ÎCCJ, decizie (scj.ro #84151)

Plângere

în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere

în judecată. Retragerea plângerii

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială.

Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de

netrimitere

în judecată

-

retragerea plângerii

C.

proc

.

pen

.,

art

. 278

1

C.

proc

.

civ

.,

art

. 246,

art

. 721

Persoana vătămată care a formulat, în temeiul prevederilor

art

. 278

1

C.

proc

.

pen

., plângere în fața judecătorului împotriva rezoluției

sau ordonanței procurorului de

netrimitere

în

judecată poate să-și retragă plângerea, instanța fiind obligată să ia act de

declarația de retragere a acesteia, întrucât dispozițiile Codului de procedură

civilă se aplică, potrivit

art

. 721 C.

proc

.

civ

., și în materiile

prevăzute de alte legi - deci și în materie procesual-penală - în măsura în

care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice, iar conform

art

.

246 C.

proc

.

civ

.,

reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie

prin cerere scrisă.

I.C.C.J.,

secția penală, decizia

nr

. 2007 din 16 aprilie 2007

Prin plângerea înregistrată la 11 aprilie 2004 la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București, petiționarul

M.N.

,

deținut în Penitenciarul

Rahova

, a formulat plângere

împotriva judecătorului I.B. de la Judecătoria Sectorului 2 București,

solicitând cercetarea sa pentru infracțiunea prevăzută în

art

.

246 C.

pen

.

În urma actelor premergătoare efectuate, prin rezoluția

nr

.

893/P/2006 din 8 decembrie 2006, s-a dispus de către procuror, în baza

art

. 228 alin. (6) raportat la

art

.

10 alin. (1)

lit

. a) C.

proc

.

pen

.,

neînceperea

urmăririi

penale pentru inexistența faptei.

Împotriva acestei rezoluții petiționarul a formulat plângere, iar Curtea de

Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin

sentința

nr

. 41 din 27 februarie 2007, a respins

plângerea ca

nefondată

.

S-a reținut că petiționarul, la termenul de judecată, a declarat că își retrage

plângerea, iar instanța a considerat că sunt incidente dispozițiile

art

. 278

1

alin. (8)

lit

.

a) C.

proc

.

pen

., adoptând

soluția de respingere ca

nefondată

a plângerii.

Recursul declarat de petiționar, prin care a susținut că prima instanță a

procedat greșit respingând plângerea formulată în loc să ia act de retragerea

ei, este întemeiat.

În conformitate cu prevederile

art

. 278

1

alin. (1) C.

proc

.

pen

.,

împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere

în judecată persoana vătămată ori persoanele ale căror interese sunt vătămate

pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența

să judece cauza în primă instanță.

Din examinarea acestui text rezultă că persoana vătămată, în virtutea

principiului disponibilității, poate uza de dreptul de sesizare a instanței,

iar dacă a uzat de acest drept, nimic nu o împiedică să retragă plângerea

formulată. În acest caz, instanța are obligația de a lua act de retragerea

plângerii respective.

Această soluție este consacrată și prin dispozițiile

art

.

246 C.

proc

.

civ

., potrivit

cărora reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință,

fie prin cerere scrisă, iar renunțarea la judecată se constată prin încheiere

cu caracter definitiv.

Cum dispozițiile Codului de procedură civilă constituie, potrivit

art

. 721, procedura de drept comun și în materiile

prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții

potrivnice, iar Codul de procedură penală nu are astfel de prevederi contrare,

soluția care se impunea, ca o reflectare a voinței petiționarului, era aceea de

a se lua act de retragerea plângerii împotriva rezoluției procurorului de

neîncepere

a urmăririi penale, lucru pe care instanța în

mod greșit nu l-a făcut.

De altfel, în considerentele sentinței, prima instanță a făcut referire la

această manifestare de voință a petiționarului, însă, în loc să o consacre, a

pronunțat o soluție de respingere ca

nefondată

a

plângerii în baza

art

. 278

1

alin. (8)

lit

. a) C.

proc

.

pen

., deși textul era aplicabil numai în situația când s-ar

fi făcut o verificare a rezoluției atacate în temeiul acestui text legal.

Mai este de menționat că prima instanță nu putea trece la rezolvarea pe fond a

plângerii în condițiile în care petiționarul nu s-a adresat anterior cu

plângere împotriva rezoluției de

neîncepere

a

urmăririi penale la procurorul ierarhic superior, ci trebuia să facă aplicarea

art

. 278

1

alin. (13) C.

proc

.

pen

. și să trimită plângerea greșit îndreptată la

organul judiciar competent.

Față de considerentele ce preced, recursul a fost admis, hotărârea atacată a

fost casată și,

rejudecând

, Înalta Curte de Casație

și Justiție a luat act de retragerea plângerii formulate de petiționar.