Decizia nr. 1087/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă la data de 01.02.2018, sub nr. x/2018, reclamanta Poliția Locală Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâta UAT Municipiul Galați, obligarea acesteia la plata sumei de 332.969,50 RON, din care 316.209,41 RON reprezintă cuantumul debitului principal, iar suma de 16760,09 RON reprezintă majorări de întârziere. Totodată a solicitat actualizarea sumei până la achitarea integrală a debitului. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 coroborate cu cele ale art. 1357 C. civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Sentința pronunțată de Tribunalul Galați Prin sentința nr. 38/23.01.2019, Tribunalul Galați, secția I civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați Prin decizia nr. 66/A/19.04.2019, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinței.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta Poliția Locală Galați, formulând următoarele critici: - În mod greșit instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, și anume existența unei fapte ilicite, câtă vreme protocoalele de predare-primire în exploatare și întreținere reprezintă acordul de voință al părților cu privire la folosința autovehiculelor. În susținerea acestei critici, recurenta a reamintit că, cu ocazia efectuării misiunii de audit asupra conturilor anuale de execuție bugetară la UAT Galați pentru anul 2016, auditorul public extern a reținut că, deși în anul 2016 UAT Municipiul Galați a deținut un număr de 11 autovehicule, a preluat în baza protocoalelor încheiate cu Poliția Locală Galați un număr de 4 autovehicule (din care 2 autoturisme) care au fost repartizate unor salariați din cadrul Primăriei. Pârâta nu a prezentat documente justificative din care să rezulte că autovehiculele au fost folosite în scopul realizării de activități de interes public (decontări, foi de parcurs, etc.), astfel că prin Decizia nr. 14/14.07.2017 a fost obligată să stabilească întinderea prejudiciului adus bugetului local al Municipiului Galați, reprezentând costurile asociate funcționării și întreținerii autovehiculelor aparținând Poliției Locale Galați și să dispună măsurile legale de recuperare a prejudiciului, inclusiv a beneficiilor legale nerealizate. Proprietatea asupra bunurilor materiale din dotarea poliției locale aparține unității administrativ-teritoriale, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (2) din Legea poliției locale nr. 155/2010, aceste bunuri fiind de uz sau interes public, conforma art. 120 alin. (1) din Legea nr. 215/2001. De asemenea, în acord cu prevederile art. 31 din Legea nr. 155/2010, doar primarul are atribuții privind îndrumarea, supravegherea și controlul activității poliției locale, ca serviciu public de interes local. Or, astfel cum rezultă din notele de relații solicitate de auditorul extern cu ocazia controlului, anagajații pârâtei, cărora le-au fost repartizate autovehiculele, dețineau funcții care nu au legătură cu atribuțiile exercitate de reclamantă în baza Legii nr. 155/2010, fiind, după caz, director general, șef serviciu, inspector, consilier. Invocând prevederile art. 1349 alin. (1) C. civ., recurenta a susținut că, spre deosebire de vechea reglementare a răspunderii civile delictuale, în actualul cadru legal, angajarea răspunderii civile delictuale nu mai este condiționată explicit de culpa, greșeala autorului, fiind limitată la constatarea existenței unei încălcări prin acțiune sau inacțiune a drepturilor sau intereselor legitime ale persoanelor. În opinia recurentei, în cauză sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, întrucât pârâta a dispus repartizarea autovehiculelor preluate de la Poliția Locală Galați unor salariați din cadrul Primăriei municipiului Galați care le-au folosit nelegal, iar ulterior a refuzat să-și îndeplinească obligația privind întocmirea dispozițiilor de imputare pentru prejudiciul rezultat din folosirea nelegală a autovehiculelor, astfel cum a rezultat din actele de control emise de Camera de Conturi Galați. - Instanța a încălcat normele legale în privința probelor admisibile a dovedi existența contractelor, recurenta afirmând că protocoalele nu dovedesc prin ele însele încheierea unor contracte de dare în folosință a autovehiculelor și că instanțele nici nu au determinat natura juridică a contractelor spre a se verifica dispozițiile legale aplicabile. În mod greșit, instanța de apel a apreciat că aceste "contracte" dintre reclamantă și