ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 847/2019

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la 10 aprilie 2019, sub nr. x/2019, contestatorul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 41/D din 6 aprilie 2019, emisă de Biroul Electoral Central, prin care i-a fost respinsă candidatura independentă la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2019.

Anexată contestației, petentul a depus cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (7), art. 14 lit. a), art. 16 alin. (5) lit. a), d) și e), alin. (6) și (7), art. 17 alin. (1), (3) și 4, art. 18 pct. 2, art. 19 pct. 1, art. 20 pct. 3 și 4 prin raportare la cele ale art. 21, 24 și 38 din Constituția României, susținând că i-au fost încălcate drepturile la apărare și la un proces echitabil.

Prin Sentința civilă nr. 23/AEPF din 12 aprilie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis, în parte, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 33/2007; a respins, în rest, cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă. A respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate și a respins contestația, ca neîntemeiată.

La 13 aprilie 2019, contestatorul a declarat apel împotriva sentinței nr. 23/AEPF din 12 aprilie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă. Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, la aceeași dată, sub același număr de dosar.

Constatând că apelantul-contestator a depus, în ședința publică din 14 aprilie 2019, cerere de recurs împotriva soluției pronunțate de instanța de fond cu privire la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, în temeiul art. 136 alin. (4) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a dispus înaintarea, pe cale administrativă, a recursului la Tribunalul București.

Prin Decizia nr. 595 A din 14 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins excepția excepția necompetenței specializate a instanței în soluționarea apelului, invocată de apelantul-contestator, ca neîntemeiată. A respins apelul formulat de apelantul-contestator A., împotriva Sentinței nr. 23/AEPF din 12 aprilie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, ca nefondat.

Recursul declarat de recurentul A. împotriva Sentinței nr. 23/AEPF din 12 aprilie 2019 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, cu privire la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost soluționat de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 335 din 17 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, în sensul că s-a luat act de renunțarea recurentului la judecata recursului.

Împotriva Deciziei nr. 595 A din 14 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs contestatorul A. la 16 aprilie 2019, ora 13:02. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 19 aprilie 2019, ora 12:00, sub nr. x/2019.

În motivarea recursului, contestatorul a susținut că decizia atacată este nelegală din perspectiva faptului că instanța de apel i-a încălcat drepturile garantate de art. 21 din Constituția României.

De asemenea a arătat că litigiul a fost soluționat de o instanță necompetentă, cauza fiind de competența instanței de contencios administrativ.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Prin rezoluția din 22 aprilie 2019, Completul nr. 10 noul C. proc. civ. a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului, la 23 aprilie 2019, în ședință publică, cu citarea părților în condițiile prevăzute de art. 159 teza a II-a din C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 33/2007.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de reprezentantul Ministerului Public, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obținerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătorești.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În cauză, cererea de recurs este îndreptată împotriva Deciziei nr. 595 A din 14 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția necompetenței specializate a acestei instanțe în soluționarea apelului, invocată de apelantul-contestator, și a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-contestator A. împotriva Sentinței nr. 23/AEPF din 12 aprilie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central.

Înalta Curte reține că hotărârea supusă recursului a fost pronunțată într-o cauză având ca obiect anularea Deciziei nr. 41/D din 6 aprilie 2019, emise de Biroul Electoral Central, prin care a fost respinsă candidatura independentă a recurentului-contestator la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2019, urmare constatării neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European și ale Deciziei Biroului Electoral Central nr. 9/D din 13 martie 2019.

Conform dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 33/2007, care are caracter de normă specială, "Contestațiile privind admiterea sau respingerea candidaturilor se depun în scris la Tribunalul București și se soluționează de acesta în cel mult două zile de la înregistrare."

Alin. 4 al aceluiași articol prevede că "Împotriva hotărârii se poate face apel, în termen de 24 de ore de la pronunțare, la Curtea de Apel București. Apelul se soluționează în termen de două zile de la înregistrare. Hotărârea este definitivă."

Aceste dispoziții legale au intrat în vigoare la 15 februarie 2013, potrivit art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 68 din 31 ianuarie 2013.

Potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

În consecință, Decizia nr. 595 A din 14 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, nefiind susceptibilă de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 595 A din 14 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 595 A din 14 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2019.

GGC - OB