ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4519/2011

Reclamanta B.V. a chemat în judecată pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie, N.E.E. prin Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să constate refuzul nejustificat al pârâtului Ministerului Justiției de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române, obligarea acestuia să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, obligarea pârâților la emiterea și comunicarea Ordinului privind acordarea cetățeniei române de îndată, obligarea pârâților la plata de daune moratorii în cuantum de 100 RON pe fiecare zi de întârziere de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data avizării cererii de redobândire a cetățeniei și daune morale în cuantum de 1.000 RON.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a depus la Ministerul Justiției - Direcția Cetățenie, cerere de redobândire a cetățeniei române încă din anul 2004, cerere ce face obiectul Dosarului nr. 2404/2004 și că de la momentul înregistrării cererii de redobândire a cetățeniei române s-a interesat periodic de stadiul soluționării acesteia, însă, răspunsul a fost invariabil același, în sensul că dosarul se află în lucru și că trebuie să aibă răbdare. A mai susținut că, începând cu data de 10 februarie 2010 s-a înființat Autoritatea Națională pentru Cetățenie și, că în raport de prevederile art. 17 din O.U.G. nr. 5/2010 coroborate cu cele ale art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991, a înțeles să cheme în judecată ambele instituții.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 4814 din 30 noiembrie 2010 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, respingând primele patru capete de cerere ca rămase fără obiect. Totodată, a admis cererea de plată a daunelor morale și a obligat pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Ministerul Justiției la 1000 RON daune morale și la 4,3 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele: Având în vedere faptul că pârâta a emis ordinul de redobândire a cetățeniei române pentru reclamantă, Curtea va respinge capătul principal de cerere ca rămas fără obiect.

În ceea ce privește cererea de plată a daunelor morale acesta este întemeiată, întrucât cererea de redobândire a cetățeniei române a fost depusă în anul 2004, fiind soluționată după mai mult de 5 ani de zile. În acest interval de timp reclamanta nu a putut să se bucure de drepturile conferite de statutul de cetățean român fiind, astfel, prejudiciată pe plan moral. În ceea ce privește cuantumul acestor daune, Curtea apreciază că suma de 1000 RON reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului suferit de lipsirea pe o perioadă de mai mult de 5 ani de zile de un drept personal nepatrimonial. Cu privire la acest capăt de cerere au calitate procesuală pasivă atât Autoritatea Națională pentru Cetățenie, care are în prezent obligația de a soluționa astfel de cereri, cât și Ministerul Justiției, care a avut competență în această materie pe parcursul celor 5 ani cât a durat soluționarea cererii reclamantei.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs atât Autoritatea Națională pentru Cetățenie cât și Ministerul Justiției. În recursul său, pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Astfel hotărârea de obligare a pârâtei la plata sumei de 1000 RON cu titlu de daune morale și la plata sumei de 4,3 RON cheltuieli de judecată este nelegală, susține recurenta, întrucât reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu moral încercat și nu a explicat în ce fel o întârziere în rezolvarea cererii sale i-a produs un prejudiciu moral.

În ipoteza în care instanța apreciază că acordarea daunelor morale este întemeiată, recurenta a solicitat să nu fie obligată la plata acestora, întrucât nu a avut competența soluționării cererii reclamatei pe întreaga perioadă, de la introducerea cererii de redobândire a cetățeniei și până la soluționarea acesteia. Recurenta a mai susținut că, la scurt timp după ce Agenția Națională pentru Cetățenie a devenit operațională, Comisia pentru Cetățenie a avizat pozitiv cererea de redobândire a cetățeniei rămâne române a reclamantei (la data de 29 martie 2010) fiind emis la data de 17 august 2010 și Ordinul nr. 117/P din 17 august 2010, astfel că Agenția Națională pentru Cetățenie nu a încălcat nici termenul rezonabil de soluționare a cererii.

Pentru aceste motive recurenta susține că nu poate fi obligată nici la plata cheltuielilor de judecată, nefiind în culpă procesuală. La rândul său, Ministerul Justiției, prin recursul declarat, a susținut că în ceea ce-l privește nu se poate vorbi de un prejudiciu creat reclamantei prin nesoluționarea cererii, câtă vreme acordarea cetățeniei nu constituie o obligație pentru statul român. Reclamanta, susține recurentul, nu a probat nici existența prejudiciului moral pe care pretinde că l-ar fi suferit ca urmare a nesoluționării cererii sale într-un termen scurt, rezonabil, deși sarcina probei îi revenea potrivit art. 1169 C. civ. Așa fiind, susține recurentul, în mod eronat instanța de fond l-a obligat la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată, Ministerul Justiției nefiind în culpă procesuală.

De altfel, Ministerul Justiției nu a pierdut nici procesul, deoarece cauza a fost respinsă ca rămasă fără obiect, fiind recunoscute pretențiile reclamantei. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate numai în ceea ce privește acordarea daunelor morale, motiv pentru care sentința atacată va fi modificată în parte, fiind menținute celelalte dispoziții, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. în speță, reclamanta a solicitat acordarea daunelor morale în sumă de 1000 RON pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a nesoluționării într-un termen rezonabil a cererii de redobândire a cetățeniei române.

Daunele morale nu se acordă în mod automat, ca efect al admiterii cererii de anulare a unui act administrativ, ci trebuie administrate probe pentru a dovedi existența unui prejudiciu moral în sensul art. 998-999 C. civ. Chiar dacă nu se pot administra, în principiu, probe materiale, pentru acordarea daunelor morale se impune totuși să existe elemente probatorii adecvate pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei în cauză, pentru determinarea de la caz la caz a existenței și cuantumului acestora. Înalta Curte apreciază că obligarea autorităților pârâte la soluționarea cererii reprezintă prin ea însăși o reparație echitabilă, o măsură de natură a acoperi consecințele negative ale conduitei autorităților publice, neexistând temei pentru plata sumei solicitate de reclamantă.

În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (de ex., cauza Mazăre contra României), precum și Curtea de Justiție a Comunităților Europene (a se vedea Hotărârea din 17 decembrie 2009 în cauza C-197/09 RX -II, Mc/Agenției Europene pentru Medicamente - EMEA), arătând că emiterea/anularea actului solicitat de reclamant poate constitui în sine o reparație echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral suferit de acesta. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, va admire recursurile, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va înlătura obligarea pârâților la plata daunelor morale, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 4814 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că respinge cererea privind plata daunelor morale, ca nefondată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2011. Procesat de GGC - DG