ÎCCJ, Decizia nr. 148/2018

Prin Rezoluția din 24 iunie 2016, înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. 14/J/2016, Inspecția Judiciară a dispus exercitarea acțiunii disciplinare față de judecătorul A. din cadrul Curții de Apel București pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), solicitând să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din aceeași lege.

Prin Hotărârea nr. 1J din 8 februarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 ("Hotărârea nr. 1J/2017"), Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători în materie disciplinară a hotărât următoarele: (i) respinge excepția nelegalei sesizări a Secției pentru judecători în materie disciplinară, ca neîntemeiată; (ii) respinge excepția prescripției invocată de pârâta judecător A., ca neîntemeiată; (iii) admite acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei A. - judecător în cadrul Curții de Apel București; (iv) în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, aplică doamnei A. - judecător în cadrul Curții de Apel București sancțiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din același act normativ; (v) admite cererile de intervenție accesorie formulate în interesul reclamantei Inspecția Judiciară de către Fundația pentru Apărarea Cetățenilor împotriva Abuzurilor Statului - FACIAS și Grupul de Investigații Politice - GIP; (vi) respinge cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtei A. de către Asociația Forumul Judecătorilor din România, ca neîntemeiată; (vii) respinge cererea de despăgubiri formulată de pârâta judecător A., ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii menționate la pct. 2 au declarat recurs pârâta A. și intervenienta Asociația Forumul Judecătorilor din România. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2017.

Prin Decizia nr. 336 din 13 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 ("Decizia nr. 336/2017"), Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, cu majoritate, a admis recursurile declarate de pârâta A. și intervenienta Asociația Forumul Judecătorilor din România împotriva Hotărârii nr. 1J/2017, a casat în parte hotărârea atacată, în ceea ce privește sancțiunea excluderii din magistratură, pe care a înlocuit-o cu sancțiunea constând în mutarea disciplinară pe o perioadă de 6 luni la Curtea de Apel Târgu Mureș, începând cu data de 15 ianuarie 2018, sancțiune prevăzută de art. 100 lit. c) din Legea nr. 303/2004, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.

Recurenta-pârâtă A. a formulat cerere de revizuire împotriva Hotărârii nr. 1J/2017, irevocabilă conform Deciziei nr. 336/2017, invocând, în drept, motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și solicitând anularea hotărârii atacate și, în consecință, respingerea acțiunii disciplinare exercitate de Inspecția Judiciară prin Rezoluția din 24 iunie 2016, în dosarul nr. x/2016

Revizuenta expune istoricul procedurii disciplinare în dosarul Inspecției Judiciare nr. 1096/IJ/623/DIJ/2016, al procedurii administrativ-jurisdicționale desfășurate în fața Secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2016, în care a fost pronunțată Hotărârea nr. 1J/2017, precum și al procedurii judiciare desfășurate în fața Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în care a fost pronunțată Decizia nr. 336/2017.

În susținerea motivului de revizuire, revizuenta invocă Protocolul încheiat în anul 2012 între Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM") și Serviciul Român de Informații ("SRI"), care a fost făcut public la data de 4 mai 2018, arătând că este necesar să se clarifice în ce anume a constat procedura de denunțare a protocoalelor încheiate între CSM, Inspecția Judiciară și SRI, data la care a avut loc denunțarea, actul prin care s-a materializat denunțarea și care au fost persoanele cu responsabilități în implementarea protocoalelor la nivelul CSM.

Referitor la legătura de cauzalitate dintre protocol și excluderea sa din magistratură dispusă prin hotărârea ce formează obiectul revizuirii, revizuenta arată că, potrivit art. 5 alin. (5) din protocol, părțile pot avea în vedere în exercitarea atribuțiilor informații clasificate care se distrug după procesare, pentru a nu rămâne urme. Susține revizuenta, că, la excluderea sa din magistratură, au fost avute în vedere informări din partea SRI despre care nu a avut cunoștință și pe care nu a avut posibilitatea să le conteste într-o procedură cu respectarea garanțiilor dreptului la un proces echitabil. În motivarea hotărârii de excludere din magistratură, au fost expuse considerente străine pricinii, referitoare la existența unui presupus conflict de interese în care s-ar fi aflat când a pronunțat Decizia nr. 888 din 8 august 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014 ("Decizia nr. 888/2014"), dar și la împrejurarea că a denunțat organelor de urmărire penală suspiciunile cu privire la săvârșirea unor infracțiuni prin nerecuperarea produsului infracțiunii din cauza respectivă.

