ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4503/2011

Reclamanta S.M. a chemat în judecată Guvernul României prin Secretariatul General, solicitând anularea H.G. nr. 737/2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu, prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și suspendarea executării actului normativ atacat, reținându-se în considerentele acțiunii că H.G. nr. 737/2010 este nelegală, întrucât contravine prevederilor art. 15 din Constituția României și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, și cuprinde dispoziții care afectează drepturile patrimoniale născute anterior intrării sale în vigoare.

Reclamanta a mai arătat că beneficiază de o pensie specială ce obligă statul la o prestație periodică către foștii angajați ai serviciilor auxiliare din justiție, care nu poate fi modificată de la lună la lună, fiind așadar nelegală și raportarea la pensia contributivă; și cu atât mai puțin dificultățile economice ale statului nu pot constitui un motiv care să conducă la reducerea nejustificată a pensiilor. Referitor la cererea de suspendare, s-a arătat că sunt îndeplinite cerințele cazului bine justificat și al existenței unei pagube iminente ce se impune a fi prevenită. Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității cererii în raport de dispozițiile O.G. nr. 737/2000, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și excepția lipsei de interes a reclamantei.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, pârâtul a arătat că a fost invocată pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, întrucât reclamanta nu a menționat și nici nu a depus la dosarul cauzei dovezi cu privire la efectuarea acestei proceduri. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive s-a susținut că reclamanta avea obligația de a justifica nu numai calitatea procesuală a pârâtului ci și propria sa calitate procesuală. Cât privește excepția lipsei de interes a reclamantei, pârâtul a arătat că aceasta nu a făcut dovada interesului legitim, personal născut și actual, condiții necesare exercitării oricărei acțiuni în justiție. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 5 din 11 ianuarie 2011, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția neîndeplinirii procedurii prealabile reprezintă un veritabil fine de neprimire, ceea ce împiedică instanța de judecată, în caz de admitere a acesteia, să cerceteze celelalte excepții. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta S.M. Recurenta a susținut, în esență, că a formulat plângere prealabilă și, că a depus-o în termen de 6 luni la Guvernul României, așa cum prevăd dispozițiile legale în materie. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Astfel, în ceea ce privește admiterea excepției inadmisibilității ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, înalta Curte constată că soluția instanței de fond este legală. Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Din redactarea textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiție specială, obligatorie de exercitare a acțiunii. Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însăși dreptul la acțiune în contencios administrativ. În situația în care persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancțiunea neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă așa cum de altfel corect a hotărât instanța de fond. Astfel, în raport de probatoriile aflate la dosar, se constată că reclamanta nu a îndeplinit această cerință obligatorie, întrucât aceasta a introdus acțiunea la instanța de fond la data de 27 septembrie 2010, fără a efectua în prealabil procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Realizarea procedurii prealabile după pronunțarea hotărârii, la data de 1 februarie 2011, așa cum rezultă din dovada depusă în recurs filele 3-8 nu mai are nici o relevanță juridică, instanța de fond pronunțând o sentință legală și temeinică. Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.M. împotriva Sentinței civile nr. 5 din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2011. Procesat de GGC - DG