ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Decizia nr. 17/2020

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Decizia nr. 17/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, contestatorul condamnat A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 119 din data de 4 iulie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. d), și) art. 428 rap. la art. 281 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 9 decembrie 2019 fost admisă în principiu contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 119 din data de 4 iulie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.

II. În motivarea contestației în anulare formulate contestatorul condamnat a susținut, în esență, nelegala compunere a Completului de 5 judecători care a soluționat cauza în apel, considerând că, în speță, au fost încălcate dispozițiile art. 32 din Legea nr. 304/2004, în ceea ce privește modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet, mai concret a președintelui de complet, care nu a fost desemnat aleatoriu prin tragere la sorți, ci numit direct pe cale administrativă, în virtutea funcției administrative de conducere pe care o exercita.

III. Examinând calea de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris și susținute oral la dispozițiile legale care guvernează contestația în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 98 din 22 februarie 2017 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierile de îndreptare eroare din cameră de consiliu de la 06 martie 2017, 23 martie 2017 și 27 martie 2017) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015, cu privire la contestatorul A. s-au hotărât următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunile de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., participație improprie la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 C. pen. și instigare la fals intelectual, faptă prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunile de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., participație improprie la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) C. pen., și instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 320 alin. (2) din C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedepsele de:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu trimitere la art. 248 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu trimitere la art. 248 alin. (1) C. pen. din 1969 și aplic. art. 5 C. pen.

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prev. de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 288 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a contopit pedepsele de câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 și pedeapsa de 1 an închisoare aplicate anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 861 și 862 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 6 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În temeiul art. 863 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile care îi revin, astfel:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, la datele fixate de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile;

c) să comunice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei în caz de săvârșire de noi infracțiuni sau de nerespectare a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor impuse de instanță sau a neexecutării obligațiilor civile.

Prin Decizia penală nr. 119 din 4 iulie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, printre altele, a fost admis apelul declarat de A., desființată în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare, cu privire la acesta, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, în pedepsele componente de:

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., inculpatul A. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu trimitere la art. 248 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969 a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 și pedeapsa de 1 an închisoare aplicate prin sentința penală apelată, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 861 și art. 862 C. pen. din 1969, a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei decizii.

În temeiul art. 863 C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune Iași;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. din 1969 referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de săvârșire de noi infracțiuni sau de neîndeplinire cu rea-credință a măsurilor de supraveghere impuse de instanță sau a neexecutării obligațiilor civile.

Totodată, s-a dispus reducerea cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul A. de la 20.000 RON la 2.000 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

IV. Prin încheierea din data de 9 decembrie 2019, Completul de 5 judecători P2-2019, în cameră de consiliu, examinând calea de atac cu care a fost învestit, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale care guvernează contestația în anulare, a constatat că sunt îndeplinite, cumulativ, cele trei condiții de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care a admis-o în principiu și a fixat termen pentru soluționarea contestației în anulare la data de 12 februarie 2020.

Prin rezoluția președintelui completului de judecată, termenul a fost preschimbat pentru data de 10.02.2020, termen la care contestatorul condamnat A. a lipsit, deși a fost legal citat, însă a fost reprezentat de apărătorul ales, precum și de apărătorul desemnat din oficiu. Concluziile apărării, precum și ale reprezentantului Ministerului Public, numai cu privire la fondul contestației în anulare formulată de contestatorul condamnat A., au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

V. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători P2-2019, examinând calea extraordinară de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale care reglementează contestația în anulare, constată, în majoritate, că aceasta este fondată, urmând a fi admisă ca atare, pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

În motivele menționate în scris, contestatorul condamnat, prin apărător ales, a susținut, în esență, că s-au încălcat dispozițiile art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013, prin modalitatea de stabilire a completului de judecată ce a soluționat cauza în apel, în concret, au fost desemnați prin tragere la sorți doar patru membri ai Completului de 5 judecători, iar președintele completului nu a fost desemnat aleatoriu, prin tragere la sorți, ci a fost numit să prezideze Completul de 5 judecători Penal 1 sau Penal 2, pe cale administrativă, în virtutea funcției de conducere exercitate (fie de vicepreședinte al instanței supreme, fie de președinte al secției penale).

S-a mai arătat că prin Decizia nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar patru din cei cinci membri ai Completurilor de 5 judecători.

S-a mai susținut că această modalitate de desemnare a membrilor completului a fost nelegală, situație ce constituie un motiv de nulitate absolută asupra Deciziei penale nr. 119 din 2018, pronunțată în apel.

S-a conchis în sensul că, instanța de contencios constituțional a statuat, ca principiu, că deciziile sale nu pot fi lipsite de efecte juridice și trebuie aplicate potrivit principiului constituțional al comportamentului loial, făcând trimitere și la prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră principiul general obligatoriu al deciziilor sale.

