ÎCCJ, Decizia nr. 71/2019

Acțiunea disciplinară Prin Rezoluția din 24 iunie 2016, înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2016, Inspecția Judiciară a exercitat acțiunea disciplinară față de doamna A. - judecător în cadrul Curții de Apel București pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), solicitând să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din aceeași lege.

Hotărârea instanței de disciplină Prin Hotărârea nr. 1J din 8 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 ("Hotărârea nr. 1J/2017"), Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară a hotărât următoarele: (i) respinge excepția nelegalei sesizări a secției pentru judecători în materie disciplinară, ca neîntemeiată; (ii) respinge excepția prescripției invocată de pârâta judecător A., ca neîntemeiată; (iii) admite acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei A. - judecător în cadrul Curții de Apel București; (iv) în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, aplică doamnei A. - judecător în cadrul Curții de Apel București sancțiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din același act normativ; (v) admite cererile de intervenție accesorie formulate în interesul reclamantei Inspecția Judiciară de către B. și C.; (vi) respinge cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtei A. de către Asociația Forumul Judecătorilor din România, ca neîntemeiată; (vii) respinge cererea de despăgubiri formulată de pârâta judecător A., ca neîntemeiată.

Recursul declarat împotriva hotărârii menționate la pct. II Împotriva hotărârii menționate la pct. 2 au declarat recurs pârâta A. și intervenienta Asociația Forumul Judecătorilor din România. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2017.

Hotărârea pronunțată în recurs Prin Decizia nr. 336 din 13 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 ("Decizia nr. 336/2017"), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, cu majoritate, a admis recursurile declarate de pârâta A. și intervenienta Asociația Forumul Judecătorilor din România împotriva Hotărârii nr. 1J/2017, a casat în parte hotărârea atacată, în ceea ce privește sancțiunea excluderii din magistratură, pe care a înlocuit-o cu sancțiunea constând în mutarea disciplinară pe o perioadă de 6 luni la Curtea de Apel Târgu Mureș, începând cu data de 15 ianuarie 2018, sancțiune prevăzută de art. 100 lit. c) din Legea nr. 303/2004, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.

Cererea de revizuire formulată împotriva hotărârii instanței disciplinare Împotriva Hotărârii nr. 1J/2017, A. a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2018.

Hotărârea pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la cererea de revizuire Prin Hotărârea nr. 18J din 20 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1J din 8 februarie 2017, pentru argumentele arătate în continuare. Conform art. 509 și art. 510 C. proc. civ., revizuirea poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunțate de instanțe, iar, potrivit art. 44 - 53 din Legea nr. 317/2004, Consiliul Superior al Magistraturii, ca instanță disciplinară, este un organ administrativ-jurisdicțional, iar nu o instanță de judecată în sensul art. 2 din Legea nr. 304/2004, așa cum s-a reținut și în jurisprudența Curții Constituționale (Deciziile nr. 391/2007, nr. 788/2007, nr. 514/2007 și nr. 632/2016). Prin urmare, hotărârea pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, în exercitarea rolului de instanță disciplinară, nu este o hotărâre judecătoreasă, ci un act administrativ-jurisdicțional, împotriva căruia legea reglementează o singură cale de atac, devolutivă, respectiv cea prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, astfel că împotriva acestei hotărâri nu este aplicabilă calea de atac a revizuirii, reglementată de art. 509 - 513 C. proc. civ.

