ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.10.2020

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2026/2020

HOTĂRÂRE
14.10.2020
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2026/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 14 octombrie 2020

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea precizată, reînregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 16 noiembrie 2018, sub nr. x/2014*, reclamanții A., B., C., D. Sandu, F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., în nume propriu sau în calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari, au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin CNADNR S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate: că prin Hotărârea Guvernului nr. 844/7 august 2012 s-a declanșat procedura de expropriere a imobilelor proprietate privată pentru lucrarea de utilitate publică "Autostrada Lugoj-Deva", Coridorul de expropriere "Comuna Brănișca"; să se stabilească suprafața de teren expropriată în vederea efectuării lucrării de utilitate publică, pentru fiecare reclamant; să se stabilească situațiile în care expropriatorul a propus exproprierea parțială a imobilelor; să stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite fiecăruia dintre reclamanți, raportat la valoarea reală a terenurilor expropriate și la prejudiciile aduse proprietarilor, într-o variantă principală și într-o variantă subsidiară, conform estimărilor valorice făcute de experții judiciari în cauză; să fie obligat pârâtul la plata despăgubirilor stabilite pentru fiecare reclamant; să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în ambele cicluri procesuale.

Prin întâmpinarea inițială, pârâta CNADNR S.A. a solicitat respingerea cererii.

Ulterior disjungerii cererii de intervenție, pârâta a depus o nouă întâmpinare prin care a invocat lipsa de interes a intervenienților, excepția de necompetență a Tribunalului Hunedoara și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile impuse de Legea nr. 554/2004. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că dreptul reclamanților se naște abia la momentul emiterii hotărârilor de stabilire a despăgubirilor de către Comisia locală de aplicare a Legii nr. 255/2010.

