ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 882/2017

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 73 din 16 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a hotărât astfel:

În baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnata A., fiica lui B. și C., născută în București, domiciliată în București, sector 6 și cu reședința în București, sector 6, în prezent deținută în Penitenciarul de Femei Târgșor, județul Prahova, și în consecință:

I) S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, pedeapsa accesorie prev. art. 64 lit. a), teza II, b) și c) (dreptul de a exercita funcția de notar) C. pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale și pedeapsa complementară, prev. art. 64 lit. a), teza II, b) și c) (dreptul de a exercita funcția de notar) C. pen. 1969, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, aplicată prin Sentința penală nr. 147 din 10 august 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 464 din 29 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, inculpatei A., în pedepsele componente de:

- două pedepse de câte 4 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu în formă calificată, prev. art. 2481 C. pen. din 1969, rap. la art. 246 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.;

- două pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la înșelăciune, prev. art. 26 C. pen. din 1969, rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza II, b) și c) (dreptul de a exercita funcția de notar) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă complementară.

1) S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentința penală nr. 52 pronunțată la data de 24 februarie 2014 de Curtea de Apel Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 960 din 17 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

- două pedepse a câte 5 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la înșelăciune;

- 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor;

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor;

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual;

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual;

- sporul de 3 ani și 6 luni închisoare, majorat la 5 ani închisoare prin Sentința penală nr. 147 din 10 august 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 464 din 29 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

II) S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatei A. prin Sentința penală nr. 16 din 23 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/42/2016, definitivă la 21 septembrie 2016 prin Decizia penală nr. 1.184 din 21 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, după cum urmează:

1) S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 539 din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 927 din 18 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, astfel cum a fost modificată prin Sentința penală nr. 52 din 24 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, în aplicarea art. 6 din Noul C. pen., în pedepsele componente de:

- 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. art. 246 C. pen. anterior;

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. art. 246 C. pen. anterior;

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. art. 289 C. pen. anterior;

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. art. 289 C. pen. anterior;

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. anterior;

- 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. anterior, redusă la 5 ani, conform Sentinței penale nr. 52 din 24 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, în aplicarea art. 6 din Noul C. pen.

2) S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 74/F din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 17 din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în pedepsele componente de:

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. art. 367 alin. (1) C. pen.;

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune, prev. art. 48 rap.la art. 32 și art. 244 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile pentru care A. a fost condamnată, mai sus menționate, sunt concurente și că aceasta a beneficiat de aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 din Noul C. pen. (Sentința penală nr. 56 din 23 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești), astfel că se impune aplicarea tratamentului penal al concursului de infracțiuni din Noul C. pen.

În baza art. 40 rap. la art. 39 lit. b) Noul C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin: Sentința penală nr. 147 din 10 august 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 464 din 29 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; Sentința penală nr. 539 din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 927 din 18 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, astfel cum a fost modificată prin Sentința penală nr. 52 din 24 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 960 din 17 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; Sentința penală nr. 16 din 23 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/42/2016, definitivă la 21 septembrie 2016 prin Decizia penală nr. 1.184 din 21 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, numai cu privire la Sentința penală nr. 74/F din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 17 din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, urmând ca A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se va adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse (total: 35 de ani și 6 luni: 3 = 11 ani și 10 luni), în final, pedeapsa rezultantă de 16 ani și 10 luni închisoare (5 ani + 11 ani și 10 luni).

S-au menținut pedepsele complementare și accesorii, precum și restul dispozițiilor sentințelor penale - mai sus menționate - ale căror pedepse au fost contopite.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 16 ani și 10 luni închisoare, perioada executată de la 19 martie 2013 la zi.

Au fost anulate mandatele de executare emise în baza sentințelor penale sus menționate și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare al pedepsei închisorii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate către stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 15 decembrie 2016 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, cererea formulată de petenta-condamnată A., în prezent deținută în Penitenciarul de Femei Târgșor, județul Prahova, având ca obiect contestație la executare cu privire la Sentința penală nr. 147/F din 10 august 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2/2015 și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 464 din 29 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, motivat de faptul că s-a produs o greșeală evidentă cu privire la contopirea pedepselor.

La termenul de judecată din 20 ianuarie 2017 contestatoarea prin apărător a arătat că de fapt obiectul dosarului este contopire pedepse și nu contestație la executare și a solicitat în conformitate cu disp. art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., contopirea pedepselor menționate în Sentința penală nr. 56 din 23 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, cu cele menționate în Sentința penală nr. 147/F din 10 august 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, întrucât sunt infracțiuni concurente.

Prin Sentința penală nr. 11/F din 20 ianuarie 2017 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București cu privire la soluționarea cauzei nr. x/2/2016 având ca obiect cerere de contopire a pedepselor, formulată de petenta condamnată A. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, cu motivarea că petenta-condamnată se află în stare de detenție la Penitenciarul de Femei Târgșor, județul Prahova, situat în circumscripția Curții de Apel Ploiești.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Ploiești a constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 147 din 10 august 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 464 din 29 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, A. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, pedeapsa accesorie prev. art. 64 lit. a), teza II, b) și c) (dreptul de a exercita funcția de notar) C. pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale și pedeapsa complementară, prev. art. 64 lit. a), teza II, b) și c) (dreptul de a exercita funcția de notar) C. pen. 1969, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, compusă din: două pedepse de câte 4 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu în formă calificată, prev. art. 2481 C. pen. din 1969, rap. la art. 246 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.; două pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la înșelăciune, prev. art. 26 C. pen. din 1969, rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza II, b) și c) (dreptul de a exercita funcția de notar) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă complementară.

Prin aceeași sentință s-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentința penală nr. 52 pronunțată la data de 24 februarie 2014 de Curtea de Apel Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 960 din 17 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și au fost repuse în individualitatea lor, pedepsele componente, după cum urmează: două pedepse a câte 5 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la înșelăciune; 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor; 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor; 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual; 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual; sporul de 3 ani și 6 luni închisoare, majorat la 5 ani închisoare prin Sentința penală nr. 147 din 10 august 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 464 din 29 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Prin Sentința penală nr. 16 din 23 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/42/2016, definitivă la 21 septembrie 2016 prin Decizia penală nr. 1.184 din 21 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, A. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 9 ani și 2 luni închisoare, după cum urmează:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 539 din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 927 din 18 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, astfel cum a fost modificată prin Sentința penală nr. 52 din 24 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, în aplicarea art. 6 din Noul C. pen., în pedepsele componente de: 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. art. 246 C. pen. anterior; 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. art. 246 C. pen. anterior; 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. art. 289 C. pen. anterior; 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. art. 289 C. pen. anterior; 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. anterior; 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. anterior, redusă la 5 ani, conform Sentinței penale nr. 52 din 24 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, în aplicarea art. 6 din Noul C. pen.

Prin aceeași sentință penală, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 74/F din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 17 din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în pedepsele componente de: 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. art. 367 alin. (1) C. pen.; 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune, prev. art. 48 rap. la art. 32 și art. 244 alin. (2) C. pen.

Analizând infracțiunile pentru care A. a fost condamnată, precum și data rămânerii definitive a hotărârilor mai sus menționate, Curtea a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente și că A. a beneficiat de aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 din Noul C. pen. (a se vedea Sentința penală nr. 56 din 23 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești, când s-a redus pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune din Vechiul C. pen., la 5 ani închisoare din Noul C. pen.), situație în care a apreciat că se impune aplicarea tratamentului penal al concursului de infracțiuni din Noul C. pen.

În raport de cele arătate mai sus, Curtea a apreciat că se impune ca în baza art. 40 rap. la art. 39 lit. b) Noul C. pen., să contopească pedepsele aplicate prin: Sentința penală nr. 147 din 10 august 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 464 din 29 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; Sentința penală nr. 539 din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 927 din 18 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, astfel cum a fost modificată prin Sentința penală nr. 52 din 24 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 960 din 17 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; Sentința penală nr. 16 din 23 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/42/2016, definitivă la 21 septembrie 2016 prin Decizia penală nr. 1.184 din 21 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, numai cu privire la Sentința penală nr. 74/F din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 17 din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, urmând ca A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se va adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse (total: 35 de ani și 6 luni: 3 = 11 ani și 10 luni), în final, pedeapsa rezultantă de 16 ani și 10 luni închisoare (5 ani + 11 ani și 10 luni).

Împotriva Sentinței penale nr. 73 din 16 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat contestație condamnata A., solicitând desființarea sentinței, ca nelegală și netemeinică, susținând, în esență, că în mod greșit au fost contopite pedepsele la care a fost condamnată.

Examinând contestația, prin prisma motivelor invocate și sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondată, urmând a fi admisă, pentru considerentele următoare:

Prin cererea formulată de condamnata A. s-a solicitat instanței, în temeiul dispozițiilor art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., contopirea pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 56 din 23 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, cu cele aplicate prin Sentința penală nr. 147/F din 10 august 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, apreciind că infracțiunile pentru care a fost condamnată prin hotărârile menționate sunt concurente.

Din examinarea actelor dosarului, se constată că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la cererea condamnatei A. în lipsa înscrisurilor necesare justei soluționări a cauzei, întrucât nu au fost atașate dosarele în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești prin care au fost aplicate pedepsele a căror contopire s-a solicitat.

Deși, la termenele de judecată din 21 martie 2017 și din 6 aprilie 2017, instanța de fond a dispus atașarea la dosarul cauzei a hotărârilor judecătorești de condamnare cu mențiunea rămânerii definitive, cauza a fost soluționată la data de 16 mai 2017 în baza unor copii de pe mandatele de executare a pedepselor închisorii aplicate condamnatei A. și de pe fișa de cazier judiciar al acesteia.

Or, aplicarea dispozițiilor legale privitoare la contopirea pedepselor impune examinarea hotărârilor judecătorești prin care s-au aplicat pedepsele a căror contopire se solicită, pentru a se verifica datele la care au fost comise infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea și datele la care hotărârile judecătorești de condamnare au rămas definitive.

Totodată, se impunea examinarea de către instanța de fond a hotărârilor judecătorești prin care a fost condamnată A., pentru a se aprecia cu privire la incidența în cauză a Deciziei nr. 29 din 19 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, conform căreia, în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în cadrul operațiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul C. pen. anterior pentru o infracțiune săvârșită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului C. pen. pentru o infracțiune săvârșită sub C. pen. anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 C. pen.

Se constată că, lipsa de la dosarul instanței de fond a încrisurilor necesare justei soluționări a cauzei, face imposibilă exercitarea controlului judiciar, în calea de atac a contestației, care impune verificarea legalității și temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., se va admite contestația formulată de condamnata A. împotriva Sentinței penale nr. 73 din 16 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Se va desființa sentința penală atacată și se va trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Ploiești.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de condamnata A. împotriva Sentinței penale nr. 73 din 16 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Desființează sentința penală atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Ploiești.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2017.

Procesat de GGC - ED