ÎCCJ, Decizia nr. 264/2019
ÎCCJ, Decizia nr. 264/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
I. Hotărârea a cărei anulare se cere
Prin Decizia nr. 85 din 1 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a anulat recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei civile nr. 148 din 25 iunie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, dispunând, totodată, obligarea acesteia la plata sumei de 5633,41 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-intervenientă B.
În motivare, s-a reținut că, la termenul din 01.04.2019, instanța de recurs a constatat că recurenta nu s-a conformat obligației de a depune copie de pe contractul de asistență juridică solicitat în ședința publică din 04.03.2019, când s-a dispus citarea recurentei cu mențiunea de a depune contractul de asistență juridică în baza căruia a fost emisă împuternicirea avocațială depusă la dosar (prin care reprezentanta recurentei a fost împuternicită să semneze cererea de recurs și celelalte acte de procedură în numele acesteia) și cu precizarea că este ultimul termen acordat în vederea lămuririi acestui aspect, citațiile fiind comunicate la domiciliile procesuale indicate.
Analizând în ce măsură semnarea cererii de recurs de către avocatul împuternicit prin delegația avocațială seria x nr. x/2019 din 22.02.2019 este un act de procedură valabil îndeplinit în numele părții, s-a constatat că aceasta nu este semnată de către recurentă, în locul semnăturii acesteia fiind indicată mențiunea conform contract, fiind semnată de avocat și aplicată ștampila acestuia. Or, în lipsa mențiunilor de pe împuternicirea avocațială referitoare la numărul și data contractului de asistență juridică și a lipsei semnăturii recurentei, precum și în lipsa depunerii dovezii existenței contractului de asistență juridică însuși, în raport cu prevederile Legii nr. 51/1995 și ale Statutului profesiei de avocat, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 85 alin. (1) din C. proc. civ. și s-a decis anularea recursului pentru lipsa calității de reprezentant.
II. Contestația în anulare
Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii contestate și rejudecarea cauzei, indicând ca temei prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1 și 2 din C. proc. civ.
În motivarea contestației, s-a arătat că hotărârea este rezultatul unei erori materiale, instanța neobservând că recurenta a depus, prin cabinet avocațial C. actele solicitate, respectiv contractul de asistență juridică și actul adițional (ce face parte integrantă din contractul de avocatura încheiat inițial), care, de asemenea, a fost depus de apărătorul ales, prin e-mail transmis instanței la 01.04.2019, ora 8:34. Această eroare materială atrage incidența motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.
Totodată, hotărârea a fost pronunțată de o instanță nelegal compusă, respectiv de către judecători nespecializați în materie disciplinară, ceea ce atrage nulitatea absolută a acesteia în condițiile în care componența Completului de 5 Judecători a fost stabilită în afara regulilor edictate de legiuitor și cu nerespectarea normelor constituționale, devenind, astfel incidente prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.
Contestatoarea a făcut trimitere la o serie de acte normative și la Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018, solicitând să se dea prevalență garanțiilor convenționale, precum și să se constate că, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, prezenta cerere reprezintă singura cale procedurală prevăzută de legea internă pentru anularea hotărârii atacate.
III. Apărările intimaților
Intimata intervenientă B. a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
IV. Considerentele și soluția Înaltei Curți
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimata-intervenientă, Înalta Curte reține că, de lege lata, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 503 din C. proc. civ., invocat de contestatoare drept temei al prezentei cereri:
"(2 Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; [...]".
Alineatul 2 (pct. 1 și 2, în speță) al art. 503 din C. proc. civ. reglementează motivele pentru care se poate exercita calea de atac a contestației în anulare împotriva hotărârilor instanțelor de recurs.
Cum hotărârea atacată în cauză este pronunțată de o instanță de recurs, iar contestatoarea a invocat în cererea sa motive prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea excepției inadmisibilității prezentei căi de atac invocată de intimata-intervenientă.
În continuare, analizând hotărârea atacată, pe baza probelor administrate în raport cu motivele invocate în contestația în anulare, cu apărările intimatei, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte arată, pe fondul contestației în anulare, că, în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., noțiunea de "eroare materială" reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultând din confundarea unor elemente materiale importante sau ignorarea unor date esențiale, determinante pentru soluționarea pricinii.
Întrucât contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, având deci o reglementare de excepție, noțiunea de "eroare materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că pe această cale nu pot fi remediate eventuale greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește exclusiv îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului (în cazul de față, anularea recursului a avut loc pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a avocatului semnatar), aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În consecință, pretinsa greșeală materială trebuie să se fi produs în etapa procesuală a judecării recursului soluționat prin decizia a cărei retractare se solicită și în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării acestei decizii.
