primului act material, fiind întrunite cerințele art. 35 alin. (1) C. pen.

Instanța a mai reținut că inculpatul B. a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe preordinate, urmărind inducerea în eroare a autorităților în scopul creării aparenței de legalitate a dreptului de proprietate asupra terenului, urmărind ca finalitate revânzarea acestui imobil, caracterul planificat al acțiunilor sale reieșind din multitudinea demersurilor sale organizate pentru atingerea obiectivului. În plus, s-a remarcat rapiditatea cu care inculpatul a reușit să înscrie terenul în cartea funciară, folosindu-se de cunoștințele și relațiile pe care le avea la momentul respectiv.

Totodată, s-a arătat că fapta inculpatului B. care, la finalul lunii iunie 2012, a folosit la A.N.C.P.I., O.C.P.I. Cluj, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj-Napoca, Certificatul de atestare fiscală nr. x din 26 iunie 2014 întocmit în fals, fără vinovăție (atestând date necorespunzătoare adevărului privind luarea în evidența fiscală a inculpatei și situația creanțelor bugetare în strânsă legătură cu un teren care în realitate nu îi aparținea inculpatei A.), de funcționari din cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, depunându-l la dosarul necesar pentru înscrierea terenului în cartea funciară, în vederea producerii acestei consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 teza I C. pen., cu aplicarea art. 44 C. pen. și art. 5 C. pen.

Deși trimiterea în judecată a inculpatului a vizat săvârșirea a 3 acte materiale ale infracțiunii continuate de uz de fals, prevăzută de art. 323 teza I C. pen., cu aplicarea 35 alin. (1) C. pen., instanța de fond a înlăturat două dintre acestea și implicit forma continuată a infracțiunii, reținând că Procurile speciale autentificate sub nr. x din 14 iunie 2012 și nr. 1825 din 30 iulie 2012, de notarii publici N. și L., nu reprezentau înscrisuri oficiale false în sensul art. 323 alin. (1) C. pen., actul juridic de reprezentare atestat de notar fiind unul real, întrucât inculpatul B. a fost desemnat să o reprezinte de inculpata A., așa încât constatările personale ale notarului nu erau false. Singurele aspecte nereale din conținutul procurilor sunt înseși declarațiile date de către inculpata A. referitoare la dreptul său de proprietate, amplasamentul terenului și suprafața acestuia, după caz, însă aceste declarații au reprezentat elementul material al infracțiunii de fals în declarații în formă continuată. S-a apreciat că inculpatul nu poate fi sancționat penal pentru faptul că a uzat de declarațiile false, în condițiile în care exact acest uz a dat relevanță penală infracțiunii de fals în declarații.

Sub aspect obiectiv, s-a arătat că elementul material al infracțiunii de uz de fals este reprezentat de acțiunea inculpatului de a folosi înscrisul oficial falsificat (Certificatul de atestare fiscală nr. x din 26 iunie 2014), în vederea producerii de consecințe juridice, constând în înscrierea terenului în cartea funciară pe numele coinculpatei A.

Fiind o infracțiune de pericol abstract, legătura de cauzalitate între elementul material și starea de pericol pentru relațiile sociale ocrotite prin norma de incriminare rezultă din materialitatea faptei.

S-a arătat că infracțiunea a fost comisă cu intenție directă, inculpatul urmărind să obțină înscrierea terenului în cartea funciară, folosindu-se de înscrisul oficial cu date nereale.

S-a mai reținut că fapta inculpatului B. care, la data de 2 octombrie 2012 și, în prealabil, în etapa prezentării terenului și a negocierii, în calitate de mandatar al inculpatei A., a indus-o în eroare pe persoana vătămată SC C. SRL, prin reprezentant D., prin prezentarea mincinoasă a calității de proprietar a inculpatei și prin folosirea unor înscrisuri falsificate care atestau calitatea nereală invocată și un alt amplasament al terenului vândut, în scopul obținerii unui folos patrimonial injust, determinând-o să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în parcela nr. 11 din tarlaua nr. x, pricinuindu-i o pagubă inițială în valoare de 220.000 RON, reprezentând prețul contractului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea cu art. 44 C. pen. și art. 5 C. pen.

Analizând fapta din perspectiva elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., jude