În continuare, revizuenta expune aspecte referitoare la efectele de fapt și de drept pe care le-a produs măsura dispusă prin Decizia nr. 888/2014, de indisponibilizare a fondurilor societății CRESCENT, argumente și aprecieri referitoare la faptul că inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a fost membru al asociației masonice, precum și aspecte referitoare la Raportul de evaluare al Agenției Naționale de Integritate nr. 38336/G/II din 19.10.2017.

Susține revizuenta că protocolul prezintă importanță pentru soluționarea cauzei, întrucât nimic nu interzicea SRI să transmită, în baza legii, informări către CSM, ca beneficiar legal de informații clasificate cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că nu era necesară încheierea unui asemenea protocol. În continuare, revizuenta expune critici referitoare la legalitatea, oportunitatea și efectele protocolului.

Totodată, revizuenta expune aspecte referitoare la cererea sa de apărare a reputației sale profesionale, precum și critici referitoare la Rezoluția Inspecției Judiciare nr. 6203/IJ/3667/DIJ/2015 în ceea ce privește considerentele care pun sub semnul întrebării pregătirea și probitatea sa profesională.

Mai arată revizuenta că prin "înscris doveditor" se înțelege acel înscris nou care, dacă ar fi fost cunoscut la data pronunțării hotărârii atacate, ar fi putut conduce la o altă soluție pe fond decât cea adoptată. În acest sens, afirmă că, în cazul în care ar fi fost cunoscut protocolul dintre SRI și CSM, este evident că, față de protecția legală conferită de lege prin asigurarea garanțiilor dreptului la un proces echitabil, soluția pronunțată în cauza disciplinară ar fi fost fundamental diferită, deoarece ar fi avut posibilitatea să combată și argumentele suplimentare care au fost reținute, cu încălcarea limitelor sesizării, de Secția pentru judecători în materie disciplinară și de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În final, revizuenta expune, pe larg, aspecte referitoare la măsurile dispuse prin Decizia penală nr. 888/2014 și la executarea măsurilor respective.

Intimatele-interveniente Fundația pentru Apărarea Cetățenilor împotriva Abuzurilor Statului - FACIAS și Asociația Grupul pentru Investigații Politice - GIP au formulat întâmpinare, prin care invocă excepția tardivității, excepția inadmisibilității și netemeinicia cererii de revizuire.

În temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., analizând condițiile de admisibilitate și faptele pe care se întemeiază cererea de revizuire, Înalta Curte o va respinge pentru considerentele arătate în continuare.

Raportat la motivul de revizuire invocat, se constată că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților."

Cu titlu prealabil, având în vedere obiectul cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată, este de observat faptul că revizuenta solicită revizuirea Hotărârii nr. 1J/2017, definitivă conform Deciziei nr. 336/2017.

În sensul celor expuse la pct. 2 din prezenta decizie, este de observat faptul că, prin Hotărârea nr. 1J/2017, secția pentru judecători în materie disciplinară a CSM a soluționat acțiunea exercitată de Inspecția Judiciară. Este necontestat faptul că hotărârea menționată este o hotărâre care evocă fondul litigiului disciplinar în sensul art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

În același timp, însă, nu se poate face abstracție de faptul că, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, CSM îndeplinește, prin secțiile sale, rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor și nu este o instanță judecătorească în sensul art. 126 alin. (1) din Constituție coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ci o instanță de judecată extrajudiciară, care pronunță hotărârea într-o procedură administrativ-jurisdicțională. Sub acest aspect, cu titlu de jurisprudență constituțională și judiciară, sunt avute în vedere Deciziile Curții Constituționale nr. 148/2003, nr. 391/2007, nr. 514/2007, nr. 788/2007, precum și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători din Deciziile nr. 266/2017 (pct. 66), nr. 271/2017 (pct. 45), nr. 293/2017 (pct. 19) și nr. 5/2018 (pct. 49).

Or, atât timp cât Secția pentru judecători în materie disciplinară a CSM nu este o instanță judecătorească, este evident faptul că nu pronunță hotărâri judecătorești, acesta fiind apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești.

Astfel fiind, Hotărârea nr. 1J/2017 este un act administrativ-jurisdicțional, iar nu o hotărâre judecătorească în sensul strict al dispozițiilor C. proc. civ., ceea ce reprezintă un fine de neprimire al cererii de revizuire, având în vedere că, potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiectul revizuirii îl poate constitui numai o hotărâre pronunțată de o instanță judecătorească.

