ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1510/2020

Ședința publică din data de 15 iulie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1216 din 13 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins excepția tardivității recursului formulat de recurenții-reclamanți A. și B. și de recurenta-intervenientă C.; a respins excepția nulității recursurilor declarate de recurenta-intervenientă Asociația de Proprietari din str. x Cluj-Napoca și de recurenții-pârâți D., E., F., G., H., I., J. și K.. Totodată, s-a respins excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenta-pârâtă I.; a respins recursurile declarate de recurenții-pârâți Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, G., E., F., D., H., I., K. și J. și de recurenta-intervenientă Asociația de Proprietari din str. x Cluj - Napoca împotriva deciziei nr. 185/Ap din 19 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis recursul formulat de recurenții-reclamanți A. B. și de recurenta-intervenientă C. împotriva deciziei nr. 185/Ap din 19 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, și s-a dispus casarea deciziei atacată și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

La data de 15 iunie 2020, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrată, sub nr. x/2020, contestația în anulare declarată de contestatoarea L. împotriva deciziei civile nr. 1216 din 13 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a solicitat anularea hotărârii, pentru motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivare, contestatoarea L. a susținut că ulterior pronunțării sentinței civile nr. 419 din 13 noiembrie 2001 de către Tribunalul Cluj, în care a avut calitatea de pârâtă, nu a mai fost citată în fazele procesuale ale apelului și recursului, ceea ce, în opinia sa, i-a creat un grav prejudiciu procesual.

De asemenea, a mai susținut că la judecata recursului, finalizat cu pronunțarea deciziei ce face obiectul prezentei căi de atac, nu a fost citată, aflând de existența pricinii la finalul lunii mai 2020, când Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj i-a comunicat încheierea de notare în cartea funciară a litigiului.

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimații I., K. și J., au invocat excepția inadmisibilității căii de atac și excepția lipsei de interes în formularea contestației în anulare; iar intimații A., B. și C. au invocat excepțiile tardivității contestației în anulare, a lipsei de interes și a inadmisibilității;

Prioritar, Înalta Curte reține că excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată prin întâmpinările formulate de către intimații I., K., J., A., B. și C. a fost calificată la termenul de judecată din 15 iulie 2020 ca apărare de fond. În acest sens, Înalta Curte a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., prin intermediul argumentelor invocate de intimați în susținerea acestui mijloc de apărare, fiind relevate aspecte care vizează condițiile de admisibilitate ale căii de atac extraordinare exercitate de contestatoare în contextul în care, prin intermediul acestei căi de atac se invocă nereguli cu privire la citarea pârâtei în cursul judecății pricinii în apel și în toate fazele procesuale ulterioare, iar susținerile in întâmpinare, vizează, condițiile de admisibilitate ale căii de atac extraordinare a contestației în anulare referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac.

Analizând excepția lipsei de interes a contestatoarei în promovarea prezentei contestații în anulare, în condițiile art. 317 alin. alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În drept, potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865:"Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:1.când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii".

Dispozițiile legale redate au scopul de a înlătura o eventuală vătămare a părții nelegal citate, prin punerea acesteia în imposibilitatea de a cunoaște data judecății și de a-și face apărările necesare.

Pe de altă parte, excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie, care, în caz de admitere, face de prisos cercetarea pe fond a cererii, motiv pentru care, având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța are obligația să se pronunțe cu prioritate asupra acesteia.

Condiție de exercițiu a acțiunii civile, interesul reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, iar în cvasitotalitatea doctrinei, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea și, nu în ultimul rând, direct și personal, respectiv să aparțină celui care a formulat cererea.

Interesul procesual este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, în timp ce apelul, recursul și/sau contestația în anulare sunt forme de manifestare a acțiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac și se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmărește protecția unui drept subiectiv ori a unui interes legitim și pentru a căror realizare recurgerea la instanță este obligatorie.

Ca atare, interesul procesual actual, legitim și personal este o condiție de exercițiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, așadar, și în contestația în anulare.

