ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 787/2020

Ședința publică din data de 19 martie 2020

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 14 februarie 2020, sub nr. x/2020, petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești "A. și B." a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei Curtea de Apel Cluj, la solicitarea creditoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2745 din 20 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 666 și art. 127 C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 18 februarie 2020, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Oradea a reținut că, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., "în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru".

De asemenea, a constatat că dispozițiile art. 651 alin. (1) din același act normativ stipulează că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Analizând reglementările legale evocate, Judecătoria Oradea a reținut că regula de competență în materia soluționării cererilor de încuviințare a executării silite este că această cerere urmează a fi soluționată de judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului.

Astfel, a constatat că, din cuprinsul cererii de încuviințare a executării silite, precum și din cel al cererii depuse de creditor la biroul executorului judecătoresc, sediul debitoarei Curtea de Apel Cluj este în municipiul Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj.

Or, potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, localitatea Cluj-Napoca se află în circumscripția Judecătoriei Cluj-Napoca.

Față de aceste considerente, Judecătoria Oradea a apreciat că Judecătoriei Cluj-Napoca îi revine, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ca regulă de competență incidentă în materia executării silite, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, respectiv judecătoriei în a cărei rază de competență se afla sediul debitoarei la data sesizării organului de executare.

Totodată, instanța a considerat că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ., invocate de creditoare în cuprinsul cererii de executare silită, întrucât acest articol prevede și ipoteza în care o parte - reclamant sau pârât - are calitatea de magistrat, asistent judiciar, grefier sau instanță.

Or, în speță, nu a fost dedusă judecății o cerere contencioasă, în care să existe aceste calități procesuale, ci o cerere necontencioasă, în care petentul este executorul judecătoresc. Având în vedere că organul de executare solicită încuviințarea executării silite, instanța, analizând cererea, nu urmează să stabilească un drept al vreunei părți în contradictoriu cu altă parte, întrucât acest aspect a fost stabilit anterior prin titlul executoriu pus în executare silită.

Dintr-o altă perspectivă, Judecătoria Oradea a apreciat că, prin declinarea competenței de soluționare a cauzei către instanța de executare competentă conform regulii generale - Judecătoria Cluj-Napoca - nu se încalcă prevederile art. 127 C. proc. civ. nici dacă s-ar putea pune semnul egalității între Curtea de Apel Cluj și "pârât", întrucât nici fondul cererii de încuviințare, nici un eventual apel nu ar fi soluționate de curtea de apel, ci de judecătorie și tribunal.

Pentru aceste considerente, a stabilit că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Oradea.

Prin încheierea nr. 2244 din camera de consiliu din 9 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare executare silită în favoarea Judecătoriei Oradea. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a constatat că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Situația particulară de stabilire a competenței se aplică și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, potrivit alin. (3) al art. 127 C. proc. civ.

Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că, în speță, creditorul este grefier în cadrul Curții de Apel Cluj; prin titlul executoriu, debitoarea Curtea de Apel Cluj, în calitate de ordonator de credite, a fost obligată să îi achite drepturile salariale prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu data de 29.11.2015 și, în continuare, de 484,18 RON, începând cu data de 01.12.2015.

Astfel, a apreciat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. sunt incidente nu doar în faza de judecată propriu-zisă, ci și în faza de executare silită, care este parte a procesului civil potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului. De altfel, legiuitorul a înțeles să menționeze în mod expres dispozițiile din procedura contencioasă ce nu sunt aplicabile în procedura de executare silită, iar dispozițiile referitoare la competență nu se regăsesc printre aceste excepții.

Referitor la susținerea instanței inițial investite cu soluționarea cererii de executare silită, în sensul că parte în dosar este executorul judecătoresc, instanța a constatat că atribuțiile executorului judecătoresc în etapa executării silite au fost explicitate și prin decizia Curții Constituționale nr. 895/17.12.2015, prin care s-a statuat că, deși executorul judecătoresc îndeplinește un serviciu public, îl reprezintă pe creditor în raportul execuțional născut între creditor și debitor, fiind, practic, un agent al acestuia. Instanța de executare este cea care analizează legalitatea și temeinicia cererii de executare silită formulată de creditor, cerere ce a fost doar înaintată de executorul judecătoresc, pe calea solicitării de executare silită.

