ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 810/2019

Ședința publică din data de 9 aprilie 2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 10 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. SPA la plata sumei de 4.595.498,67 RON, reprezentând garanția acordată de pârâtă către reclamantă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1014 C. proc. civ.

Prin cererea de intervenție principală formulată la 15 ianuarie 2018, C. a solicitat obligarea reclamantei la restituirea biletului la ordin x, emis de autoarea cererii de intervenție principală, în baza poliței de asigurare nr. x din 24 octombrie 2012, în cuantum de 4.595.498,67 RON.

În drept, cererea de intervenție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516 și art. 1528 C. civ.

Prin încheierea din 1 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de C..

Împotriva acestei încheieri, C. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea în tot a încheierii atacate, în sensul încuviințării în principiu a intervenției principale.

La termenul din 23 mai 2018, intimata-reclamantă A. S.A. a invocat excepția netimbrării apelului.

Prin decizia civilă nr. 1193/2018 din 23 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta C. împotriva încheierii din 1 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii, C. a declarat recurs, fără să indice motivele de casare pe care își întemeiază recursul.

Intimata A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar, în subsidiar, anularea recursului ca nemotivat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 decembrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Numai intimata-pârâtă B. SPA a depus un punct de vedere la raport, prin care a solicitat să se constate admisibilitatea recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 64 alin. (4) C. proc. civ., "încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel (...)".

Din analiza acestui text de lege rezultă că încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție este supusă numai apelului, dacă a fost pronunțată în primă instanță. Calea de atac a recursului este deschisă numai împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție formulate direct în apel.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că recurenta C. a formulat cererea de intervenție principală în fața primei instanței, fiind respinsă ca inadmisibilă, prin încheierea din 1 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Având în vedere că art. 64 alin. (4) C. proc. civ. recunoaște numai calea de atac a apelului împotriva încheierii date în primă instanță rezultă că decizia civilă nr. 1193/2018 din 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a fost anulat apelul declarat împotriva încheierii din 1 februarie 2018, are caracter definitiv de la data pronunțării.

Fiind o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., rezultă că decizia instanței de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în conformitate cu art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, care prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 și art. 64 alin. (4) raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta C. împotriva deciziei civile nr. 1193/2018 din 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta C. împotriva deciziei civile nr. 1193/2018 din 23 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 aprilie 2019.