Prin urmare, interesul, înțeles ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile vizează justificarea de a invoca și a urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic. Cercetarea existenței interesului de a acționa, are o importanță deosebită, dat fiind faptul că prin această condiție se poate stabili dacă partea contestatoare a formulat cu adevărat o cerere justă, temeinică, prin intermediul căreia urmărește realizarea unui drept sau apărarea unui interes legitim, iar nu în scop pur șicanator, încărcând astfel, inutil rolul instanțelor de judecată cu cereri lipsite de un interes real și realizabil.

În cauză, contestatoarea L. este titulara dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. x situat în Cluj Napoca, bd. x.

Prin sentința civilă nr. 419/2001, Tribunalul Cluj a apreciat că cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție în interes propriu formulată de C. sunt parțial fondate, astfel că în temeiul art. 480 C. civ. și al art. 6 din Legea nr. 213/1998 a constatat nevalabilitatea titlului Statului Român cu privire la imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, b-dul x nr. 34 și respectiv, cu privire la apartamentele nr. x, 2, 4-9, 11și 12 din imobilul situat în b-dul x nr. 38.

În privința apartamentului nr. x situat în Cluj-Napoca, b-dul x nr. 38, aflat în proprietatea pârâtei L., tribunalul a constatat că acesta nu a făcut obiectul naționalizării, așa cum de altfel au arătat și reclamanții, prin reprezentantul lor, când au precizat că nu-și mai susțin acțiunea față de aceasta.

Prin urmare, raportat la această soluție, contestatoarea L. s-a situat pe poziția părții care a câștigat procesul, de vreme ce acțiunea formulată împotriva sa a fost respinsă.

Contestatoarea L. nu a declarat apel împotriva soluției primei instanțe.

În plus, conform dovezilor aflate la dosarul nr. x/2002 al Curții de apel Cluj, filele x, contestatoarea a fost citată pentru soluționarea apelurilor exercitate de reclamanții B. și M., de intervenienta C. și de pârâții N., O., P., Q., R., R. augustin, S., I. și T. împotriva sentinței civile nr. 419 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului Cluj.

Se remarcă însă că, în calea de atac a recursului soluționat prin decizia civilă nr. 373/2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care au fost admise recursurile declarate de recurenții-reclamanți B. și M., de pârâții D., G., U., H., E., F., V., W., Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca și de intervenientele C. și Asociația de Proprietari din strada x nr. 34 Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 174 din 18 decembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, contestatoarea L. nu a mai fost conceptată și citată în calitate de parte.

Nici ulterior, în rejudecarea apelului exercitat de reclamanții M. și B., de intervenienta C. și de pârâții P., Q., R., R. augustin, S., I., T., X. și Y. și Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 419/13 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. x/2001- cale de atac soluționată prin decizia civilă nr. 185 Ap/19 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale contestatoarea nu a participat la judecată, în calitate de parte.

Or, din această perspectivă, judecata recursurilor declarate de recurenții-reclamanți A. și B. și de recurenta-intervenientă C., de recurenții-pârâți Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, G., E., F., D., H., I., K. și J. și de recurenta-intervenientă Asociația de Proprietari din str. x Cluj - Napoca împotriva deciziei nr. 185/Ap din 19 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a realizat fără citarea contestatoarei, care nu figura în decizia recurată ca având calitatea de parte.

Pe de altă parte, din cuprinsul considerentelor deciziei civile nr. 1216 din 13 iunie 2019, care face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, rezultă că Înalta Curte a statuat asupra calității procesuale active a reclamantului M., apreciind că sunt nefondate în ansamblul lor toate criticile ce vizau lipsa de identitate dintre M. și M., respectiv lipsa calității acestuia de succesor al proprietarilor tabulari.

Privitor la criticile vizând soluția dată excepției lipsei calității de reprezentant a avocatului Z., Înalta Curte a reținut că această excepție a fost soluționată în mod corect de instanța de apel având în vedere că în dosarul Curții de Apel Brașov au fost depuse atât procura prin care reclamantul M. l-a mandatat pe AA. să îl reprezinte în vederea recuperării proprietății din Cluj, de care a fost deposedat, atestată prin încheiere de supralegalizare a semnăturii traducătorului și apostilată, cât și contractul de asistență juridică nr. 122/13 august 1999, încheiat în condițiile art. 67 alin. (3) C. proc. civ., de acest mandatar cu avocatul Z..