În condițiile arătate, cererea de revizuire va fi analizată prin raportare la hotărârea judecătorească care evocă fondul litigiului disciplinar, hotărâre privită ca un tot unitar, definitivat prin Decizia nr. 336/2017, prin care au fost admise recursurile, a fost casată în parte Hotărârea nr. 1J/2017, în ceea ce privește sancțiunea excluderii din magistratură, înlocuită cu sancțiunea constând în mutarea disciplinară pe o perioadă de 6 luni la Curtea de Apel Târgu Mureș, începând cu data de 15 ianuarie 2018, sancțiune prevăzută de art. 100 lit. c) din Legea nr. 303/2004, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii recurate, menționate la pct. 2 din prezenta decizie.

Circumscris motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta invocă Protocolul privind organizarea cooperării între SRI și CSM pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin potrivit legii.

În sensul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., protocolul menționat este un înscris nou, întrucât a fost descoperit de către revizuentă după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, fiind dat publicității la data de 4 mai 2018, ca urmare a operațiunii de declasificare.

Totodată, în sensul acelorași dispoziții, pentru a putea fi considerat doveditor, înscrisul invocat în susținerea revizuirii este necesar să aibă capacitatea de a fundamenta, în ipoteza în care ar fi fost cunoscut la data pronunțării, o altă soluție decât cea pronunțată. Cu alte cuvinte, pentru a fi "doveditor", înscrisul nou trebuie să vizeze situații de fapt sau de drept care au avut un rol hotărâtor în adoptarea soluției din hotărârea a cărei revizuire se cere.

În speță, înscrisul de care se prevalează revizuenta cuprinde reguli de cooperare între cele două instituții pentru transmiterea de date și informații (pentru identificarea anticipată și înlăturarea în timp util a unor fapte care ar putea afecta înfăptuirea justiției sau realizarea securității naționale; analizarea unor proiecte de acte normative referitoare la obiectul de activitate al părților semnatare; schimbul de materiale documentare, de lucrări și date utile celeilalte părți semnatare, pentru elaborarea unor materiale de specialitate; cooperarea efectivă pe baza unor planuri comune, aprobate de conducerile celor două instituții, cu precizarea sarcinilor ce revin fiecărei părți) în scopul asigurării independenței și înfăptuirii justiției, precum și al cunoașterii, prevenirii și contracarării vulnerabilităților și factorilor de risc care pot afecta starea de legalitate, menținerea ordinii de drept, precum și climatul de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, ca valori de securitate națională, potrivit principiilor și normelor democratice statornicite prin Constituție.

Or, Înalta Curte constată că nici Hotărârea nr. 1J/2017 și nici Decizia nr. 336/2017 nu cuprind considerente care să conducă la concluzia că soluționarea acțiunii disciplinare exercitate împotriva pârâtei A. s-ar fi bazat pe aspecte care să aibă o legătură cu protocolul de cooperare între cele două instituții.

Toate susținerile și supozițiile cuprinse în cererea de revizuire vizează aspecte ce țin de fondul litigiului soluționat prin Decizia nr. 888/2014 ori cu privire la executarea măsurilor dispuse prin decizia respectivă, lipsite de relevanță din perspectiva litigiului disciplinar soluționat prin Hotărârea nr. 1J/2017, definitivă prin Decizia nr. 336/2017, prin care s-a reținut săvârșirea de către pârâtă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 pentru încălcarea regimului incompatibilităților prin raportare la prevederile art. 5 alin. (1) din aceeași lege, întrucât a exercitat concomitent funcția de judecător și calitatea de lector în cadrul unui program de perfecționare pentru funcționarii din Ministerul Agriculturii.

Astfel fiind, contrar susținerilor din cererea de revizuire, în cauză nu sunt identificate elemente care să demonstreze faptul că protocolul în discuție ar fi fost de natură a influența soluția dată acțiunii disciplinare exercitate împotriva revizuentei, motiv pentru care se reține că înscrisul de care se prevalează revizuenta nu este un "înscris doveditor", în sensul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac exercitate.

Prin criticile formulate, revizuenta își expune dezacordul cu privire la soluția și motivarea hotărârii atacate și tinde, în realitate, la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, care, în actuala fază procesuală, ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea acestei căi extraordinare de atac să nu presupună o nouă judecată a cauzei. În context, Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.