Prin sentința nr. 1242 din 19 noiembrie 2019, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a respins excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii, excepția de necompetență materială și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond, a admis, în parte, acțiunea precizată și, în consecință, a constatat că pârâtul a declanșat procedura de expropriere a imobilelor proprietate privată pentru executarea lucrării de utilitate publică "Construcție Autostradă Lugoj-Deva", în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 848/2012 de modificare a Hotărârii Guvernului nr. 1232/2010. A constatat că pârâtul a preluat, prin expropriere, pentru realizarea respectivei cauze de utilitate publică, de interes național, suprafețele de teren identificate, estimate valoric și reprezentate grafic prin raportul de expertiză și anexele la acesta, întocmit de comisia de experții judiciari formată din: ing. W., ing. X. și ing. Y., după cum urmează: suprafața de 489 mp teren arabil, reclamantei A.; suprafața de 497 mp teren arabil, reclamanților R. și S.; suprafața de 306 mp teren arabil, reclamantei B.; suprafața de 589 mp teren arabil, reclamantei C.; suprafața de 947 mp teren arabil, reclamantului D. Sandu; suprafața de 581 mp teren arabil, reclamantului F.; suprafața de 800 mp teren arabil, reclamantei G.; suprafața de 800 mp teren arabil, reclamantului Q.; suprafața de 563 mp teren arabil, reclamantului V.; suprafața de 571 mp teren arabil, reclamantei H.; suprafața de 520 mp teren arabil, reclamantului I.; suprafața de 622 mp teren arabil, reclamantului U.; suprafața de 972 mp teren arabil, reclamantului J.; suprafața de 937 mp teren arabil, reclamantului K.; suprafața de 929 mp teren arabil, reclamantului L.; suprafața de 861 mp teren arabil, reclamantei M.; suprafața de 638 mp teren arabil, reclamantului N.; suprafața de 920 mp teren arabil, reclamantei T.; suprafața de 800 mp teren arabil, reclamantei Z. și suprafața de 760 mp teren arabil, reclamantei P.. L-a obligat pe pârât să plătească, cu titlu de despăgubiri de expropriere, reprezentând valoarea reală a parcelelor expropriate, după cum urmează: reclamantei A., suma de 7.986 RON, echivalentul sumei de 1.819 euro, după următorul calcul: 489 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamanților R. și S., suma de 8.116 RON, echivalentul sumei de 1.849 euro, după următorul calcul: 497 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantei B., suma de 4.997 RON echivalentul sumei de 1.138 euro,- după următorul calcul: 306 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantei C., suma de 9.619 RON echivalentul sumei de 2.191 euro, după următorul calcul: 589 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului D., suma de 15.465 RON echivalentul sumei de 3.523 euro, după următorul calcul: 947 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului F., suma de 9.488 RON, echivalentul sumei de 2.161 euro, după următorul calcul: 581 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantei G., suma de 13.065 RON, echivalentul sumei de 2.976 euro, după următorul calcul: 800 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului Q., suma de 13.065 RON, echivalentul sumei de 2.976 euro, după următorul calcul: 800 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului V., suma de 9.194 RON, echivalentul sumei de 2.094 euro, după următorul calcul: 563 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantei H., suma de 9.325 RON, echivalentul sumei de 2.124 euro, după următorul calcul: 571 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului I., suma de 8.492 RON, echivalentul sumei de 1.934 euro, după următorul calcul: 520 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului U., suma de 10.158 RON, echivalentul sumei de 2.314 euro, după următorul calcul: 622 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului J., suma de 15.874 RON, echivalentul sumei de 3.616 euro, după următorul calcul: 972 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului K., suma de 15.302 RON, echivalentul sumei de 3.486 euro, după următorul calcul: 937 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului L., suma de 15.171 RON, echivalentul sumei de 3.456 euro, după următorul calcul: 929 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantei M., suma de 14.061 RON, echivalentul sumei de 3.203 euro, după următorul calcul: 861 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); N., suma de 10.419 RON, echivalentul sumei de 2.373 euro, după următorul calcul: 638 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantei T., suma de 15.024 RON, echivalentul sumei de 3.422 euro, după următorul calcul: 920 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantei Z., suma de 13.065 RON, echivalentul sumei de 2.976 euro, după următorul calcul: 800 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantei P., suma de 12.411 RON, echivalentul sumei de 2.827 euro, după următorul calcul: 760 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei). L-a obligat pe pârât să plătească, cu același titlu, pentru parcelele de teren rămase fără cale de acces sau imposibil de exploatat, după cum urmează: reclamantei A., suma de 21.197 RON, echivalentul sumei de 4.829 euro, după următorul calcul: 1298 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamanților R. și S., suma de 20.332 RON, echivalentul sumei de 4.631 euro, după următorul calcul: 1245 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantei B., suma de 12.085 RON echivalentul sumei de 2.753 euro, după următorul calcul: 740 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantei C., suma de 19.924 RON echivalentul sumei de 4.538 euro, după următorul calcul: 1220 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului D., suma de 25.982 RON echivalentul sumei de 5.919 euro, după următorul calcul: 1591 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului F., suma de 11.954 RON, echivalentul sumei de 2.723 euro, după următorul calcul: 732 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantei G., suma de 13.685 RON, echivalentul sumei de 3.117 euro, după următorul calcul: 838 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului Q., suma de 12.019 RON, echivalentul sumei de 2.738 euro, după următorul calcul: 736 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului V., suma de 7.463 RON, echivalentul sumei de 1.700 euro, după următorul calcul: 457 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantei H., suma de 6.532 RON, echivalentul sumei de 1.488 euro, după următorul calcul: 400 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului I., suma de 5.046 RON, echivalentul sumei de 1.149 euro, după următorul calcul: 309 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); U., suma de 4.883 RON, echivalentul sumei de 1.112 euro, după următorul calcul: 299 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului J., suma de 5.797 RON, echivalentul sumei de 1.320 euro, după următorul calcul: 355 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului K., suma de 3.658 RON, echivalentul sumei de 833 euro, după următorul calcul: 224 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantului L., suma de 1.355 RON, echivalentul sumei de 309 euro, după următorul calcul: 83 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei); reclamantei M., suma de 359 RON, echivalentul sumei de 82 euro, după următorul calcul: 22 mp x 3,72 euro/mp x 4,39 RON/1 euro (la data expertizei). A respins, în rest, acțiunea civilă. L-a obligat pe pârât să plătească reclamanților suma de 12.600 RON cheltuieli de judecată. A stabilit în sarcina pârâtului obligația de plată a sumei de 2.200 RON, care se va achita în contul Biroului Local de Expertize din cadrul Tribunalului Hunedoara.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin decizia nr. 524 din 11 iunie 2020, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului. A fost obligat pârâtul să plătească intimaților suma de 2500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Curtea a reținut că primul motiv de apel nu poate fi primit, având în vedere că prevederile art. 4 alin. (8) din Legea nr. 198/2004 nu sunt incidente cauzei, deoarece se referă la evaluarea terenurilor în vederea emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, aceste dispoziții nefiind aplicabile și în materia evaluării despăgubirilor în caz de contestare în justiție a cuantumului despăgubirii, deoarece în acest caz sunt incidente prevederile art. 22 din Legea nr. 255/2010.