pârâtă pot să justifice legalitatea folosirii autovehiculelor, cu toate că în actele de control emise de Camera de Conturi Galați (nota de constatare, raportul de control, etc.), au fost indicate persoanele din cadrul instituției pârâte cărora le-au fost repartizate autovehiculele și care se fac vinovate de producerea prejudiciului. - Nu se poate reține incidența răspunderii contractuale în baza unor protocoale de predare-primire în exploatare și întreținere, câtă vreme nu s-a parcurs întreaga procedură prevăzută de lege privind darea în administrare a unor bunuri ce aparțin domeniului public sau privat, în sensul de a solicita Consiliului Local Galați, în baza dispozițiilor art. 123 alin. (1) și art. 124 din Legea nr. 215/2001, să adopte o hotărâre prin care să valideze protocoalele de predare-primire în exploatare a autovehiculelor; - În cauză răspunderea este una delictuală, întrucât, pe de o parte, reclamanta a învestit instanța cu o cerere în răspundere civilă delictuală, administrând un probatoriu adecvat, iar pe de altă parte, pârâta nu a dovedit că este vorba de o răspundere contractuală, respectiv că a existat un contract valabil încheiat între părți și aprobat prin hotărâre de consiliu local, conform legii.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 12.02.2020 completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citare părți, pentru soluționarea acestuia, la data de 25.03.2020. La data de 11.12.2019, recurenta a formulat punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului.

Apărările formulate în cauză La 16.09.2019, în termen legal, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata - pârâtă UAT Municipiul Galați prin primar, prin care a invocat excepția nulității recursului, întrucât niciuna dintre criticile formulate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. A arătat că prin motivele de recurs invocate, reclamanta nu a adus niciun argument juridic, de natură să modifice hotărârile instanțelor fondului. Recurenta - reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, în termen legal, înregistrat la 04.10.2019, prin care a solicitat respingerea tuturor apărărilor invocate de intimata - pârâtă, susținând, în esență, că își menține, în totalitate,criticile dezvoltate prin motivele de recurs. Referitor la excepția nulității recursului, pentru pretinsul considerent că motivele nu s-ar încadra în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a solicitat respingerea acesteia, constatându-se că toate criticile expuse vizează hotărârea instanței de apel. Excepția invocată de intimată prin întâmpinarea la recurs, a nulității căii de atac formulate pentru neîncadrarea criticilor a fost considerată nefondată prin raportul asupra recursului, prin care s-a stabilit că recursul este încadrabil în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând criticile de recurs formulate, Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestora. În esență, recurenta-reclamantă a criticat o soluționare a cauzei cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a acelora care guvernează răspunderea civilă delictuală (art. 1349 și 1357 C. civ.) și care au constituit temeiul legal al acțiunii sale deduse judecății, prin care s-a solicitat obligarea UAT Galați la plata sumei de 332.969,50 RON (cuantum debit principal și majorări de întârziere) decurgând din faptul cedării folosinței în favoarea pârâtei a patru autovehicule achiziționate pentru Poliția locală Galați. Critica recurentei a fost însoțită de o nouă descriere a situației de fapt a cauzei, prin prezentarea raporturilor juridice care s-au născut între părțile litigante în legătură cu cedarea în vederea exploatării și folosinței celor patru autovehicule și a cauzei promovării acțiunii, respectiv actul de control al Curții de Conturi care ar fi stabilit, potrivit acesteia, că pârâta a repartizat autovehiculele unor salariați din cadrul Primăriei Municipiului Galați care le-ar fi folosit nelegal (în absența formelor pentru deconturi și a foilor de parcurs care să permită verificarea utilizării lor în scopul realizării unor activități de interes public). Astfel fiind, recurenta a susținut incidența în cauză a dispozițiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală, afirmând că pârâta a săvârșit o faptă ilicită prin aceea că a dispus repartizarea autovehiculelor preluate de la Poliția locală Galați unor salariați din cadrul Primăriei Municipiului Galați care le-au folosit nelegal și, ulterior, a