Recursul declarat împotriva Hotărârii nr. 18J din 20 iunie 2018 7.1. Cererea de recurs Revizuenta A. a declarat recurs împotriva Hotărârii n.18J din 20 iunie 2018, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ. Subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenta argumentează că, raportat la dispozițiile art. 44 alin. (1) și art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, secția pentru judecători în materie disciplinară este ținută să respecte toate rigorile și standardele specifice instanței de judecată. La termenul din 20 iunie 2018, secția pentru judecători în materie disciplinară nu a fost legal compusă, lipsind doi dintre membrii săi. Recurenta arată că, în timpul ședinței, a invocat nelegala compunere a secției pentru judecători în materie disciplinară și a argumentat că nu sunt aplicabile regulile cuprinse în art. 26 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, care vizează numai cvorumul necesar desfășurării lucrărilor secțiilor în îndeplinirea atribuțiilor de organ administrativ, în timp ce, în cauză, secția exercita rolul de instanță de judecată. În susținere, se afirmă că, în cuprinsul art. 44 și următoarele din Legea nr. 317/2004, legiuitorul nu a înțeles să deroge de la regulile privind compunerea completului de judecată, rezumându-se să precizeze că secția pentru judecători acționează în calitate de instanță de judecată, fiind aplicabile regulile obligatorii privind compunerea completului de judecată. Astfel, lipsa unuia dintre membrii secției la o ședință de judecată atrage nulitatea hotărârii pronunțate în absența tuturor membrilor. Argumentând inaplicabilitatea dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, recurenta afirmă că acest text este cuprins în Capitolul III - "Funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii", ca organ colegial, în realizarea unei activități administrative. În același sens, evidențiază faptul că, prin art. 29 din același capitol, legiuitorul a instituit reguli speciale cu privire la adoptarea hotărârilor de către secții în calitate de organ administrative. Atribuțiile în materie disciplinară ale secțiilor sunt reglementate într-un capitol distinct din Lege (art. 44 - 53), competența și întreaga procedură disciplinară fiind reglementată de dispoziții speciale în raport cu celelalte prevederi ale legii. În considerarea acestui aspect, legiuitorul a prevăzut în art. 49 alin. (7) din lege că prevederile care reglementează procedura de soluționare a acțiunii disciplinare se completează cu dispozițiile C. proc. civ., iar nu cu cele de drept comun din lege. Or, art. 211 C. proc. civ. impune ca instanța să soluționeze o cauză în complet constituit potrivit legii, adică cu numărul de judecători prevăzut de lege. Astfel, secția pentru judecători, ca instanța de judecată, este constituită legal cu toți membrii, iar nu doar cu o parte dintre aceștia. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca secția pentru judecători să soluționeze acțiunea disciplinară cu un alt număr de judecători ar fi trebuit să reglementeze fie numărul minim de membri, fie să facă trimitere expresa la art. 26 din Legea nr. 317/2004. Printr-o a doua critică, recurenta susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 6 raportat la art. 22 și art. 41 alin. (1) C. proc. civ. și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind încălcat dreptul la un tribunal independent și imparțial, cu încălcarea dispozițiilor referitoare la incompatibilități prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv ale art. 42 pct. 13 C. proc. civ., întrucât din compunerea completului a făcut parte doamna judecător D., cu privire la care revizuenta a solicitat în recurs ca, în cadrul probatoriului, să fie clarificată legătura de cauzalitate între excluderea sa din magistratură dispusă prin Hotărârea nr. 8/J/2017 și împrejurările pronunțării ordonanței de neîncepere a urmăririi penale și de nerecuperare a produsului infracțiunii față de doamna judecător, în calitate de președinte al Consiliului Superior al Magistraturii. În susținere, recurenta expune informații din mass-media și solicită administrarea probei testimoniale, prin audierea martorului E.. Pe cale de consecință, recurenta susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului aflării adevărului și a dreptului la un proces echitabil, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Sub acest aspect, susține recurenta că, prin respingerea de plano a cererii de revizuire ca inadmisibilă de către o instanță, care, prin voința legiuitorului, funcționează ca o instanță de judecată, conform art. 44 alin. (1) Legea nr. 317/2004, au fost încălcate dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 510 C. proc. civ., ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care instituie principiul aflării adevărului și dreptul la un proces echitabil. 7.2. Excepția nelegalei compuneri a completului de judecată Prin notele depuse la termenul din 22 octombrie 2018, recurenta A. invocă excepția nelegalei compuneri a completului de judecată în raport cu dispozițiile art. 32 alin. (1), (4) și (5) și art. 32 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și ale art. 6 par. 1 din Convenție, art. 2 din Principiile fundamentale ale independenței sistemului judiciar și cu dispoziții din Cartea europeană privind statutul judecătorilor, susținând că sancțiunea care intervine pentru încălcarea acestor norme este nulitatea hotărârii pronunțate de un complet care nu a fost legal alcătuit. Prin notele înregistrate la dosar la data de 15 februarie 2019 și 18 martie 2019, recurenta a reiterat excepția nelegalei compuneri a completului de judecată, fără a expune argumente în susținerea acesteia. 7.3. Excepțiile de neconstituționalitate invocate de recurenta A. Recurenta a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004, argumentând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale cu. Cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă prin încheierea din 18 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018. 