ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1569/2020

Ședința publică din data de 16 iulie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara, secția I civilă sub nr. x/2014, ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Hunedoara, și precizată ulterior, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. L., M., N., O. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentant de Ministerul Transporturilor, prin CNADNR S.A., solicitând să se constate că prin H.G. nr. 844/7 august 2012 s-a declanșat procedura de expropriere a imobilelor proprietate privată pentru lucrarea de utilitate publică "Autostrada Lugoj-Deva", Coridorul de expropriere "Comuna Brănișca", să se stabilească suprafața de teren expropriată în vederea efectuării lucrării de utilitate publică, pentru fiecare reclamant, să se stabilească situațiile în care expropriatorul a propus exproprierea parțială, iar situația reală impune să se dispună exproprierea totală, conform art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 și să se stabilească cuantumul despăgubirilor pentru fiecare reclamant, raportat la valoarea reală a terenurilor expropriate și la prejudiciile aduse proprietarilor, să fie obligat pârâtul la plata despăgubirilor stabilite pentru fiecare reclamant, să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, prin precizările ulterioare s-a mai cerut și anularea parțială a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor emise pe numele reclamanților sau antecesorilor acestora sub aspectul cuantumului sumelor acordate.

Prin încheierile de ședință din 09 septembrie 2015 și 21 octombrie 2015, li s-a pus în vedere reclamanților să achite jumătate din cuantumul onorariului solicitat de experți, respectiv 4500 RON și, întrucât aceștia nu s-au conformat, prin încheierea din 02 decembrie 2015, s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 155

1

din C. proc. civ. din 1865.

Prin sentința civilă nr. 468 din 22 februarie 2017, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a constatat perimată atât acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. L., M., N., O., cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele P. și Q. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Transporturilor, prin CNADNR S.A.

Prin decizia civilă nr. 61 din 26 aprilie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a admis ca fondat recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., R. și intervenientele P. și Q.; a casat sentința atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 544 din 4 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a admis în parte atât acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții A., B., C., D., F., S. - decedat pe parcursul procesului și continuată de moștenitor G., H., I. - decedat pe parcursul procesului și continuată de moștenitor T., J., K., O., L., M., N., cât și cererile în intervenție în interes propriu formulate de intervenientele P., și Q., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor reprezentat de C.N.A.I.R. România S.A., și, în fond, a constatat că reclamanții și intervenientele în interes propriu au calitatea de persoane expropriate cu privire la următoarele terenuri pentru: A. - 1032 mp; B. - 4965 mp din care pentru terenul de 3184 mp se dispune exproprierea suplimentară; C. - 826 mp; D. - 432 mp; E. - 247 mp; F. - 1578 mp din care pentru terenul de 117 mp se dispune exproprierea suplimentară; G. - 835 mp; H. - 4 mp; I. - 1089 mp din care pentru terenul de 314 mp se dispune exproprierea suplimentară; J. - 4473 mp din care pentru terenul de 1463 mp se dispune exproprierea suplimentară; K. și O. - 1407 mp din care pentru terenul de 297 mp se dispune exproprierea suplimentară, L. și M. - 556 mp; N. - 211 mp; Q. -1501 mp și P. - 1747 mp din care pentru terenul de 772 mp se dispune exproprierea suplimentară, terenuri ce au fost identificate și evaluate conform raportului de expertiză întocmit de experții U., V. și W.; a obligat pe pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.I.R. S.A. să plătească reclamanților/moștenitorilor acestora și intervenientelor în intere propriu următoarele sume cu titlul de despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenurilor expropriate astfel, pentru: A. - 16.863 RON; B. -75.921 RON; C. - 13.497 RON; D. - 7.059 RON; E. - 4036 RON; F. - 25.592 RON; G. - 13.643 RON; H. - 65 RON; I. - 17.280 RON; J. -75.598,4 RON; K. și O. - 22.504 RON; M. și L. - 9.085 RON; N. - 3.447 RON; Q. - 24.526 RON și P. -27.283 RON; a anulat în parte hotărârile de stabilire a despăgubirilor emise pentru reclamanți și intervenientele în interes propriu de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 -Brănișca cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenurile expropriate acestora; a respins în rest atât acțiunea principală cât și cererile de intervenție; a obligat pe pârât să plătească reclamanților și intervenientelor în interes propriu suma de 6.411.7 RON cheltuieli de judecată în fond.

Prin decizia civilă nr. 1720 din 8 noiembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a admis apelul declarat de către reclamantul L. împotriva sentinței civile nr. 544/2019, pronunțată de către Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a constatat că reclamantul L. are calitate de persoană expropriată cu privire la suprafața totală de 1666 mp teren; a obligat pârâtul Statul Român reprezentant prin CNAIR S.A. să plătească reclamantului L. suma de 27.108 RON cu titlu despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenului expropriat; a menținut în rest dispozițiile sentinței atacate; a respins apelul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., O., M., N., Q. și P. precum și apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CNAIR prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva deciziei civile nr. 1720 din 8 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, fiind înregistrat la data de 15 iunie 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2014*.

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Printr-un prim motiv de recurs, a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în condițiile în care instanța de apel în mod greșit a omologat raportul de expertiză care nu a ținut seama de criteriile cumulative stabilite în mod imperativ de lege.

Sub acest aspect, a susținut că cei trei experți care au întocmit raportul de expertiză nu îndeplineau cerința de a fi membri ANEVAR, astfel cum prevăd dispozițiile art. 4 alin. (8) din Legea nr. 198/2004, iar la calculul cuantumului despăgubirilor atât experții, cât și instanța de apel trebuiau să țină cont de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 atâta timp cât valoarea a fost stabilită prin raportare la anunțurile din mica publicitate și nu la cea menționată în contractele de vânzare-cumpărare, ofertele avute în vedere nefiind cele de la momentul exproprierii.

Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs, instanța de apel a interpretat greșit art. 5, 7, 8 și urm. din Legea nr. 255/2010, prin admiterea apelului formulat de către L., întrucât acesta avea un drept de creanță asupra terenului expropriat și nu un drept de proprietate, câtă vreme a făcut dovada deținerii unui antecontrcat de vânzare-cumpărare și nu a unui act susceptibil de a transfera dreptul de proprietate și care să-l îndrituească să figureze în evidențele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 din C. proc. civ. de la 1865.

Prin concluziile scrise depuse la data de 1 iulie 2020, prin fax, intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q. au invocat, în principal, pe cale de excepție, nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor în dispozițiilor art. 304 din C. proc. civ., iar în subsidiar, au solicitat, respingerea recursului.

Examinând recursul, în raport de excepția tardivității invocată, din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 301 din C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări care ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, decizia civilă nr. 1720 din 8 noiembrie 2019 a acestei instanțe a fost comunicată recurentului-pârât la data de 12 mai 2020, iar calea de atac a fost depusă la oficiul poștal la data de 02 iunie 2020, potrivit ștampilei aplicate pe plicul poștal aflat la dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 din C. proc. civ., calculat potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 28 mai 2020, într-o zi de joi.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției tardivității recursului, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva deciziei civile nr. 1720 din 8 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Având în vedere soluția pronunțată în raport de care se reține culpa procesuală a recurentului-pârât, câtă vreme intimații nu a depus dovada cheltuielilor de judecată în recurs, solicitate în cuprinsul concluziilor scrise, Înalta Curte nu poate da eficiență dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva deciziei civile nr. 1720 din 8 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de intimați privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iulie 2020.