refuzat să întocmească dispozițiile de imputare a prejudiciului rezultat din folosirea nelegală a autovehiculelor, astfel cum rezultă din actele de control emise de Camera de Conturi Galați. Totodată, a negat incidența între părți a unei răspunderi civile contractuale - motivul decisiv reținut de instanțele de fond în respingerea acțiunii - argumentat, pe de o parte, prin faptul că instanțele nu ar fi indicat natura contractului și normele legale aplicabile iar, pe de altă parte, pentru că pârâta nu ar fi dovedit existența unui contract valabil între părți, aprobat printr-o hotărâre de Consiliu local, așa cum impun dispozițiile art. 123 alin. (1) și art. 124 din Legea nr. 215/2001. Criticile reclamantei nu pot fi primite, observându-se cu referire la Nota de constatare din 31.12.2016 a Curții de Conturi, Camera de Conturi Galați - în baza concluziilor căreia aceasta și-a justificat demersul procesual - că reține, în legătură cu achiziționarea și utilizarea celor patru autovehicule, aspecte de nelegalitate care sunt distincte, autonome. Astfel, pe de o parte, actul de control indicat reține (la punctul 1.1.) achiziționarea în condițiile legale excepționale ale art. 5 alin. (8) din O.G. nr. 80/2001, de către Poliția locală Galați (ordonator terțiar de credite, aflat în subordinea UAT Municipiul Galați, ordonator principal de credite), a patru autovehicule cu capacitatea cilindrică mai mare de 1600 cmc și cu o valoare a fiecăruia mai mare de 18.000 euro, justificat prin "nevoia de intervenție rapidă în orice zonă și în orice moment a echipei de intervenție formată din polițiști locali", dar care nu au fost utilizate niciun moment în scopul pentru care au fost achiziționate întrucât au fost cedate spre folosință de noi (cu 0 Km) UAT Galați. O primă concluzie a actului de control a fost aceea că achiziționarea autoturismelor nu s-a realizat potrivit scopului declarat, al asigurării intervenției rapide în orice zonă și în orice moment a echipelor de intervenție ale poliției locale. Această primă concluzie este independentă de cea următoare a aceluiași act de control (regăsită la punctul 1.2), prin care se reține, în plus, că cele patru autoturisme au fost atribuite în folosința unor persoane din cadrul Primăriei Municipiului Galați și că utilizarea acestora s-a realizat în absența întocmirii foilor de parcurs și fișei activității zilnice a bunului. Acțiunea de față urmărește recuperarea de la pârâta chemată în judecată a prejudiciului constând în cheltuielile cu întreținerea și funcționarea celor patru autovehicule, ce au fost suportate de Poliția locală Galați, și a deprecierii acestora suferite pe perioada utilizării lor de către funcționari din cadrul Primăriei Galați. Or, așa după cum ambele părți au afirmat și dovedit în fața instanțelor de fond, asupra cedării folosinței celor patru autovehicule și a condițiilor în care aceasta s-a realizat, s-a convenit între Poliția locală Galați și reprezentanți ai UAT Galați pe baza a trei protocoale de predare-primire din dosarul de fond și a actului adițional nr. x la protocolul nr. 77660/14.07.2015 . Neutilizarea autovehiculelor în scopul realizării activităților publice pentru care au fost achiziționate este demonstrată, contrar susținerilor recurentei, nu prin neîntocmirea de deconturi și foi de parcurs de către funcționarii din aparatul de lucru al primăriei care au utilizat efectiv bunurile, ci chiar prin fapta cedării folosinței acestora către UAT Galați, faptă asupra căreia au convenit, deopotrivă, pârâta dar și reclamanta din prezenta cauză, astfel că, sub acest aspect între părți nu se poate dispune angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei la cererea Poliției locale Galați. De asemenea, asupra repartizării cheltuielilor generate de deținerea și folosința autovehiculelor între proprietar și utilizator, s-a convenit între cele două entități prin protocoalele de predare-primire și actul adițional la acestea, astfel că imputarea față de pârâtă a cheltuielilor necesare bunei funcționări a autovehiculelor, sub forma reparării prejudiciului generat de fapta ilicită a acesteia (concretizată în atribuirea autovehiculelor unor funcționari ce le-au folosit în mod nelegal, urmată de refuzul imputării acestora, a prejudiciile astfel cauzate) nu ar putea avea loc pe tărâmul dispozițiilor art. 1349 C. civ. de vreme ce, prin amintitele protocoale, atare cheltuieli au fost asumate de proprietarul declarat al acestora, respectiv Poliția locală Galați. Față de