ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5038/2018

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 191F/14.12.2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca rămasă fără interes acțiunea în anulare formulată de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București împotriva hotărârii arbitrale nr. 40/19.05.2016, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate, în dosarul nr. x/2014.

Împotriva acestei sentințe, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a declarat recurs, solicitând modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii în anulare.

În motivare, a susținut că hotărârea arbitrală a cărei anulare a solicitat-o a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 1388/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, a arătat că în mod eronat a constatat comisia de arbitraj incidența în cauză a dispozițiilor art. 8 alin. (32) din H.G. nr. 1388/2010, în condițiile în care sumele pretinse de intimată nu au fost înregistrate în contabilitatea sa.

Pe de altă parte, a susținut că a decontat integral sumele aferente anului 2011, în conformitate cu actul adițional încheiat de părți, astfel că textul de lege sus-menționat nu este aplicabil în cauză.

În opinia recurentei, în mod corect a fost decontată furnizorului contravaloarea medicamentelor acordate asiguraților în limita sumelor prevăzute cu această destinație în filele de buget anuale, în condițiile legii și pe baza documentelor justificative depuse de reprezentantul legal al intimatei.

În continuare, a susținut că, respingându-i acțiunea în anulare ca rămasă fără interes, cu motivarea că, odată ce a efectuat plățile, nu ar mai avea interes în soluționarea pe fond a litigiului, fără a pune în discuția părților această excepție, curtea de apel a încălcat principiile contradictorialității și dreptului la apărare.

În acest sens, a arătat că, procedând astfel, curtea de apel a pus-o în imposibilitatea de a cunoaște temeiul respingerii cererii și de a formula apărările corespunzătoare, cauzându-i astfel o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, conform dispozițiilor art. 175 C. proc. civ.

A susținut recurenta că a efectuat plata sumelor anterior soluționării litigiului pentru a evita eventualele cheltuieli de executare silită și a solicitat să se constate că suma de 2.837 RON a fost în mod legal reținută la plată și să fie obligată intimata la restituirea acesteia, ca fiind plată nedatorată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Recursul a fost depus la Curtea de Apel București.

La data de 12.03.2016 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor; acesta a fost redactat și comunicat părților prin încheierea din 12.06.2018.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În speță, recursul are ca obiect sentința civilă nr. 191F/14.12.2017, prin care Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca rămasă fără interes acțiunea în anulare formulată de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București împotriva hotărârii arbitrale nr. 40/19.05.2016, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate, în dosarul nr. x/2014.

Potrivit art. 608 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare, pentru unul din motivele prevăzute la lit. a) - i) ale aceluiași alineat.

Conform art. 613 alin. (3) C. proc. civ., admițând acțiunea în anulare, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și va trimite cauza spre judecată instanței competente să o soluționeze, potrivit legii sau spre rejudecare tribunalului arbitral, după caz, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, în forma în vigoare la data inițierii procesului, "hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Din interpretarea textelor de lege evocate, rezultă că doar hotărârile curții de apel, prin care a fost admisă acțiunea în anulare, pot fi atacate cu recurs, nu și cele de respingere a acțiunii în anulare, care sunt definitive.

Textul art. 613 alin. (4) C. proc. civ. a fost modificat prin art. I pct. 11 din O.U.G. nr. 1/2016, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 17/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196/21.03.2017, în sensul că "hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului."

Însă, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

Prin urmare, în speță sunt incidente dispozițiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data inițierii procesului - 29.12.2014, care nu deschideau calea de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești prin care a fost respinsă acțiunea în anulare.

Așa fiind, deși sentința recurată poartă în dispozitiv mențiunea "cu recurs în 30 de zile de la comunicare", față de prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", aceasta nu este supusă recursului.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data inițierii procesului - 29.12.2014, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 191F/14.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.