ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 998/2020

HOTĂRÂRE

28.05.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 998/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 28 mai 2020

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 29 iulie 2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, petentul A. a solicitat desemnarea numitului B. curator special al minorilor C., D. și E., precum și autorizarea intimatului să vândă cota de 3/16 a fiecărui minor din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Arad, P-ța Spitalului nr. 1-5, jud. Arad, prin acordul părților.

În motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 150 C. civ., petentul a arătat că locuiește împreună cu copiii în Canada și nu dorește să revină definitiv în țară, motiv pentru care a luat hotărârea de a înstrăina apartamentul pe care acesta împreună cu copiii îl dețin în proprietate în România, fiind imposibil de administrat un imobil la distanță. Referitor la capătul de cerere privind numirea unui curator, a învederat că nu există interese contrare între petent și minori, însă este imposibil să vină în țară pentru perfectarea actelor de vânzare-cumpărare a apartamentului deținut în proprietate.

Prin sentința civilă nr. 470 din 28 ianuarie 2020, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II a civilă, a fost admisă excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cererii de desemnare a unui curator special, în favoarea Judecătoriei Arad.

A fost admisă excepția necompetenței generale a instanței judecătorești, invocată din oficiu, în ceea ce privește cererea de autorizare pentru vinderea imobilului.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de autorizare pentru vinderea imobilului.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut cu privire la autorizarea pentru vinderea imobilului că, potrivit art. 229 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a dispozițiilor C. civ., până la înființarea instanțelor de tutelă, atribuțiile referitoare la bunurile minorilor sunt delegate autorității tutelare. A considerat întemeiată excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (1) și ale art. 129 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., și a respins capătul de cerere având ca obiect autorizarea vinderii imobilului situat în municipiul Arad, județul Arad, ca inadmisibil.

Referitor la capătul de cerere privind numirea de către instanța de tutelă a unui curator special pentru reprezentarea intereselor copiilor minori C., D. și E., în demersurile de vindere a cotelor lor părți din bunul imobil, instanța a reținut că petentul A. a dat mandat autentificat la Societatea profesională F., prin încheierea nr. 579 din 28 iunie 2019, persoanei indicate să fie numită de către instanță curator special al copiilor săi, fapt ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 178 lit. c) C. civ., respectiv cazul persoanei care din cauza faptului că se află într-o altă țară nu poate administra bunurile pe care le deține pe teritoriul țării de proveniență.

S-a arătat că, astfel, competența instanței se va determina, potrivit art. 179 lit. c) C. civ., prin raportare la ultimul domiciliu din țară al celui lipsă, respectiv al petentului A., din jud. Arad, menționat în evidența Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor - Serviciul de Evidență a Persoanei din cadrul Municipiului Arad.

Învestită prin declinare, Judecătoria Arad a pronunțat sentința civilă nr. 2862 din 1 aprilie 2020, prin care a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că dispozițiile art. 179 lit. c) C. civ., care fac referire la art. 178 lit. c) și d) din același act normativ, nu sunt incidente în speță, cererea de instituire a curatelei speciale fiind întemeiată pe dispozițiile art. 150 C. civ.. Se mai reține că minorii pentru care se solicită instituirea unui curator special nu au avut niciodată domiciliul în România, aspect în raport de care nu se regăsește, în speță, situația în care aceștia sunt obligați să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu. De asemenea, nici nu sunt dispăruți fără a exista informații despre ei și fără să fi lăsat un mandatar sau un administrator general.

Se mai arată că, și în situația în care declinarea de competență ar fi fost făcută în condiții de legalitate, ultimul domiciliu din România al petentului ar atrage competența de soluționare a cauzei de către Judecătoria Lipova și nu de Judecătoria Arad, iar competența de soluționare este condiționată de locul de domiciliu al persoanei ocrotite și nu de domiciliul sau reședința persoanei care formulează cererea, prin sintagma persoană care se regăsește în dispozițiile art. 178 și 179 C. civ., avându-se în vedere copiii care nu au domiciliul în România și nu însuși petentul.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Capătul de cerere ce a atras conflictul negativ de competență vizează desemnarea numitului B. curator special al minorilor C., D. și E., cerere întemeiată pe dispozițiile art. 150 C. civ.

Conform acestui text de lege "(1) Ori de câte ori între tutore și minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanța de tutelă va numi un curator special.

(2) De asemenea, dacă din cauza bolii sau din alte motive tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care îl reprezintă sau ale cărui acte le încuviințează, instanța de tutelă va numi un curator special.

(3) Pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat ori, după caz, înlocuit de către instanța de tutelă."

Soluționarea cererii întemeiate pe prevederile art. 150 C. civ. se realizează conform procedurii necontencioase, sub imperiul căreia instanța de judecată este abilitată cu soluționarea unor cereri pentru a căror dezlegare nu este necesară stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

Competența în materia cererilor care se soluționează potrivit procedurii necontencioase se stabilește potrivit dispozițiilor art. 528 C. proc. civ., care prevăd următoarele:

"(1) Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluționare sau soluționată deja de o instanță ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanțe se vor îndrepta la acea instanță.

(2) În celelalte cazuri, competența instanței și soluționarea incidentelor privind competența sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase.

(3) În cazul în care competența teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispozițiilor alin. (2), cererile necontencioase se vor îndrepta la instanța în a cărei circumscripție petentul își are, după caz, domiciliul, reședința, sediul ori reprezentanța, iar, dacă niciuna dintre acestea nu se află pe teritoriul României, cererile se vor îndrepta, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al municipiului București sau, după caz, la Tribunalul București."

Se reține că, în speță, sunt incidente dispozițiile alin. (3) ale articolului menționat anterior, situația de fapt neputând fi circumscrisă ipotezelor prevăzute de primele două alineate ale art. 528 C. proc. civ.

Din examinarea actelor dosarului se reține că petentul A. are domiciliul în Canada, unde locuiește permanent, fără a avea reședința în România.

Raportat la situația de fapt reținută, făcând aplicarea dispozițiilor legale anterior citate, se reține că instanța competentă să analizeze cererea de numire a curatorului special este Judecătoria Sectorului 1 București.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.