conținutul raporturilor juridice dintre părți, în mod corect instanțele de fond au reținut incidența dispozițiilor art. 1350 alin. (3) C. civ., potrivit cărora "Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile". Împrejurarea afirmată de reclamantă, anume că transmiterea folosinței celor patru autovehicule către UAT Galați nu ar fi fost urmată și de emiterea unei hotărâri a Consiliului local Galați de validare a protocoalelor de predare-primire, astfel cum impuneau prevederile art. 123 alin. (1) și art. 124 din Legea nr. 215/2001 pentru legalitatea operațiunii, nu poate constitui un argument valid care să justifice recurgerea la calea acțiunii în răspundere civilă delictuală, în vederea recuperării de la pârâtă a unor cheltuieli a căror suportare Poliția locală și-a asumat-o atunci când a cedat folosința celor patru autoturisme. Astfel cum corect s-a reținut de către instanțele de fond, existența protocoalelor de predare-primire în exploatare și folosință a celor patru autovehicule nu ar putea fi omisă din analiza cazului, cât timp nu s-a constatat nevalabilitatea lor, cererea de chemare în judecată necontestând sub niciun aspect legalitatea acestora, ci, dimpotrivă, raportându-se la existența lor. Nici faptul că instanțele de fond nu ar fi lămurit tipul de contract intervenit între părți și normele legale incidente acestuia nu justifică alegerea reclamantei în privința realizării drepturilor pretinse pe calea răspunderii civile delictuale întrucât răspunderea contractuală este incidentă nu doar în cazul contractelor numite, reglementate, ci și a celor nenumite, fiind suficient ca aspectele litigioase decurgând din raporturile juridice intervenite între ele să fi fost reglementate prin voința și acordul liber al acestora, încorporate în cuprinsul unui înscris doveditor (indiferent care ar fi denumirea atribuită acestuia). Potrivit art. 1167 C. civ., toate contractele se supun regulilor generale din prezentul capitol, iar regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevăzute în prezentul cod sau în legi speciale. De asemenea, în conformitate cu art. 1168 C. civ., contractelor nereglementate de lege li se aplică prevederile prezentului capitol, iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare, regulile privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult. Nu în ultimul rând, părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri. Străin judecății de fond înfăptuite în cauză - rezumată la stabilirea existenței de raporturi contractuale între părți care împiedică aplicarea regulilor răspunderii civile delictuale - reclamanta a mai criticat un considerent al instanței de apel inexistent în hotărârea atacată, anume aprecierea că protocoalele încheiate ar justifica legalitatea folosirii de către pârâtă a autovehiculelor. Or, un atare aspect nu se regăsește în hotărârea atacată întrucât, pentru argumentul expus anterior, instanța de apel (ca și cea de primă instanță, de altfel) nici nu a antamat fondul raporturilor dintre părți. Încălcarea normelor legale în privința probelor admisibile dovedirii existenței contractelor constituie o critică ce nu se înscrie în motivul legal de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. indicat ca temei al recursului reclamantei (norma legală ce îngăduie critici de încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material), este formulată omisso medio și are un conținut generalist, neindicându-se, pe de o parte, care ar fi normele legale în privința probelor ce ar fi fost încălcate, iar, pe de altă parte, de ce protocoalele însele nu ar fi suficiente dovedirii convenției încheiate între părți. Afirmația în sensul că noua reglementare a răspunderii civile delictuale, spre deosebire de cea anterioară, nu ar mai condiționa explicit angajarea răspunderii civile de culpa, greșeala autorului, este deopotrivă inexactă - întrucât ignoră conținutul art. 1357 C. civ. care stipulează că "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă" - și nerelevantă întrucât nu oferă un argument pertinent pentru care, contrar celor stabilite de instanțele de fond, să se poată considera că raporturile juridice dintre părți relative la folosința celor patru autovehicule ar fi guvernate de regulile răspunderii civile delictuale. În considerarea celor de mai sus și apreciind că instanțele de fond au făcut o corectă aplicare în cauză dispozițiilor legale relevante situației juridice litigioase, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE,