ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 989/2020

Ședința publică din data de 28 mai 2020

Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia nr. 893 din 3 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanții A., B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 1195 din 18 octombrie 2017 a Tribunalului Sibiu, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanții au formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 28 noiembrie 2018.

La 20 februarie 2019 s-a luat act de conținutul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, dispunându-se comunicarea acestuia părților din cauză.

Prin încheierea 13 iunie 2019 a fost admis în principiu recursul, fiind fixat termen de judecată la 5 decembrie 2019, în vederea soluționării recursului.

La 2 decembrie 2019, recurenții-reclamanți au depus prin e-mail și, ulterior, prin poștă, cerere prin care solicitau acordarea unui nou termen de judecată, învederând Înaltei Curți că înțeleg să renunțe la calea de atac exercitată, însă originalele declarațiilor de renunțare date în fața unor notari publici din Germania, expediate prin poștă, nu i-au parvenit reprezentantului lor convențional. Au fost atașate, în copie, declarațiile autentificate de renunțare la judecată.

La termenul de judecată stabilit în complet de filtru la 5 decembrie 2019, judecata cauzei s-a amânat pentru a da recurenților posibilitatea de a depune la dosar declarațiile de renunțare la judecată, traduse și legalizate.

La 26 mai 2020, recurenții-reclamanți au transmis, prin poștă, originalul declarațiilor de renunțare la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 893 din 3 octombrie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, solicitând ca instanța de judecată să ia act, în condițiile art. 404 C. proc. civ. și art. 463 alin. (1) din același act normativ, de această împrejurare.

Asupra cererii de renunțare la judecata recursului, formulată de recurenții-reclamanți A., B., C. și D., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că achiesarea la hotărâre reprezintă atât renunțarea unei părți la o cale de atac pe care o putea folosi, cât și renunțarea la o cale de atac deja exercitată. În temeiul acestui articol, partea care a declarat o cale de atac ce se află deja pe rolul instanței competente să o soluționeze o poate retrage, fără a fi necesar consimțământul părții adverse, cu excepția achiesării condiționate, prevăzute de alin. (2) al articolului.

Art. 404 C. proc. civ., invocat de recurenți, se referă la renunțarea la calea de atac în fața primei instanțe, însă această dispoziție legală poate fi aplicată, prin analogie, și pentru renunțarea la calea de atac în fața instanței ierarhic superioare, cum este cazul în speță, în raport de prevederile art. 463 alin. (3) C. proc. civ. (Dispozițiile art. 404 rămân aplicabile) și art. 494 C. proc. civ. (Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune).

Potrivit art. 464 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "Achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parțială" și "Achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale."

În raport de aceste prevederi legale, se constată că manifestarea de voință în sensul renunțării la judecată este un act de dispoziție, o desistare a recurentului, prin care acesta achiesează la hotărârea instanței ce a pronunțat hotărârea atacată.

În cauza dedusă judecății, această manifestare de voință este expresă și reiese din declarațiile autentificate ale recurenților-reclamanți de renunțare la judecarea căii de atac, depuse în original la dosar.

În urma verificării îndeplinirii condițiilor și exigențelor art. 463 alin. (1) C. proc. civ. și art. 464 alin. (2) din același act normativ, Înalta Curte urmează ca, în aplicarea principiului disponibilității, să ia act de renunțarea reclamanților A., B., C. și D. la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 893 din 3 octombrie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, formulată de reclamanții A., B., C. și D..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2020.