ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1527/2020

Ședința publică din data de 30 iulie 2020

Asupra cererii de recurs de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 13.02.2020 și înregistrată sub dosar nr. x/2020, revizuentul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata COMPANIA de TRANSPORT a ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA BUCUREȘTI, revizuirea deciziei civile nr. 1088/11 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosar nr. x/2019 invocând descoperirea unor înscrisuri noi.

În motivare, a indicat faptul că, înscrisurile noi, de care a luat cunoștință sunt Decizia nr. 9/16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii publicată în Monitorul Oficial al României nr. 891/08.11.2016 precum și Decizia nr. 258/20.09.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a statuat că ordinul 50/1990 nu poate fi aplicat doar la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, încadrarea în grupă de muncă fiind determinată de condițiile de muncă deosebite.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, tardivității formulării revizuirii iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 202 din 15 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a fost admisă excepția tardivității și a fost respinsă ca tardivă revizuire formulată de A. a deciziei civile nr. 1088 din 11.07.2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2009 în contradictoriu cu intimata COMPANIA de TRANSPORT a ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA BUCUREȘTI.

Curtea a reținut că, în susținerea cererii s-a invocat descoperirea unor înscrisuri noi respectiv Decizia nr. 9/16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii publicată în Monitorul Oficial al României nr. 891/08.11.2016 și Decizia nr. 258/20.09.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători în soluționarea unui recurs în anulare, fiind invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 324 pct. 4 C. proc. civ. de la 1865.

Conform prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. la de 1865 termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac. Curtea a reținut faptul că, deciziile în interesul legii se publică în Monitorul Oficial al României devenind opozabile începând cu acest moment, faptul material juridic al publicării reprezentând premisa primordială a cunoașterii acestora. Prin urmare, se prezumă absolut că, orice persoană a luat cunoștință de aceste decizii ale ÎCCJ odată cu publicarea acestora în Monitorul Oficial, neputând pretinde luarea la cunoștință într-un alt moment.

Cu privire la Decizia nr. 258 din 20 septembrie 2004 pronunțată în Dosarul nr. x/2002 - ÎCCJ- Completul de 9 judecători s-a reținut faptul că, aceasta era de notorietate fiind adusă la cunoștința publicului prin modalități specifice timpului respectiv, fiind de altfel menționată expres în cuprinsul paragrafelor 13 si 14 ale Deciziei nr. 9/16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii publicată în Monitorul Oficial al României nr. 891/08.11.2016.

Prin urmare, Curtea a reținut că, cel mai târziu la această dată, a publicării deciziei menționate în Monitorul Oficial al României nr. 891/08.11.2016, se prezumă luarea la cunoștință de către revizuent a acesteia.

Față de data la care partea se prezumă că a luat cunoștință de hotărârile menționate, s-a constatat că revizuirea a fost introdusă cu încălcarea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuentul A. fără a dezvolta critici de nelegalitate.

Intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal, inadmisibilitatea cererii de recurs raportat la faptul că cererea de revizuire a fost formulată într-un litigiu de muncă iar în subsidiar, nulitatea cererii de recurs.

Înalta Curte, învestită cu soluționarea recursului, în temeiul art. 137 C. proc. civ. analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, prin urmare, decizia nr. 202 din 15 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin care s-a soluționat cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs, este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În conformitate cu dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, hotărârea dată în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul pricinii, este irevocabilă.

Hotărârea atacată pe calea revizuirii este o hotărâre irevocabilă în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. fiind pronunțată în soluționarea recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Față de aspectele expuse, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, inițierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este determinată de exercitarea acesteia în condițiile prevederilor legale.

Astfel, decizia supusă examinării în cauza pendinte este irevocabilă și, prin urmare, nesusceptibilă de reformare pe calea recursului.

Cum față de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile nu sunt susceptibile de calea de atac a recursului, iar recursul exercitat în cauză este îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și, în consecință, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 202 din 15 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iulie 2020.