ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1300/2020

Ședința publică din data de 25 iunie 2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 774/A din 12 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă cererea de apel formulată de apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 9690 din 9 octombrie 2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în contradictoriu cu intimații B., C. și D.; a fost schimbată, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că a fost respinsă cererea formulată de reclamanții B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta A. având ca obiect rectificarea înscrierii în CF nr. x-C1-U3 (nr. CF vechi x) nr. cad. x; a fost menținută, în rest, sentința civilă apelată.

2.1. Motivele cererii

Revizuenții B., C. și D. au formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care au solicitat anularea deciziei civile nr. 774/A din 12 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, apreciată ca fiind potrivnică sentinței civile nr. 4679 din 25 februarie 2011 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 811 din 7 noiembrie 2011 a Tribunalului Timiș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 888/R din 22 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, hotărâri pronunțate în dosarul nr. x/2009.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că decizia atacată a nesocotit autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2009, prin care s-a constatat nevalabilitatea titlului de proprietate al Statului Român asupra apartamentul nr. x, situat în Timișoara, str. x și cotei de 4/20 părți din teren, respectiv 429 mp, înscris în Cartea Funciară

370

98 nr. top x, C.F col x, s-a dispus obligarea intimatei să lase revizuenților în deplină proprietate imobilul, rectificarea Cărții Funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate al statului și întabularea dreptului de proprietate al revizuenților.

Revizuenții învederează că instanța de apel a ignorat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 888/R din 22 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara și a reținut că dreptul de folosință al intimatei din prezenta cauză este înscris în cartea funciară, prin urmare, nu este necesar un titlu care să fie emis pentru a consfinți drepturile acesteia.

Apreciază greșit acest raționament al instanței de apel care, în lipsa unei analize și interpretări atente a înscrisurilor depuse în probațiune, a omis să observe efectele juridice ale acestora, raportat la succesiunea evenimentelor.

Susțin că instanța de apel a omis a avea în vedere următoarele: la 22 martie 2012 s-a constatat nevalabilitatea titlului de proprietate al Statului Român asupra apartamentul nr. x, situat în Timișoara, str. x și cotei de 4/20 părți din teren, respectiv 429 mp, înscris în Cartea Funciară

370

98 nr. top x, C.F col x și s-a dispus rectificarea Cărții Funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate al statului, întabularea dreptului de proprietate al revizuenților și obligarea intimatei să lase revizuenților în deplină proprietate imobilul; intimata și soțul acesteia și-au înscris dreptul de proprietate asupra apartamenului nr. 1 situat în Timișoara, b-dul x nr. 12, jud. Timiș și dreptul de folosință asupra celor 429 mp teren abia la 22 iulie 2013, deși contractul de vânzare-cumpărare nr. 16372 a fost încheiat cu Primăria municipiului Timișoara la 22 octombrie 1999; apelanta și soțul acesteia au mai solicitat în 2002 înscrierea dreptului de proprietate în cartea Funciară, însă cererea le-a fost respinsă; la 22 iulie 2013, la momentul înscrierii în C.F. a dreptului de poprietate al apelantei și soțului acesteia asupra imobilului și a dreptului de folosință asupra suprafeței de teren de 429 mp, se constatase deja, prin hotărâre irevocabilă pronunțată în 2012, nevalabilitatea titlului de proprietate al statului asupra respectivei suprafețe de teren, iar foștii proprietari aveau intabulat dreptul de proprietate asupra aceluiași teren.

Revizuenții susțin că nu se impune ca acțiunea având ca obiect rectificarea înscrierii în CF nr. x-C1-U3 (nr. CF vechi x) nr. cad x, prin care s-a solicitat radierea dreptului de folosință asupra terenului de 429 mp, înscris în favoarea intimatei și soțului acesteia, să fie subsecventă unei acțiuni principale prin care să se constate unul dintre cazurile prevăzute limitativ de art. 34 din Legea nr. 7/1996 întrucât prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la suprafața de 492 mp teren se impune și radierea dreptului de folosință al intimatei asupra acestei suprafețe, fiind un drept înscris în Cartea Funciară în considerarea unui titlu de proprietate nevalabil.

Prin decizia civilă nr. 1468 din 12 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu, și a fost declinată, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenții B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 774/A din 12 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. x/2017.

2.3. Analiza admisibilității revizuirii

Cu caracter prealabil, întrucât prin cererea de revizuire s-a invocat faptul că hotărârea a cărei anulare se impune ar fi nesocotit cele statuate în mod definitiv prin sentința civilă nr. 4679 din 25 februarie 2011 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 811 din 7 noiembrie 2011 a Tribunalului Timiș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 888/R din 22 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, hotărâri pronunțate în dosarul nr. x/2009, în respectarea prevederilor art. 24 C. proc. civ. și art. 3 din Legea nr. 76/2012, Înalta Curte constată că cererea de revizuire urmează a fi analizată în lumina prevederilor noului C. proc. civ., de vreme ce procesul în care a fost pronunțată decizia ce se cere a fi revizuită a început la 27 iulie 2017, după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ.

