ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 938/2019

Ședința publică din data de 19 aprilie 2019

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au invocat, pe de o parte, caracterul toxic/defectuos/neconform/nesigur al produsului oferit de către bancă, iar pe de altă parte, au invocat prevederile Legii nr. 193/2000, care reglementează o răspundere subiectivă a profesionistului, având în vedere că una dintre condițiile pentru constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale o reprezintă încălcarea exigențelor bunei-credințe.

Prin sentința civilă nr. 1619/15.03.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC. și DDDD., în contradictoriu cu pârâta EEEE. S.A., fiind obligați reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 50.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanți: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC. și DDDD., la data de 18.01.2017, înregistrat la data de 09.05.2017 sub nr. x/2015 la Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 1839A din 26 octombrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul formulat de apelanții-reclamanți, în contradictoriu cu intimata-pârâtă EEEE. S.A. și a respins, ca neîntemeiată, cererea intimatei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată.

III. Împotriva deciziei anterior menționate au declarat recurs reclamanții, la data de 14 martie 2018 și pârâta EEEE. S.A (FFFF. S.A.), la data de 22 martie 2018.

În ceea ce privește recursul formulat de către pârâta EEEE. S.A (FFFF. S.A.), se reține că aceasta a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, considerând nelegală soluția instanței de apel, de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de obligare a reclamanților la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea fazei procesuale a apelului.

În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că, în cursul soluționării apelului, dintr-o eroare, a depus la dosarul cauzei dovada achitării onorariului pentru faza procesuală a fondului.

A mai arătat că, în situația respingerii recursului, decizia atacată se bucură de autoritate de lucru judecat în ceea ce privește soluția dată în legătură cu cheltuielile de judecată, astfel că, în situația formulării unei eventuale cereri ulterioare, de acordare a cheltuielilor de judecată pe cale separată, nu va putea recupera onorariul de avocat achitat pentru faza apelului.

Recurenta-pârâtă a depus la dosar, în recurs, atât factura emisă pentru plata onorariului de avocat în faza procesuală a apelului, cât și dovada achitării acestei facturi.

A mai arătat că în mod greșit a respins instanța de apel solicitarea de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată, deoarece, deși recurenta-pârâta a depus la dosar dovada achitării onorariului aferent fazei procesuale a fondului cauzei, instanța de apel era obligată, în virtutea rolului activ, să solicite recurentei să depună la dosar dovada achitării onorariului pentru faza de apel.

A susținut că ceea ce prezintă relevanță în cererea formulată este ca respectivele cheltuieli de judecată pretinse să reflecte sumele de bani care au fost suportate de partea care a câștigat procesul, în mod real, necesar și rezonabil, în timpul și în legătură cu litigiul dedus judecății.

IV. Înalta Curte, examinând recursul formulat de recurenta-pârâtă EEEE. S.A. (FFFF. S.A.) reține nemotivarea în drept a acestei căi de atac, în raport cu reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este o cale de atac extraordinară, fiind limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanței de apel, enumerate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 489 alin. (2) din același cod.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, care să se circumscrie motivelor de nelegalitate invocate.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, deși recurenta-pârâtă își întemeiază cererea pe motivele de nelegalitate reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., aceasta nu formulează critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța de control judiciar, din perspectiva dispozițiilor legale invocate.

Se apreciază că recurenta-pârâtă a invocat doar formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., întrucât criticile invocate nu vizează nelegalitatea hotărârii pronunțate de către instanța de apel, sub aspectul încălcării unor reguli de procedură, nici greșita aplicare sau interpretare a unor norme de drept material, care să fi determinat o atare nelegalitate.

Dimpotrivă, în conținutul cererii de recurs, recurenta-pârâtă critică aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, ce exced controlului instanței de recurs, privind stabilirea de către instanța de apel, în raport cu probele administrate, a neefectuării de către recurentă a vreunor cheltuieli de judecată aferente apelului exercitat.

Mai mult, deși recurenta-pârâtă nu indică textele de lege de drept material sau procedural presupus a fi fost încălcate, aplicate sau interpretate greșit de către instanța de apel, aceasta admite, în curpinsul cererii de recurs, că soluția instanței de apel s-a datorat propriei erori în modul de administrare și manipulare a înscrisurilor depuse în probațiune în cursul judecării apelului.

În aceste circumstanțe, în lipsa unei argumentații în fapt care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă, întrucât susținerile recurentei-pârâte nu conțin elemente relevante, care să permită verificarea legalității deciziei recurate, din perspectiva cazurilor de casare invocate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să atragă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului recurentei-pârâte, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. EEEE. S.A. (FFFF. S.A.) împotriva deciziei civile nr. 1839A din 26 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2019.