7.4. Cererea de suspendare a judecății până la soluționarea Dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Cluj Prin cererea înregistrată la dosar la data de 22 octombrie 2018, recurenta-pârâtă A. a solicitat suspendarea judecății până la soluționarea Dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Cluj, motiva de faptul că dosarul respectiv are ca obiect anularea hotărârii Colegiului de conducere prin care este înființat completul învestit cu soluționarea cauzei. În susținere, recurenta-revizuentă a atașat certificatul de grefă emis de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018. B. Cu privire la chestiunile prealabile invocate în cauză 1. Excepția nelegalei compuneri a completului de judecată invocată de recurenta-pârâtă A. În ceea ce privește legalitatea compunerii Completului de 5 judecători la termenul din 22 octombrie 2018, se constată că această chestiune a fost lămurită prin Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, iar compunerea Completului de 5 judecători învestit în prezent cu soluționarea cauzei este diferită de compunerea completului de la termenul din 22 octombrie 2018. Este relevant faptul că, la termenul din 22 octombrie 2018, cu ocazia invocării excepției, apărătorul recurentei a solicitat amânarea judecării cauzei după data la care era fixat termen la Curtea Constituțională pentru soluționarea conflictului juridic de natură constituțională în care a fost pronunțată Decizia nr. 685/2018. Este necontestat faptul că recurenta invocă ritos excepția nelegalei compuneri a completului de judecată prin înscrisurile transmise prin poșta electronică și înregistrate la dosar la 15 februarie și 18 martie 2019. Însă, prin înscrisul din 15 februarie 2019, în cuprinsul căruia este invocată excepția nelegalei compuneri a completului de judecată, se solicită atașarea la prezentul dosar a excepției invocate în dosarul nr. x/2018. De asemenea, se constată că, prin înscrisul transmis prin poșta electronică și înregistrat la dosar la 18 martie 2019, recurenta reiterează excepția nelegalei compuneri a completului de judecată și atașează, în copie nesemnată, încheierile din 19 decembrie 2018 și 29 ianuarie 2019, pronunțate de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018, referitoare la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2018 și la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Astfel fiind, se constată că, în cauză, recurenta nu expune argumentele pe care le are în vedere în susținerea excepției. Chiar în absența unor critici formale ale recurentei, instanța constată că, în cauză, compunerea completului învestit cu soluționarea pricinii este stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 32 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: "Art. 32. - (1) La începutul fiecărui an, la propunerea președintelui sau a vicepreședinților Înaltei Curți de Casație și Justiție, Colegiul de conducere aprobă numărul și compunerea completurilor de 5 judecători. (3) În alte materii decât cea penală, completurile de 5 judecători sunt formate din judecători specializați, în funcție de natura cauzelor. (4) Judecătorii care fac parte din aceste completuri sunt desemnați, prin tragere la sorți, în ședință publică, de președintele sau, în lipsa acestuia, de unul dintre cei 2 vicepreședinți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție. Schimbarea membrilor completurilor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție." În consecință, față de dispozițiile citate urmează a fi respinsă excepția nelegalei compuneri a completului de judecată invocată de recurenta-revizuentă A. 2. Cererea de suspendare a judecății până la soluționarea Dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Cluj Prin cererea înregistrată la dosar la data de 22 octombrie 2018, recurenta-pârâtă A. a solicitat suspendarea judecății până la soluționarea Dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Cluj, motivat de faptul că dosarul respectiv are ca obiect anularea hotărârii Colegiului de conducere prin care este înființat completul învestit cu soluționarea cauzei. Conform certificatului de grefă emis de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Dosarul nr. x/2018 are ca obiect excepție de neconstituționalitate, anulare acte administrativ cu caracter normativ și comunicare informații de interes public (Legea nr. 544/2001). Motivele invocate de recurenta-revizuentă se circumscriu cazului de suspendare facultativă reglementat de art. 413 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora: "Art. 413. - (1) Instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți." Suspendarea prevăzută de dispozițiile citate este facultativă și este lăsată la aprecierea instanței, care o poate dispune numai dacă se constată strânsa legătură dintre cele două pricini și modul în care soluționarea uneia ar avea o înrâurire decisivă asupra celeilalte, sub aspectul dreptului a cărui existență face obiectul judecății. Pentru a fi judicioasă suspendarea dispusă în temeiul dispozițiilor citate, este necesar să se stabilească dacă, și în ce sens, dezlegarea unui dosar poate influența, total sau parțial, soluționarea unei alte cauze. Or, chestiunile de drept supuse dezlegării în prezentul dosar, respectiv în dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Cluj sunt diferite atât sub aspectul temeiurilor de drept, cât și sub aspectul conținutului, astfel că nu sunt apte să fundamenteze măsura prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 3. Cererea formulată de recurenta-pârâtă A. privind suspendarea judecății până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate Cererea formulată de recurenta-pârâtă urmează a fi respinsă, având în vedere faptul că, prin Încheierea din 18 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale O.U.G. nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. 