Sub un alt aspect, prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010, a fost modificat alin. (4) al art. 513 C. proc. civ., potrivit căruia "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat."

Însă, în raport de data la care a fost demarat procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ. în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. urmând a fi analizată prin raportare la acest text de lege, care prevede că "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite.

În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. - "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

În speță, invocând incidența cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea deciziei civile nr. 774/A din 12 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, întrucât aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 4679 din 25 februarie 2011 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia nr. 811 din 7 noiembrie 2011 a Tribunalului Timiș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 888/R din 22 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, hotărâri pronunțate în dosarul nr. x/2009.

Înalta Curte, raportat la datele speței, constată că hotărârile pretins contrare nu îndeplinesc cerința identității de obiect, părți și cauză prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Verificând hotărârile deduse analizei prin prezenta revizuire, Înalta Curte apreciază că obiectul, respectiv pretenția concretă dedusă judecății, părțile și cauza celor două litigii nu au fost aceleași.

Astfel, în procesul finalizat prin decizia civilă nr. 774/A din 12 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit rectificarea înscrierii în Cartea Funciară nr. x-C1-U3 Timișoara (nr. vechi 32231) nr. cad x, în sensul radierii dreptului de folosință asupra terenului în suprafață de 429 mp, înscris în favoarea pârâtei A., reprezentată legal de tutore E. și a soțului acesteia, F..

În acest litigiu au avut calitatea de părți reclamanții B., C. și D., pârâtă fiind A., reprezentată legal de tutore E..

În procesul finalizat prin decizia civilă nr. 888/R din 22 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate că imobilul înscris în C.F.individual Timișoara nr. x, nr. top x, c.f.col. nr. x, constând în apartament nr. x situat în str. x, Timișoara și cota de 4/20 părți teren, respectiv 429 mp, a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil; obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul manționat anterior; rectificarea C.F Timișoara ind. nr. x, nr. top x și colectiv nr. x și anume radierea dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților, cu titlu restabilire situație anterioară.

În acest dosar, în calitate de părți figurează reclamanții G. și H., pârâți fiind Consiliul Local al municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara prin Primar.

Față de cele ce preced, rezultă că în litigiile anterior menționate nu a existat identitate de părți și obiect, dar și de cauză, astfel cum se reține în penultimul paragraf de la fila x.

Or, lipsa de identitate raportată fie și la un singur element dintre cele trei, față de care se apreciază autoritatea lucrului judecat, este de natură să atragă inadmisibilitatea revizuirii.

Sub un alt aspect, Înalta Curte observă că, prin cererea de revizuire, revizuenții au susținut că decizia civilă nr. 774/A din 12 iunie 2019 a Tribunalului Timiș a fost pronunțată fără a analiza efectele deciziei civile nr. 888/R din 22 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara prin care s-a constatat nevalabilitatea titlului de proprietate al Statului Român asupra apartamentul nr. x, situat în Timișoara, str. x și cotei de 4/20 părți din teren, respectiv 429 mp, înscris în Cartea Funciară

370

98 nr. top x, C.F col x, s-a dispus obligarea intimatei să lase revizuenților în deplină proprietate imobilul, rectificarea Cărții Funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate al statului și întabularea dreptului de proprietate al revizuenților.

Se constată că, prin decizia atacată, instanța de apel reține că, în raport de dispozițiile art. 34 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, rectificarea mențiunilor din cartea funciară poate fi cerută doar dacă anterior a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se fi constatat existența uneia din situațiile prevăzute de textul de lege, situație care nu se regăsește în speță și, prin urmare, actul în baza căruia a fost înscris în cartea funciară dreptul de folosință al pârâtei își produce efectele în mod valabil. Se mai reține că aspectele vizând valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară, câtă vreme titlul în baza căruia s-a înscris dreptul real al pârâtei nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorescă.

Prin urmare, ultima decizie, a cărei revizuire se cere, reține cele statuate prin decizia a cărei autoritate de lucru judecat se invocă, însă se apreciază că, pentru a fi admisibilă cererea de rectificare a înscrierii dreptului de folosință în cartea funciară, este necesară o hotărâre judecătorească prin care să se fi constatat că dreptul de folosință al pârâtei asupra terenului a încetat sau a fost desființat.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 774/A din 12 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., reținând culpa procesuală a revizuenților, Înalta Curte va obliga pe revizuenți la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 774/A din 12 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Obligă pe revizuenți la plata sumei de 2.500 RON, cheltuieli de judecată, către intimata A., prin tutore E..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2020.