Verificând compunerea Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție care a soluționat Dosarul nr. x/2018 având ca obiect apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, de inculpații B., C. și A., precum și de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Pașcani împotriva Sentinței penale nr. 89 din 22 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2015, privind și pe intimații inculpați D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., S.C. AA. S.A. Pașcani, BB., CC., DD., EE. și FF., precum și pe intimatele părți civile Consiliul Local al Municipiului Pașcani și Primăria Municipiului Pașcani, se constată că, urmare repartizării aleatorii a cauzei de la data înregistrării acesteia (02.02.2018), aceasta a revenit spre soluționare Completului de 5 judecători Penal 2, care, potrivit Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 24/25.11.2016, era prezidat de doamna judecător GG., în calitatea deținută la acel moment, de președinte al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La începutul anului 2017, cele 2 Completuri de 5 judecători în materie penală au fost compuse prin tragerea la sorți a doar câte patru judecători, în timp ce președintele fiecăruia dintre cele 2 completuri a fost desemnat direct, fără tragere la sorți. Astfel, domnul judecător HH., în virtutea exercitării funcției de conducere de vicepreședinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost desemnat președinte al Completului de 5 judecători Penal 1, iar doamna judecător GG., în virtutea exercitării funcției de conducere de președinte a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca președinte a Completului de 5 judecători Penal 2.

Prin urmare, din compunerea Completului de 5 judecători Penal 2 care a fost învestit cu soluționarea în apel a cauzei în care a fost cercetat și trimis în judecată, printre alții, și inculpatul A., dosar în care s-a pronunțat decizia penală contestată prin prezenta cale extraordinară de atac, au făcut parte patru judecători care au fost desemnați aleatoriu, prin tragere la sorți, în timp ce președintele completului nu a fost desemnat aleatoriu, prin tragere la sorți, ci acesta a fost numit direct pe cale administrativă, ca urmare a exercitării funcției de conducere.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători P2-2019, analizând pe fond motivele contestației în anulare prin raportare la dispozițiile legale incidente, reține că, potrivit parag. 198 din Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 07.11.2018 (publicată în M. Of. nr. 1021/29.11.2018):

"Întrucât atât în materie penală, cât și extrapenală, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută, a actelor îndeplinite de un astfel de complet, și ținând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.: "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare (...) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate".

În speță, contestatorul condamnat A. și-a întemeiat în drept contestația în anulare pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. d) teza I C. proc. pen., prin urmare, se constată că este întemeiată calea extraordinară de atac promovată de acesta.

Fiind vorba de încălcarea unor norme juridice de ordine publică, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută, a actelor îndeplinite de un astfel de complet, motiv pentru care, Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 5 judecători P2-2019, în majoritate, în baza dispozițiilor art. 432 C. proc. pen., va admite contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 119 din 4 iulie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.

Va desființa decizia penală contestată numai cu privire la contestatorul inculpat A.

Va dispune rejudecarea apelurilor declarate de inculpatul A., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție și partea civilă UAT Municipiul Pașcani împotriva Sentinței penale nr. 89 din 22 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și va fixa termen la 9 martie 2020, ora 9:00 Sala secției penale.

Va anula formele de executare dispuse cu privire la contestatorul inculpat A. în baza Deciziei penale nr. 119 din 4 iulie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.

Va dispune citarea apelantului inculpat A. și a părții civile UAT Municipiul Pașcani la adresele indicate în dosar.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației în anulare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate,

Admite contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 119 din 4 iulie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.

Desființează decizia penală contestată numai cu privire la contestatorul inculpat A.

Dispune rejudecarea apelurilor declarate de inculpatul A., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție și partea civilă UAT Municipiul Pașcani împotriva Sentinței penale nr. 89 din 22 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și fixează termen la 9 martie 2020, ora 9:00 Sala secției penale.

Anulează formele de executare dispuse cu privire la contestatorul inculpat A. în baza Deciziei penale nr. 119 din 4 iulie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.

Dispune citarea apelantului inculpat A. și părții civile UAT Municipiul Pașcani la adresele indicate în dosar.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației în anulare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2020.

Opinia separată,

În dezacord cu soluția pronunțată în majoritate, considerăm că se impunea suspendarea cauzei în baza art. 2 alin. (2) și art. 413 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. până la pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele înregistrate sub nr. C-357/19 și C-547/19, constatând că dezlegarea întrebărilor preliminare formulate este relevantă și în prezenta cauză. Astfel, prin trimiterile preliminare respective se solicită interpretarea art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 19 alin. (1) din același tratat și articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene în sensul de a se lămuri, în esență, dacă dreptul uniunii relevat de aceste norme se opune intervenției unei curți constituționale (organ care nu este, potrivit dreptului intern, instanță de judecată) cu privire la modalitatea în care instanța supremă a interpretat și aplicat legislația infraconstituțională în activitatea de constituire a completurilor de judecată.