Or, în condițiile în care, titular al cererii de încuviințare a executării silite este un grefier care activează în cadrul Curții de Apel Cluj, s-ar aduce atingere aparenței de imparțialitate obiectivă în soluționarea cererii deduse judecății, motiv pentru care executorul judecătoresc a ales să sesizeze Judecătoria Oradea în acest sens, în aplicarea prevederilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza art. 666 raportat la art. 132 alin. (3) și art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Judecătoria Cluj-Napoca a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează cererea de încuviințare a executării silite formulate de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești "A. și B.", prin care a solicitat Judecătoriei Oradea încuviințarea executării silite a debitoarei Curtea de Apel Cluj, la solicitarea creditoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2745 din 20 decembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Încuviințarea executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cauză, creditoarea C. este grefier la Curtea de Apel Cluj.

Prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2745 din 20 decembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, debitoarea Curtea de Apel Cluj a fost obligată să-i achite creditoarei C. drepturi salariale în raport de valoarea se referință sectorială în cuantum de 440,16 RON, începând cu 29 noiembrie 2015 și în continuare, respectiv 484,18 RON, începând cu 1 decembrie 2015 și în continuare, actualizată cu indicele de inflația, și dobânzi penalizatoare.

În raport de particularitatea speței, determinată de calitatea părților, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data la data sesizării organului de executare, respectiv 10 februarie 2020, conform cărora, 1) "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea; 2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii; (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz; (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea grefierul, care are calitatea de reclamant, precum și o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea grefierul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

Scopul reglementării dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. este de a asigura imparțialitatea instanței. Prin aceste norme sunt nominalizați subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, indiferent de instanțele la care aceștia funcționează.

Prin Decizia nr. 290/2018 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Curtea Constituțională a statuat că, prin aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. doar ipotezei judecătorului care are calitatea de pârât, iar nu și ipotezei în care instanța de judecată ar avea această calitate, "dispozițiile legale nu își ating scopul pentru care au fost reglementate"; "atunci când judecătorul (în speță, grefierul) decide să uzeze de beneficiul acordat de art. 127 C. proc. civ., apreciind că nu va avea parte de un proces echitabil judecat de o instanță imparțială, legea nu îi poate interzice accesul la acest mecanism pe motiv că partea pârâtă este chiar instanța competentă să îi judece cauza, legiuitorul reglementând acest beneficiu în considerarea calității de judecător a părții pârâte, însă, cu atât mai mult cu cât parte pârâtă este chiar instanța de judecată, legea ar trebui să acorde dreptul de opțiune părții reclamante, mai ales că, în viziunea legiuitorului exercitarea unei acțiuni de competența de soluționare a instanței la care acesta își desfășoară activitatea este de natură să nască suspiciuni în privința modului de soluționare a litigiului tocmai de colegii acestuia."

Astfel, față de calitatea creditoarei de grefier la Curtea de Apel Cluj și de faptul că această instanță are calitatea de debitor, în cauză sunt prevalente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., norme speciale și derogatorii, ce sunt de strictă interpretare și care reglementează expres situația în care o instanță judecătorească are calitatea de pârât, situație ce se regăsește în speță.

Sintagma "cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. vizează cererile adresate instanței de judecată, în spectrul acestora fiind incluse și cererile de încuviințare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

De asemenea, nu se poate reține că executorul judecătoresc are calitatea de parte în dosar, întrucât este în atribuția legală a acestuia să solicite instanței de executare încuviințarea executării silite (art. 666 alin. (1) C. proc. civ.).

În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) din acest act normativ, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2020.