ÎCCJ, decizie (scj.ro #84151)

Plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Retragerea plângerii Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală.

Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală Indice alfabetic: Drept procesual penal - plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată - retragerea plângerii C. proc . pen ., art . 278 1 C. proc . civ ., art . 246, art . 721 Persoana vătămată care a formulat, în temeiul prevederilor art . 278 1 C. proc . pen ., plângere în fața judecătorului împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată poate să-și retragă plângerea, instanța fiind obligată să ia act de declarația de retragere a acesteia, întrucât dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică, potrivit art . 721 C. proc . civ ., și în materiile prevăzute de alte legi - deci și în materie procesual-penală - în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice, iar conform art . 246 C. proc . civ ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr . 2007 din 16 aprilie 2007 Prin plângerea înregistrată la 11 aprilie 2004 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, petiționarul M.N. , deținut în Penitenciarul Rahova , a formulat plângere împotriva judecătorului I.B. de la Judecătoria Sectorului 2 București, solicitând cercetarea sa pentru infracțiunea prevăzută în art . 246 C. pen . În urma actelor premergătoare efectuate, prin rezoluția nr . 893/P/2006 din 8 decembrie 2006, s-a dispus de către procuror, în baza art . 228 alin. (6) raportat la art . 10 alin. (1) lit . a) C. proc . pen ., neînceperea urmăririi penale pentru inexistența faptei.

Împotriva acestei rezoluții petiționarul a formulat plângere, iar Curtea de Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin sentința nr . 41 din 27 februarie 2007, a respins plângerea ca nefondată . S-a reținut că petiționarul, la termenul de judecată, a declarat că își retrage plângerea, iar instanța a considerat că sunt incidente dispozițiile art . 278 1 alin. (8) lit . a) C. proc . pen ., adoptând soluția de respingere ca nefondată a plângerii. Recursul declarat de petiționar, prin care a susținut că prima instanță a procedat greșit respingând plângerea formulată în loc să ia act de retragerea ei, este întemeiat.

În conformitate cu prevederile art . 278 1 alin. (1) C. proc . pen ., împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată persoana vătămată ori persoanele ale căror interese sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță. Din examinarea acestui text rezultă că persoana vătămată, în virtutea principiului disponibilității, poate uza de dreptul de sesizare a instanței, iar dacă a uzat de acest drept, nimic nu o împiedică să retragă plângerea formulată. În acest caz, instanța are obligația de a lua act de retragerea plângerii respective. Această soluție este consacrată și prin dispozițiile art . 246 C. proc . civ ., potrivit cărora reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, iar renunțarea la judecată se constată prin încheiere cu caracter definitiv.

Cum dispozițiile Codului de procedură civilă constituie, potrivit art . 721, procedura de drept comun și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice, iar Codul de procedură penală nu are astfel de prevederi contrare, soluția care se impunea, ca o reflectare a voinței petiționarului, era aceea de a se lua act de retragerea plângerii împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, lucru pe care instanța în mod greșit nu l-a făcut. De altfel, în considerentele sentinței, prima instanță a făcut referire la această manifestare de voință a petiționarului, însă, în loc să o consacre, a pronunțat o soluție de respingere ca nefondată a plângerii în baza art . 278 1 alin. (8) lit . a) C. proc . pen ., deși textul era aplicabil numai în situația când s-ar fi făcut o verificare a rezoluției atacate în temeiul acestui text legal.

Mai este de menționat că prima instanță nu putea trece la rezolvarea pe fond a plângerii în condițiile în care petiționarul nu s-a adresat anterior cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la procurorul ierarhic superior, ci trebuia să facă aplicarea art . 278 1 alin. (13) C. proc . pen . și să trimită plângerea greșit îndreptată la organul judiciar competent. Față de considerentele ce preced, recursul a fost admis, hotărârea atacată a fost casată și, rejudecând , Înalta Curte de Casație și Justiție a luat act de retragerea plângerii formulate de petiționar.