ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1190/2018

HOTĂRÂRE

17.04.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1190/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 17 aprilie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 13.02.2017, revizuenta A. S.A. Belgia a solicitat schimbarea în tot a deciziei civile nr. 48/10.01.2017, pronunțată de același tribunal.

În motivare, a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a arătat că decizia atacată cu revizuire este potrivnică sentinței civile nr. 8007/08.10.2013 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, încheierii din 18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. x/2014 și sentinței civile nr. 10008/17.07.2015 a Judecătoriei Sectorului 3 București.

Prin decizia civilă nr. 1322A/21.04.2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a reținut că, potrivit art. 510 C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Constatând că prima hotărâre pretins potrivnică, este, din punct de vedere cronologic, sentința civilă nr. 8007/08.10.2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a apreciat că îi revine Curții de Apel București competența materială a soluționării cererii de revizuire.

A subliniat Tribunalul București că nu poate fi reținută drept prima hotărâre încheierea din 18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, indicată de revizuentă în concluziile orale, întrucât competența se stabilește prin raportare la motivele de fapt și de drept invocate prin cererea de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 2181/28.11.2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a evocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 510 alin. (2) C. proc. civ. și a reținut că, întrucât revizuenta a susținut că "prima hotărâre" este încheierea din 18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, raportat la textele de lege sus-indicate, competența soluționării cererii de revizuire aparține Tribunalului București.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială este reglementată de norme de ordine publică, astfel, având caracter absolut, părțile nu pot deroga de la aceste norme.

Normele de competență materială sunt stabilite sub aspect procesual după obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi soluționate, în concret, de o anumită categorie de instanțe judecătorești.

Înalta Curte constată că, în speță, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra cererii de revizuire formulate de revizuenta A. S.A. Belgia împotriva deciziei civile nr. 48/10.01.2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Totodată, ia act că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. astfel, revizuenta a susținut că decizia atacată este potrivnică:

- sentinței civile nr. 8007/08.10.2013 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, lămurită prin încheierea din 25.02.2014, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2008;

- încheierii din 18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2014 și

- sentinței civile nr. 10008/17.07.2015 a Judecătoriei Sectorului 3 București.

Potrivit dispozițiilor art. 510 C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Cum, în speță prima hotărâre pretins potrivnică este sentința civilă nr. 8007/08.10.2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, raportat la dispozițiile legale sus-menționate, aparține Curții de Apel București competența materială de soluționare a cererii de revizuire.

În acest context, trebuie subliniat că revizuenta a precizat în cuprinsul cererii de revizuire că sentința civilă nr. 8007/08.10.2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, "reprezintă titlul executoriu în baza căruia s-a solicitat și s-a încuviințat executarea silită împotriva intimatei" prin încheierea din 18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pe de altă parte, "prima hotărâre" poate fi determinată și prin raportare la cronologia faptică a pronunțării hotărârilor pretins potrivnice, astfel că nu va fi reținută cu acest titlu încheierea din 18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, aceasta fiind ulterioară hotărârii judecătorului sindic care recunoaște obligația de predare a bunurilor ce au făcut obiectul contractului de depozit încheiat la 12.03.2008.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Curții de Apel București.