ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4503/2011

Reclamanta S.M. a

chemat în judecată Guvernul României prin Secretariatul General, solicitând

anularea H.G. nr. 737/2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor

de pensii de serviciu, prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și suspendarea executării

actului normativ atacat, reținându-se în considerentele acțiunii că H.G. nr.

737/2010 este nelegală, întrucât contravine prevederilor art. 15 din

Constituția României și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția

europeană a drepturilor omului, și cuprinde dispoziții care afectează

drepturile patrimoniale născute anterior intrării sale în vigoare.

Reclamanta a mai

arătat că beneficiază de o pensie specială ce obligă statul la o prestație

periodică către foștii angajați ai serviciilor auxiliare din justiție, care nu

poate fi modificată de la lună la lună, fiind așadar nelegală și raportarea la

pensia contributivă; și cu atât mai puțin dificultățile economice ale statului

nu pot constitui un motiv care să conducă la reducerea nejustificată a

pensiilor.

Referitor la cererea

de suspendare, s-a arătat că sunt îndeplinite cerințele cazului bine justificat

și al existenței unei pagube iminente ce se impune a fi prevenită.

Prin întâmpinare,

Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității cererii în raport de

dispozițiile O.G. nr. 737/2000, excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului și excepția lipsei de interes a reclamantei.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii, pârâtul a arătat că a fost invocată pentru

neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, întrucât reclamanta nu a

menționat și nici nu a depus la dosarul cauzei dovezi cu privire la efectuarea

acestei proceduri.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive s-a susținut că reclamanta avea

obligația de a justifica nu numai calitatea procesuală a pârâtului ci și

propria sa calitate procesuală.

Cât privește excepția

lipsei de interes a reclamantei, pârâtul a arătat că aceasta nu a făcut dovada

interesului legitim, personal născut și actual, condiții necesare exercitării

oricărei acțiuni în justiție.

Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 5 din 11 ianuarie 2011, a admis excepția inadmisibilității acțiunii

și a respins acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile reprezintă un veritabil fine de neprimire, ceea ce împiedică

instanța de judecată, în caz de admitere a acesteia, să cerceteze celelalte

excepții.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta S.M.

Recurenta a susținut,

în esență, că a formulat plângere prealabilă și, că a depus-o în termen de 6

luni la Guvernul României, așa cum prevăd dispozițiile legale în materie.

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Astfel, în ceea ce

privește admiterea excepției inadmisibilității ca urmare a neîndeplinirii

procedurii prealabile, înalta Curte constată că soluția instanței de fond este

legală.

Potrivit art. 7 din

Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau

interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității

emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Din redactarea

textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiție

specială, obligatorie de exercitare a acțiunii.

Neîndeplinirea

acestei proceduri afectează însăși dreptul la acțiune în contencios administrativ.

În situația în care

persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancțiunea

neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acțiunii ca

inadmisibilă așa cum de altfel corect a hotărât instanța de fond.

Astfel, în raport de

probatoriile aflate la dosar, se constată că reclamanta nu a îndeplinit această

cerință obligatorie, întrucât aceasta a introdus acțiunea la instanța de fond

la data de 27 septembrie 2010, fără a efectua în prealabil procedura prevăzută

de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Realizarea procedurii

prealabile după pronunțarea hotărârii, la data de 1 februarie 2011, așa cum

rezultă din dovada depusă în recurs filele 3-8 nu mai are nici o relevanță

juridică, instanța de fond pronunțând o sentință legală și temeinică.

Pentru considerentele

anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.M. împotriva Sentinței civile nr. 5 din 11 ianuarie 2011 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 octombrie 2011.

Procesat de GGC - DG