S-a mai invocat încălcarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv faptul că experții nu au avut în vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel din cuprinsul aceleiași unități administrativ-teritoriale.

Curtea a observat că este real faptul că potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 - forma în vigoare la data emiterii hotărârilor contestate - acțiunea formulată în conformitate cu prevederile acestui articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

S-a constatat că practica constantă a instanței supreme este în sensul menționat de apelant, respectiv al evaluării despăgubirii pe bază de contracte de vânzare-cumpărare efectiv încheiate.

Curtea de apel a reținut că în cauză, experții au identificat astfel de tranzacții, chiar dacă nu sunt în număr foarte mare, procedând la stabilirea prețului imobilelor prin aplicarea metodei prin comparație directă, iar în cazul contractelor care nu se situează în timp aproape de momentul exproprierii au aplicat corecții. La raportul de expertiză inițial, pârâtul a formulat obiecțiuni, admise de instanță, ulterior experții solicitând instanței să pună în vedere părților să depună contracte de vânzare-cumpărare relevante în cauză, motiv pentru care la dosar s-au depus astfel de comparabile, în raport de care s-a stabilit valoarea despăgubirii.

Față de aceste înscrisuri și conținutul raportului de expertiză s-a constatat că experții au respectat dispozițiile legale incidente, astfel că nu a putut fi reținută critica formulată de pârât.

Relevant în cauză a fost și faptul că deși prin motivul de apel pârâtul a criticat concluziile raportului de expertiză, susținând că raportul de expertiză nu este realizat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, în probațiune, în apel, nu a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză.

Prin urmare, curtea a apreciat că primul motiv de apel este nefondat.

De asemenea, curtea nu a primit nici critica referitoare la cheltuielile de judecată, cu trimitere la nesocotirea de către instanță a dispozițiilor art. 394 alin. (3) din noul C. proc. civ., în condițiile în care dosarul este înregistrat sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, respectiv la data de 31 ianuarie 2013, prin raportare la legea aplicabilă și ținând cont de faptul că dovada cheltuielilor a fost depusă la dosar în termenul de pronunțare, în mod corect instanța le-a avut în vedere la pronunțare soluției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, solicitând admiterea acestuia și modificarea, în totalitate, a deciziei atacate, cu consecința respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

A considerat că decizia pronunțată este nelegală, având în vedere încălcarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât raportul de expertiză nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale aplicabile în materie.

În acest context, a învederat că instanța de apel, în mod greșit, a menținut un raport de expertiză, care nu a ținut seama de criteriile cumulative stabilite în mod imperativ de lege, pronunțând, pe cale de consecință, o hotărâre nelegală.

În primul rând, a solicitat ca instanța de control judiciar să observe faptul ca art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010 prevede cerința calității de membru ANEVAR a experților care evaluează proprietățile supuse exproprierii, or cei trei experți ce au întocmit expertiza în cauză nu sunt membri ANEVAR.

Apoi, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie să țină seama, potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, de "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând in considerare și dovezile prezentate de aceștia".

A solicitat a se observa că aceste concluzii ale raportului de expertiză efectuat în cauză nu respectă prevederile legale imperative în materie, raportat la faptul că valoarea calculată de către expertul AA., privind imobile aflate in zona imobilului expropriat având aceeași categorie de folosință și caracteristici asemănătoare, a fost calculată raportându-se la terenuri situate în intravilan, și nu în extravilan.

Conform imperativelor legale aplicabile, la stabilirea valorii reale a imobilului, atât instanța, cât și comisia de experți trebuie să se raporteze la prețul cu care se vând în mod obișnuit imperativ de același fel în localitatea imperative. Valorile de comparație pot fi reprezentate doar de prețurile de tranzacționare (cele declarate în fața notarului public) și nicidecum de cele de ofertare, publicate în presă sau postate pe internet.

