ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4519/2011

Reclamanta B.V. a

chemat în judecată pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie, N.E.E. prin

Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Ministerul Justiției, solicitând

instanței ca în contradictoriu cu pârâții să constate refuzul nejustificat al

pârâtului Ministerului Justiției de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei

române, obligarea acestuia să procedeze la analizarea/avizarea cererii de

redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii instanței, obligarea pârâților la emiterea și

comunicarea Ordinului privind acordarea cetățeniei române de îndată, obligarea

pârâților la plata de daune moratorii în cuantum de 100 RON pe fiecare zi de

întârziere de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la

data avizării cererii de redobândire a cetățeniei și daune morale în cuantum de

1.000 RON.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că a depus la Ministerul Justiției - Direcția

Cetățenie, cerere de redobândire a cetățeniei române încă din anul 2004, cerere

ce face obiectul Dosarului nr. 2404/2004 și că de la momentul înregistrării

cererii de redobândire a cetățeniei române s-a interesat periodic de stadiul

soluționării acesteia, însă, răspunsul a fost invariabil același, în sensul că

dosarul se află în lucru și că trebuie să aibă răbdare.

A mai susținut că, începând

cu data de 10 februarie 2010 s-a înființat Autoritatea Națională pentru

Cetățenie și, că în raport de prevederile art. 17 din O.U.G. nr. 5/2010

coroborate cu cele ale art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991, a înțeles să

cheme în judecată ambele instituții.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 4814 din 30 noiembrie 2010 a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive și a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă,

respingând primele patru capete de cerere ca rămase fără obiect.

Totodată, a admis

cererea de plată a daunelor morale și a obligat pârâții Autoritatea Națională

pentru Cetățenie și Ministerul Justiției la 1000 RON daune morale și la 4,3 RON

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut următoarele:

Având în vedere

faptul că pârâta a emis ordinul de redobândire a cetățeniei române pentru

reclamantă, Curtea va respinge capătul principal de cerere ca rămas fără

obiect.

În ceea ce privește

cererea de plată a daunelor morale acesta este întemeiată, întrucât cererea de

redobândire a cetățeniei române a fost depusă în anul 2004, fiind soluționată

după mai mult de 5 ani de zile. În acest interval de timp reclamanta nu a putut

să se bucure de drepturile conferite de statutul de cetățean român fiind,

astfel, prejudiciată pe plan moral. În ceea ce privește cuantumul acestor

daune, Curtea apreciază că suma de 1000 RON reprezintă o reparație echitabilă a

prejudiciului suferit de lipsirea pe o perioadă de mai mult de 5 ani de zile de

un drept personal nepatrimonial.

Cu privire la acest

capăt de cerere au calitate procesuală pasivă atât Autoritatea Națională pentru

Cetățenie, care are în prezent obligația de a soluționa astfel de cereri, cât

și Ministerul Justiției, care a avut competență în această materie pe parcursul

celor 5 ani cât a durat soluționarea cererii reclamantei.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs atât

Autoritatea Națională pentru Cetățenie cât și Ministerul Justiției.

În recursul său,

pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a susținut că hotărârea instanței

de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.

9 C. proc. civ.).

Astfel hotărârea de

obligare a pârâtei la plata sumei de 1000 RON cu titlu de daune morale și la

plata sumei de 4,3 RON cheltuieli de judecată este nelegală, susține recurenta,

întrucât reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu moral încercat și nu

a explicat în ce fel o întârziere în rezolvarea cererii sale i-a produs un

prejudiciu moral.

În ipoteza în care

instanța apreciază că acordarea daunelor morale este întemeiată, recurenta a

solicitat să nu fie obligată la plata acestora, întrucât nu a avut competența

soluționării cererii reclamatei pe întreaga perioadă, de la introducerea

cererii de redobândire a cetățeniei și până la soluționarea acesteia.

Recurenta a mai

susținut că, la scurt timp după ce Agenția Națională pentru Cetățenie a devenit

operațională, Comisia pentru Cetățenie a avizat pozitiv cererea de redobândire

a cetățeniei rămâne române a reclamantei (la data de 29 martie 2010) fiind emis

la data de 17 august 2010 și Ordinul nr. 117/P din 17 august 2010, astfel că

Agenția Națională pentru Cetățenie nu a încălcat nici termenul rezonabil de

soluționare a cererii.

Pentru aceste motive

recurenta susține că nu poate fi obligată nici la plata cheltuielilor de

judecată, nefiind în culpă procesuală.

La rândul său,

Ministerul Justiției, prin recursul declarat, a susținut că în ceea ce-l

privește nu se poate vorbi de un prejudiciu creat reclamantei prin

nesoluționarea cererii, câtă vreme acordarea cetățeniei nu constituie o

obligație pentru statul român.

Reclamanta, susține

recurentul, nu a probat nici existența prejudiciului moral pe care pretinde că

l-ar fi suferit ca urmare a nesoluționării cererii sale într-un termen scurt,

rezonabil, deși sarcina probei îi revenea potrivit art. 1169 C. civ.

Așa fiind, susține

recurentul, în mod eronat instanța de fond l-a obligat la plata daunelor morale

și a cheltuielilor de judecată, Ministerul Justiției nefiind în culpă

procesuală. De altfel, Ministerul Justiției nu a pierdut nici procesul,

deoarece cauza a fost respinsă ca rămasă fără obiect, fiind recunoscute

pretențiile reclamantei.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că recursurile sunt fondate numai în ceea ce privește acordarea

daunelor morale, motiv pentru care sentința atacată va fi modificată în parte,

fiind menținute celelalte dispoziții, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

în speță, reclamanta

a solicitat acordarea daunelor morale în sumă de 1000 RON pentru prejudiciul

moral suferit ca urmare a nesoluționării într-un termen rezonabil a cererii de

redobândire a cetățeniei române.

Daunele morale nu se

acordă în mod automat, ca efect al admiterii cererii de anulare a unui act

administrativ, ci trebuie administrate probe pentru a dovedi existența unui

prejudiciu moral în sensul art. 998-999 C. civ.

Chiar dacă nu se pot

administra, în principiu, probe materiale, pentru acordarea daunelor morale se

impune totuși să existe elemente probatorii adecvate pentru dovedirea

producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei în

cauză, pentru determinarea de la caz la caz a existenței și cuantumului

acestora.

Înalta Curte

apreciază că obligarea autorităților pârâte la soluționarea cererii reprezintă

prin ea însăși o reparație echitabilă, o măsură de natură a acoperi

consecințele negative ale conduitei autorităților publice, neexistând temei

pentru plata sumei solicitate de reclamantă.

În același sens s-a

pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (de ex., cauza Mazăre contra

României), precum și Curtea de Justiție a Comunităților Europene (a se vedea

Hotărârea din 17 decembrie 2009 în cauza C-197/09 RX -II, Mc/Agenției Europene

pentru Medicamente - EMEA), arătând că emiterea/anularea actului solicitat de

reclamant poate constitui în sine o reparație echitabilă suficientă pentru

repararea oricărui prejudiciu moral suferit de acesta.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, va admire

recursurile, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va înlătura

obligarea pârâților la plata daunelor morale, menținându-se celelalte

dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Autoritatea

Națională pentru Cetățenie și Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile

nr. 4814 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința recurată, în sensul că respinge cererea privind plata daunelor morale,

ca nefondată.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 octombrie 2011.

Procesat de GGC - DG