ÎCCJ, Decizia nr. 129/2018

Circumstanțele cauzei Prin Decizia nr. 1072 din 13 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1909 din 10 noiembrie 2016, pronunțate de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2014. Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, invocând drept temei de drept art. 21, art. 52 alin. (1) din Constituție, art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, decizii ale Curții Constituționale.

Hotărârea atacată Prin Decizia nr. 1472 din 18 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1072 din 13 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016. Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., precum și cu faptul că nu este hotărâre asupra fondului sau nu evocă fondul, hotărârea prin care s-a respins o contestație în anulare.

Cererea de recurs Împotriva Deciziei nr. 1472 din 18 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017, a declarat recurs revizuentul A., susținând, în esență, cu referire la fondul litigiului dedus judecății, la dispoziții legale, procedurale și convenționale, că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, rezultând dintr-o judecată superficială a cauzei ce îi încălca un drept legal dobândit.

Procedura de filtrare a recursului Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a constatat că recursul dedus judecății nu este admisibil în principiu. Prin încheierea din camera de consiliu de la 2 aprilie 2018, Completul de filtru a analizat raportul, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din codul menționat și a dispus comunicarea acestuia către părți.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță. Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed. Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". Art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. stabilește că "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac." În raport cu prevederile legale anterior menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. În speță, însă, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite. Astfel, Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unei cereri de revizuire formulate de revizuentul A. Având în vedere dispozițiile art. 7 și pe cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. și întrucât, în speță, recursul vizează o decizie pronunțată de către secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o cerere de revizuire a unei decizii de contestație în anulare a unei hotărâri date în procedura de filtrare a unui recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 513 alin. (5), coroborate cu cele ale art. 508 alin. (4) și cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării și dat fiind faptul că recurentul a uzat deja de calea de atac a recursului, rezultă că recursul dedus judecății nu este admisibil. Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit. În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.