Astfel, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. "Instanța poate suspenda judecata: (...) când, într-o cauză similară, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară".

De asemenea, consacrând aplicabilitatea generală a C. proc. civ., art. 2 alin. (2) din acest act normativ prevede că "(...) dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare".

De vreme ce Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen. nu cuprinde dispoziții derogatorii sub aspectul suspendării judecării unei cauze penale, în situația sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o cerere de decizie preliminară, rezultă că normele de procedură civilă antereferite se aplică în mod corespunzător și în materie penală.

Cazurile de suspendare a judecării unei cauze penale, reglementate de legea procesual penală, sunt circumscrise fie unor impedimente factuale, ce țin exclusiv de situația medicală sau procesuală a unui inculpat ori de desfășurarea procedurii de mediere (art. 367 alin. (1) și (3) și art. 368 C. proc. pen.), fie unor impedimente juridice, ce derivă din declanșarea unor mecanisme de unificare a practicii judiciare (art. 476 alin. (2) și (4) C. proc. pen.).

Caracteristica tuturor acestor impedimente temporare la desfășurarea procesului este aceea că prerogativa cenzurării și valorificării lor aparține exclusiv autorităților judiciare române.

Spre deosebire de aceste situații, ipoteza sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o cerere de decizie preliminară constituie o chestiune prejudicială a cărei soluționare transgresează limitele procesului penal și nu este de competența organelor judiciare naționale.

Astfel, soluționarea acestei chestiuni implică întotdeauna, indiferent de ramura de drept în care se produce, intervenția instanței de contencios european, exclusiv competentă să se pronunțe asupra validității sau interpretării uniforme a dreptului uniunii. Tocmai de aceea, regulile aplicabile în ipoteza sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene de către instanțele naționale sunt prevăzute de o lege specială - Legea nr. 340/2009 - care se completează cu reglementarea de drept comun, general aplicabilă, respectiv C. proc. civ. Așadar, în lipsa unei prevederi exprese aplicabile în procesul penal în situația sesizării Curții de Justiție cu o trimitere preliminară a cărei soluționare care ar putea avea înrâurire în cauza pendinte, considerăm aplicabile dispozițiile C. proc. civ., dispoziții ce nu sunt contrare niciunei prevederi procesual penale. O diferență de tratament în cazul sesizării instanței europene de o instanță care judecă în materie penală nu poate fi justificată în mod rezonabil în contextul în care finalitatea unei astfel de proceduri este identică independent de natura procedurii interne aflate în derulare în fața instanței naționale de trimitere.

Curtea de Justiție a subliniat, în cauza C-106/77, Amministrazione delle Finanze dello Stato și Simmenthal S.A., hotărârea din 09.03.1978, că "(...) faptul de a recunoaște o anumită eficiență juridică unor acte normative naționale care încalcă domeniul în cadrul căruia Comunitatea își exercită atribuția legislativă sau care sunt incompatibile într-un alt mod cu dispozițiile de drept comunitar, ar echivala cu negarea, în această privință, a caracterului efectiv al angajamentelor asumate în mod necondiționat și irevocabil de către statele membre, în temeiul tratatului, și ar pune astfel în discuție înseși fundamentele Comunității".

Imposibilitatea suspendării judecării în cazul în care este aplicabil dreptul Uniunii până la pronunțarea unei decizii preliminare prin care se interpretează normele comunitare pertinente ar reprezenta o negare a supremației dreptului Uniunii și o încălcare a dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituție, vizând imperativul aplicării prioritare a dreptului Uniunii Europene reclamă, în speță, evitarea pronunțării unei hotărâri aflată într-o posibilă contradicție cu dreptul comunitar, astfel cum urmează să fie interpretat acesta de Curtea de Justiție.

Mai mult, în măsura în care hotărârea instanței naționale ar contraveni dreptului comunitar, în interpretarea ulterioară a Curții de Justiție, și s-ar cauza prejudicii persoanelor particulare, și avem în vedere garanția soluționării cauzei într-un termen rezonabil, devine aplicabil și principiul răspunderii unui stat membru, care este "valabil în orice ipoteză de încălcare a dreptului comunitar și oricare ar fi organul din statul membru a cărui acțiune sau omisiune a determinat încălcarea" (cauza C-224/01, Gerhard Kobler împotriva Republicii Osterreich, hotărârea din 30.09.2003).

În considerarea acestor argumente, în minoritate, apreciem că s-ar fi impus suspendarea judecății până la soluționarea cauzelor înregistrate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene sub nr. C-357/19 și C-547/19.