Or, în cauză, motivul susținut de contestatoare din perspectiva art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. este acela că, deși reprezentanții săi convenționali s-au conformat dispozițiilor instanței dispuse prin încheierea de ședință din 4 martie 2019, transmițând la data de 1 aprilie 2019, ora 8:34, pe adresa de e-mail a instanței (arhiva.c5@scj.ro) contractul de asistență juridică și actul adițional în baza cărora a fost emisă împuternicirea avocațială depusă la Dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, dintr-o eroare a instanței, aceste înscrisuri nu au ajuns la dosar și nu au fost observate de completul de recurs.
Înalta Curte reamintește dispozițiile art. 10 - "Obligațiile părților în desfășurarea procesului" din C. proc. civ., care prevăd expres că "(1) Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."
Din cuprinsul Adresei nr. x din 14 noiembrie 2019, emise de Direcția Legislație, Studii, Documentare și Informatică Juridică din cadrul Înaltei Curți, ca răspuns la solicitarea de relații, potrivit celor dispuse prin încheierea de ședință din 7 octombrie 2019 rezultă că nu s-a identificat niciun mesaj din 1 aprilie 2019 nici pe calculatorul care preia mesajele adresei de e-mail arhiva.c5@scj.ro și nici pe serverul de e-mail al instanței supreme, care să provină de la adresa de e-mail x@x.biz.
Din coroborarea celor mai sus arătate, reiese că la termenul de judecată din 01.04.2019 la dosarul cauzei nu s-au aflat actele solicitate de Înalta Curte prin încheierea de ședință din 04.03.2019, astfel încât nu se poate reține că, din eroare, completul de judecată nu le-ar fi observat și de aceea ar fi apreciat că recurenta nu a dovedit calitatea de reprezentant a semnatarei recursului, dispunând anularea acestuia.
Este irelevantă prezentarea ulterioară, în fața completului învestit cu soluționarea contestației în anulare, a înscrisurilor pretins transmise prin e-mail, câtă vreme extrasul de pe serverul societății de avocatură nu face dovada expedierii efective, și mai ales, a confirmării primirii mesajului și a eventualelor atașamente pe adresa de e-mail a instanței.
Cu privire la motivul de contestație prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită o cerință esențială impusă de textul legal, aceea ca excepția nelegalei compuneri a completului să fi fost invocată, dar instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.
În speță, contestatoarea recurentă a invocat excepția nelegalei compuneri a completului printr-o cerere distinctă, depusă la data de 04.02.2019, însă completul de recurs nu a omis să o soluționeze, ci a precizat expres în considerentele Deciziei nr. 85/2019 că "Având în vedere că nulitatea recursului pentru lipsa dovezii calității de reprezentant este o excepție de procedură absolută și peremptorie, Înalta Curte nu poate trece la analiza recursului, a incidentelor procedurale invocate de recurentă referitoare la excepția nelegalei compuneri a completului de judecată ori a cererilor pentru sesizarea Curții de Justiție Europene (…)".
În raport cu prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a făcut, deci, inutilă cercetarea în fond a cauzei, inclusiv a altor excepții sau cereri incidentale.
Prin urmare, faptul că instanța nu a fost legal învestită cu o cerere de recurs validă, ceea ce a condus la soluționarea acesteia pe calea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, a constituit un impediment dirimant în soluționarea excepției nelegalei compuneri a completului, precum și a celorlalte incidente procedurale invocate subsecvent, iar nu o omisiune în sensul art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.
În plus, în măsura în care instanța investită cu soluționarea contestației în anulare ar proceda la examinarea pe fond a acestor excepții și incidente procedurale s-ar ajunge la rejudecarea recursului, calea extraordinară de atac fiind convertită într-un veritabil recurs la recurs, cu încălcarea principiului legalității căii de atac consacrat de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.
Față de aceste considerente, în baza art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 85 din 1 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, ca nefondată.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimata intervenientă accesorie B., Înalta Curte va dispune respingerea cererii de acordare a acestora, întrucât intimata a intervenit în proces doar pentru sprijinirea apărării formulate de Inspecția Judiciară, parte care în prezenta cauză nu a exprimat însă nicio poziție care să fie susținută suplimentar, astfel încât, în raport cu această intimată-intervenientă, contestatoarea nu se află în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția inadmisibilității invocată de intimata-intervenientă.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 85 din 1 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, ca nefondată.
Respinge cererea intimatei-interveniente B. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 decembrie 2019.