În accepțiunea legii, deosebirea dintre prețurile de tranzacționare și cele de ofertare apare ca fiind esențială în operațiunea de stabilire a despăgubirilor, legea dând preferință, în mod firesc, numai prețurilor reale din tranzacții și nu situației incerte a unor oferte nematerializate în acte juridice autentice.

Potrivit recurentului, pot fi luate în considerare doar prețurile de tranzacționare obișnuite, adică cele care se încadrează în plaja firească, curentă de prețuri la care se vând și se cumpără imobilele respective și nu prețurile care se încadrează în afara intervalului imperativ de tranzacționare, iar imobilele la care se face raportarea trebuie să fie din aceeași categorie de folosință cu terenul imperative și cu suprafețe aproximativ egale cu suprafețele imobilelor expropriate.

Recurentul a arătat că legea consacră astfel una din regulile fundamentale ale oricărei comparații, anume să se compare numai ce poate fi comparat, imperative să fie avute în vedere numai acele elemente care prezintă caracteristici imperative imobilelor supuse comparației.

Or, cât timp expertul s-a raportat la terenuri situate în intravilan, iar terenurile expropriate erau în extravilan, nu se poate vorbi de o evaluare corectă.

Efectuarea unei expertize legale ține de esența proceselor de expropriere, sens în care si în măsura în care nu s-a solicitat o altă expertiză prin motivele de apel, instanța de apel, în baza rolului activ, trebuia sa o dispună din oficiu.

A solicitat, astfel, a se constata că instanța de judecată nu poate să valideze un raport de expertiză care nu a ținut seama de criteriile cumulative stabilite în mod imperative de lege, pronunțând o hotărâre nelegală și a făcut trimitere la o serie de decizii de speță ale Înaltei Curți.

Recursul declarat de pârât este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed.

Cu titlu prealabil, acțiunea dedusă judecății în prezentul dosar a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești la data de 31.01.2013, anterior datei de 15.02.2013, când a intrat în vigoare Noul C. proc. civ., caz în care, în acord cu dispozițiile normei tranzitorii prevăzută de art. 3 din Legea nr. 76/2012, litigiul pendinte este guvernat de normele procesuale ale vechiul C. proc. civ.

Analizând criticile dezvoltate de pârât prin memoriul de recurs, se constată că se circumscriu motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere casarea când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Prin recurs, pârâtul invocă caracterul nelegal al hotărârii recurate, susținând că aceasta a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, pe de o parte, întrucât experții care au întocmit expertiza administrată în cauză nu ar fi membrii ANEVAR (cum impun art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010), iar, pe de altă parte, întrucât expertiza ar fi fost realizată prin utilizarea de comparabile oferte de vânzare, iar nu tranzacții efective.

Verificând aceste critici, Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Astfel, cât privește critica prin care pârâtul pretinde nelegalitatea raportului de expertiză, pe baza căruia au fost stabilite despăgubirile cuvenite persoanelor expropriate, critică fundamentată pe nerespectarea dispozițiilor cum impun art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010 care se referă la calitatea de membru ANEVAR a experților care evaluează proprietățile supuse exproprierii, Înalta Curte constată că nu poate fi primită, întrucât, astfel cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența instanțelor judecătorești, această critică nu este susținută de dispozițiile legale invocate în fundamentarea sa.

Așa cum corect a reținut instanța de apel, dispoziția legală indicată nu este incidentă în cauză, întrucât prin ipoteză, se referă la evaluarea terenurilor în etapa administrativă, prealabilă celei judiciare, evaluare realizată în vederea emiterii hotărârii de stabilire a cuantumul despăgubirii.

Aceste dispoziții nu sunt aplicabile și în materia evaluării despăgubirilor în caz de contestare în justiție a cuantumului despăgubirii, deoarece în acest caz sunt incidente prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 255/2010 coroborate cu cele ale art. 201 și urm. C. proc. civ.

Cât privește critica privind încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (aplicabile raportului juridic dedus judecății în raport de dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/201, în forma în vigoare la data emiterii hotărârii contestate), pârâtul a susținut că experții nu au avut în vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel din cuprinsul aceleiași unități administrativ teritoriale.

Această critică a făcut obiect al apelului iar, potrivit considerentelor hotărârii recurate, în cauză s-au identificat tranzacții efective care, chiar dacă nu au fost într-un număr foarte mare, au permis experților judiciari să procedeze la stabilirea prețului imobilelor expropriate prin aplicarea metodei prin comparație directă, cu aplicarea unor corecții corespunzătoare contractelor de vânzare-cumpărare care nu s-au situat în timp aproape de momentul exproprierii.