Sub aspectul constatării nevalabilității titlului statului, s-a reținut în ceea ce privește imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul x nr. 34, înscris în cartea funciară inițială 1996 Cluj nr. top x, că acesta a aparținut în proprietate, anterior naționalizării, numiților BB., CC., DD. și EE., în cote de 1/4 parte fiecare, iar apartamentele nr. x, 2, 4-9, 11 și 12 din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul x nr. 38, înscrise în CF x nr. top x, au aparținut în proprietate, anterior naționalizării, reclamantului EE., în cota-parte de 7/48 (înscris sub B 2) și numitei FF., văduva lui GG., în cota-parte de 41/48, respectiv că acestea au fost preluate de Statul Român fără titlu valabil, conform dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

De asemenea, Înalta Curte a constatat caracterul nefondat al criticilor recurentei I., referitoare la încălcarea de către instanța de apel a dezlegărilor date anterior, de către instanța de recurs, chestiunii litigioase vizând existența bunei sale credințe la încheierea contractului de vânzare cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, reținând că, în speță, nu s-a procedat la o comparare de titluri specifică acțiunii în revendicare, pentru a se putea aprecia că, în primul ciclu procesual s-a statuat irevocabil că titlul pârâților, respectiv al recurentei pârâte menționate este preferabil titlului reclamanților, în considerarea bunei credințe a cumpărătorilor.

Totodată, s-a reținut că, deși au fost formulate critici care vizeză situația juridică a apartamentelor nr. x, 9, 10 și 12 din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul x nr. 34, respectiv a apartamentelor nr. x și 6 din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul x nr. 38, respectiv în privința soluției de respingere a acțiunii în ceea ce privește apartamentele nr. x, 5-7, 11 și 13 din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul x nr. 34 și apartamentele nr. x, 4, 5, 7, 9 și 11 din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul x nr. 38 și a celei vizând prescripția dreptului de a cere rectificarea de carte funciară, prin decizia recurată, instanța de apel nu a analizat în mod efectiv motivele de apel care vizau aceleași chestiuni litigioase.

Această constatare a justificat, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., admiterea recursurilor, casarea deciziei civile nr. 185/Ap din 19 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale și trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelurilor formulate de reclamanții A., B. și de intervenienta C..

Ca atare, prin decizia civilă nr. 1216 din 13 iunie 2019, Înalta Curte nu a tranșat chestiuni legate de dreptul de proprietate al contestatoarei cu privire la imobilul nr. 13 din b-dul x nr. 38 și nici nu a statuat asupra legalității soluției adoptate de prima instanță în privința cererilor formulate de reclamanți și intervenientă împotriva contestatoarei, ci a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor, aceleiași instanțe.

Cum potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., anularea hotărârii atacate cu contestație intervine doar dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar art. 108 alin. (2) din C. proc. civ. dispune că nulitatea relativă se declară numai la cererea părții care are interes să invoce nulitatea, contestatoarea avea obligația de a proba vătămarea care i-a fost produsă în cauză prin omisiunea citării sale în recurs, întrucât în absența unor drepturi procesuale sau în planul dreptului substanțial care să îi fi fost lezate prin hotărârea atacată, nu justifică interes procesual în exercitarea acestei căi de atac.

Or, raportat circumstanțele particulare ale cauzei, anterior relevate, contestatoarea nu justifică un interes legitim și actual în formularea căii de atac a contestației în anulare, ca urmare a soluției de trimitere a pricinii pentru rejudecarea apelurilor formulate împotriva sentinței primei instanțe, aceasta având posibilitatea să supună cenzurii instanței devolutive de apel, învestite cu rejudecarea cauzei, orice apărări va aprecia necesar a fi formulate în vederea protejării drepturilor sale.

De altfel, așa cum au arătat și intimații A., B. și C., ulterior trimiterii pricinii spre rejudecare prin decizia care face obiect al contestației în anulare, contestatoarea a fost citată, exprimându-și poziția procesuală în privința acestei căi de atac.