4. Cererea formulată de recurenta-pârâtă A. privind suspendarea judecății până la pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene. Instanța constată că recurenta nu a formulat în prezentul dosar o cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară pentru a se ridica problema suspendării judecății până la pronunțarea instanței europene. Este de observat faptul că, prin înscrisul transmis prin poșta electronică și înregistrat la dosar la data de 15 februarie 2019, recurenta a formulat cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, însă în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, iar nu în prezentul Dosar nr. x/2018 . De asemenea, se constată că, prin înscrisurile transmise prin poșta electronică și înregistrate la dosar la data de 18 martie 2019, recurenta a reiterat cererea de suspendare a judecății până la pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene iar, în vederea sesizării instanței europene a atașat, în copie nesemnată, încheierile din 19 decembrie 2018 și 29 ianuarie 2019, pronunțate de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018, referitoare la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2018 și la cererea de sesizare a CJUE. În aceste condiții, instanța nefiind învestită în Dosarul nr. x/2018 cu o cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, va fi respinsă cererea de suspendare a judecății formulate în considerarea unei asemenea sesizări. C. Cu privire la recursul declarat în cauză Analizând criticile formulate de recurenta-revizuentă A., prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Susținerile recurentei formulate din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt neîntemeiate pentru argumentele expuse în cele ce urmează. În acord cu jurisprudența anterioară a Completului de 5 judecători (spre exemplu: Decizia nr. 14/2017; Decizia nr. 266/2017, pct. 64 - 66; Decizia nr. 5/2018, pct. 41), se reține că secția pentru judecători în materie disciplinară este alcătuită cu respectarea dispozițiilor art. 27 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 317/2004, conform cărora "lucrările secțiilor se desfășoară în prezența majorității membrilor acestora". Aceste dispoziții se aplică inclusiv în privința lucrărilor desfășurate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii în îndeplinirea rolului de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor. În acest sens, este de observat faptul că dispozițiile art. 44 - 53 din Legea nr. 317/2004, care reglementează atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii în materia răspunderii disciplinare a magistraților, nu cuprind norme derogatorii de la cele ale art. 27 alin. (2) din lege, citate anterior. Este necontestat faptul că art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 prevede că dispozițiile legii referitoare la procedura de soluționare a acțiunii disciplinare se completează cu dispozițiile C. proc. civ. Însă, chiar în prezența acestei norme de trimitere, nu devin incidente în mod automat prevederile art. 211 C. proc. civ., invocate de recurentă. În susținerea considerentelor expuse, un argument esențial este dat de faptul că secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, atunci când îndeplinesc rolul de instanță de judecată în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, nu sunt instanțe de judecată în sensul art. 126 alin. (2) din Constituție și al prevederilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ci funcționează ca instanță extrajudiciară îndeplinind o activitate administrativ-jurisdicțională, fiind, în consecință, un organ administrativ-jurisdicțional, așa cum s-a reținut în jurisprudența Curții Constituționale (Deciziile nr. 148 din 16 aprilie 2003 și nr. 391 din 17 aprilie 2007). Criticile formulate de recurentă sub aspectul participării în compunerea completului a doamnei judecător D. nu pot forma obiectul verificării în cadrul prezentului recurs, întrucât incompatibilitatea vizată nu a fost invocată și nu a fost soluționată în dosarul de revizuire în care a fost pronunțată hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs. Referitor la soluția dată revizuirii, Completul de 5 judecători reține că hotărârea secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii este legală și temeinică, neputând fi primite criticile formulate în prezentul recurs. În cauză, recursul este exercitat împotriva Hotărârii nr. 18J din 20 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, prin care secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1J/2017, cu motivarea că hotărârea respectivă nu este o hotărâre judecătorească supusă căilor de atac reglementate de C. proc. civ. În acord cu secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, Completul de 5 judecători reține că hotărârea împotriva căreia a fost exercitată cererea de revizuire (Hotărârea nr. 1J/2017) este un act administrativ-jurisdicțional, iar nu o hotărâre judecătorească. Sub acest aspect, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește, prin secțiile sale, rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor și nu este o instanță judecătorească în sensul art. 126 alin. (1) din Constituție coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ci o instanță de judecată extrajudiciară, care pronunță hotărârea într-o procedură administrativ-jurisdicțională. În acest sens este atât jurisprudența Curții Constituționale, cât și a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Deciziile Curții Constituționale nr. 148/2003, nr. 391/2007, nr. 514/2007, nr. 788/2007; Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători nr. 266/2017 - pct. 66; nr. 271/2017 - pct. 45; nr. 293/2017 - pct. 19; nr. 5/2018 - pct. 49). Or, calea de atac a revizuirii reglementată de art. 509 - 513 C. proc. civ. poate fi exercitată numai împotriva unei hotărâri judecătorești, iar nu împotriva unui act administrativ-jurisdicțional, așa cum în mod corect s-a reținut prin hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs. Pentru toate considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare în sensul dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 18J din 20 iunie 2018, pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2018.