Potrivit acelorași considerente, identificarea unei comparabile adecvate pentru evaluarea despăgubirilor s-a realizat ca urmare a formulării de către pârât de obiecțiuni la raportul de expertiză inițial.

De altminteri, astfel cum a reținut instanța de apel, deși critică concluziile raportului de expertiză și susține că acesta nu este realizat cu respectarea dispozițiilor legale sub argumentul utilizării de comparabile oferte de vânzări, iar nu tranzacții efective, argument nereal, precum s-a arătat, pârâtul nu a furnizat el însuși probe constând în tranzacții de imobile care să corespundă cerințelor legale prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (anume, care să privească imobilele de același fel, aflate în aceeași unitate administrativ-teritorială, situate temporal în perioada de realizare a exproprierii) și nici nu a propus, eventual, în apel administrarea unei alte expertize care să corespundă criteriilor legale, așa cum au fost descrise prin apel și, mai apoi, prin recurs.

Referitor la critica potrivit căreia terenul expropriat a fost evaluat fără a se observa că este situat în extravilanul și nu intravilanul localității, Înalta Curte constată că este formulată omisso medio și, în consecință, că nu poate fi analizată.

Aceasta, întrucât, principiul ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune părților din litigiu să exercite căile de atac în ordinea instituită de legiuitor, instanței de recurs neputându-i-se cere să soluționeze un aspect de nelegalitate al hotărârii primei instanțe cât timp acesta nu a fost pus în discuția instanței de apel și analizat de către aceasta.

Lucrările dosarului evidențiază că experții judiciari ing. W., ing. X. și ing. Y., care au alcătuit comisia de evaluare, au determinat suprafețele de teren efectiv expropriate fiecăruia dintre reclamanți, precum și suprafețele de teren afectate prin edificarea lucrării de interes public național "Construirea Autostrăzii Lugoj-Deva", respectiv, imobilele care nu mai pot fi folosite, potrivit categoriei de folosință avute, de "arabil", de către proprietari ca urmare a lipsei căilor de acces la acestea ori a dimensiunilor mici, cu date cadastrale și de carte funciară, categorie de folosință și vecinătăți, stabilind atât valoarea lor, reală, cât și valoarea prejudiciului suferit de reclamanți prin faptul exproprierii, care în cauză, se identifică cu valoarea parcelelor inutilizabile. .

Concluziile raportului comisiei de evaluare însușite de prima instanță nu au fost contestate de nici una dintre părți.

Prin apel, pârâtul nu a formulat critici cu privire la raportarea eronată a experților la terenuri situate în intravilan, în loc de extravilan, caz în care, formulate fiind pentru prima oară în recurs, aceste critici nu pot fi primite.

Așa fiind, reținând, pentru considerentele mai sus arătate, caracterul nejustificat al criticilor formulate de pârât, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Totodată, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 RON, reprezentând onorariu avocat către intimații-reclamanți R., V., D. Sandu, I., M., Q., T., B., G., K., O., U., C., H., L., P., S., A., F., J. și N..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva deciziei nr. 524 din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Obligă pe recurent la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 RON către intimații-reclamanți R., V., D. Sandu, I., M., Q., T., B., G., K., O., U., C., H., L., P., S., A., F., J. și N..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-09-30
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1822/2020
Ședința publică din data de 30 septembrie 2020 asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. x/2014 (ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2013) astfel cum a fost preciza
ÎCCJ 2020-07-16
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1569/2020
Ședința publică din data de 16 iulie 2020 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara, secția I civilă sub nr. x/2014, ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2013 al Tribunalului
ÎCCJ 2020-09-24
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1766/2020
Ședința publică din data de 24 septembrie 2020 Asupra cauzei de față, reține următoarele: 1. Procedura în primă instanță Prin acțiunea civilă, înregistrată pe rolul tribunalului Hunedoara, secția I civilă sub nr. x/2014, ca urmare a disjung
ÎCCJ 2020-10-14
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2025/2020
Ședința publică din data de 14 octombrie 2020 asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. x/2014, ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2013, precizată ult
ÎCCJ 2021-12-16
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2806/2021
Ședința publică din data de 16 decembrie 2021 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă
Sursă