În consecință, interesul promovării prezentei căi de atac nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege în sensul că nu este actual, deoarece nu mai există niciun folos practic pentru contestatoare de a invoca aspecte privind nelegala sa citare în fazele procesuale anterioare.

Dintr-o altă altă perspectivă, prevederile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865 instituie doar o facultate, iar nu o obligație pentru instanța de recurs de a invoca din oficiu motive de ordine publică și, de altfel, nulitatea care sancționează citarea cu neobservarea formelor legale nu este de ordine publică, spre a putea fi invocată din oficiu de către instanță. Dispozițiile legale care reglementează citarea sunt destinate să ocrotească interesele părților, iar nu un interes general și, ca atare, nulitatea care sancționează nerespectarea lor este relativă, putând fi declarată numai la cererea părții interesate, conform art. 108 alin. (2) C. proc. civ.

În aceeași măsură sunt nefondate și susținerile potrivit cărora, contestatoarea "a aflat de proces la finalul lunii mai 2020, odată cu comunicarea de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a încheierii de notare în cartea funciară a imobilului", de vreme ce, chiar în conținutul contestației în anulare aceasta a precizat că în dosarul nr. x/2001 al Tribunalului Cluj a avut calitatea de pârâtă, ceea ce presupune că avea cunoștință de existența pricinii, iar sentința pronunțată în cauză i-a fost comunicată la data de 15 februarie 2002, conform dovezii aflate la fila x din același dosar.

Împrejurarea că, în cauză, contestatoarea nu a înțeles să urmărească desfășurarea procesului în care avea calitatea de parte, așa cum impun prevederile legale, chiar și în contextul în care soluțiile pronunțate îi erau favorabile, nu poate reprezenta o justificare pentru formularea prezentei contestații în anulare, cu atât mai mult cu cât contestatoarea nu a invocat și probat niciun prejudiciu procesual sau de altă natură care să se datoreze necitării sale.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea L. împotriva deciziei civile nr. 1216 din 13 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2012 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca lipsită de interes.

Întrucât prin respingerea contestației în anulare, contestatoarea a căzut în pretenții față de intimații A., C. B. și J., cererile acestora din urmă privind plata cheltuielilor de judecată vor fi admise, fiind întrunite cerințele art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește onorariul de avocat achitat de intimații A., C. și B., în cuantum de 6462 RON, echivalentul a 1500 USD, conform dovezilor aflate la dosar, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. recunosc instanței dreptul de a cenzura cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului, ori de câte ori constată motivat că acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Or, în aprecierea cuantumului onorariului, prezenta instanță reține că, în speță, a fost acordat un singur termen de judecată, iar raportat la natura pricinii, la proporționalitatea onorariului în raport cu volumul de muncă presupus de specificul cauzei, determinat de complexitatea și dificultatea redusă a pricinii, constată că onorariul avocatului nu poate fi suportat de către contestatoare în întregime, depășind, în ceea ce o privește, un caracter rezonabil.

În privința cheltuielilor de transport și cazare, efectuate de apărătorul intimaților A., C. și B. în sumă de 833,45 RON, din care 420,35 cheltuieli de cazare și 413 RON cheltuieli de transport, conform dovezilor aflate la filele x, cuantumul acestora nu poate face obiect al cenzurii instanței, conform dispozițiilor art. 274 alin. (2) din C. proc. civ., context în care acestea urmează a fi acordate în totalitate.

De asemenea, Înalta Curte reține că intimatul J. a făcut dovada avansării sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocatului care l-a reprezentat în cauză, iar acest cuantum apare ca fiind rezonabil raportat la criteriile anterior prezentate.

În consecință, contestatoarea va fi obligată către intimații A., C. și B. la plata sumei de 2.000 RON, reduse conform dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv la plata către intimatul J. a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea L. împotriva deciziei civile nr. 1216 din 13 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2012 de Înalta Curte de CasațieșiJustiție, secția I civilă, ca lipsită de interes.

Obligă pe contestatoarea L. la plata către intimații A., C. și B. a sumei de 2.000 RON, reduse conform dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv la plata către intimatul J. a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iulie 2020.