ÎCCJ, decizie (scj.ro #84421)

Plângere în fața instanței împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală. Plângere făcută de inculpat privitor la temeiul soluției date de procuror Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Partea specială. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală. Plângerea în fața instanței Index alfabetic : Drept procesual penal - plângere în fața instanței împotriva ordonanței procurorului de scoatere de sub urmărire penală - plângere făcută de inculpat C. proc . pen ., art . 278 1 Potrivit art . 278 1 C. proc . pen ., împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală dată de procuror pot face plângere în fața instanței nu numai persoana vătămată, ci și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate prin soluția adoptată.

În raport cu aceste prevederi ale legii, prin plângere nu trebuie să se urmărească exclusiv desființarea rezoluției și trimiterea în judecată a inculpatului, ci repararea oricărei vătămări aduse, indiferent de calitatea persoanei. Ca atare, și inculpatul scos de sub urmărire penală poate face plângere în fața instanței cerând schimbarea temeiului soluției, cum ar fi constatarea, conform art . 10 alin. (1) lit . c), că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, iar nu că nu există pericol social. I.C.C.J., secția penală, decizia nr . 3749 din 16 iunie 2005 Prin ordonanța procurorului s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de braconaj, din lipsa pericolului social al unei infracțiuni, între alții, a inculpatului P.V.

S-a dispus pentru fiecare inculpat și confiscarea armelor de vânătoare și a munițiilor ridicate. S-a reținut că, la 27 octombrie 2001, P.V. împreună cu alți 3 învinuiți au vânat un căprior fără autorizație și în perioadă prohibită. S-a constatat că apărarea acestora, în sensul că au împușcat vânatul din dorința de a-i curma suferința, deoarece căpriorul avea un picior rupt, nu este real. Prin rezoluția din 18 octombrie 2002 a procurorului general adjunct al parchetului, a fost respinsă plângerea inculpatului împotriva ordonanței atacate. Împotriva ordonanței P.V. a formulat plângere, în conformitate cu prevederile art . 278 1 C. proc . pen . Prin sentința penală nr . 12 din 4 februarie 2005 Curtea de Apel Timișoara a admis plângerea și a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale.

Împotriva sentinței procurorul a declarat recurs, susținând că nu există temei pentru redeschiderea urmăririi penale, iar în recursul său inculpatul a motivat că instanța era obligată ca, pe baza probelor ce au fost complet administrate, să dispună achitarea sa în temeiul art . 10 lit . a) C. proc . pen ., desființând ordonanța atacată. Recursurile declarate de procuror și de petiționar sunt nefondate . Din examinarea actelor dosarului, în raport cu criticile formulate prin cele două recursuri, se constată că prima instanță a învederat în mod judicios motivele ce impun trimiterea cauzei la procuror, în vederea redeschiderii urmăririi penale, indicând totodată și probele ce trebuie administrate pentru clarificarea deplină a stării de fapt și vinovăția inculpatului.

Sentința atacată fiind legală și temeinică, recursurile au fost respinse.